Viitorul sumbru al campaniei USL

Evenimentele din ultimele zile ne-au adus cu repeziciune în mijlocul unei mineriade politice. Totul s-a desfăşurat cu viteză şi cu lovituri bine sincronizate, ceea ce ne face să presupunem existenţa unui plan de uzurpare a democraţiei şi restaurare a unor vremuri de mult apuse.

Dacă o anume formaţiune politică aflată la guvernare se abate de la principiile statului de drept, opoziţia are mijloace legale de a acţiona şi este bine să îşi spună cuvântul. În anumite condiţii, şefii celor două camere ale parlamentului pot fi demişi. Poate fi demis şi avocatul poporului. Preşedintele României poate fi de asemenea demis. Dar astfel de demiteri trebuie să se desfăşoare în condiţiile legii. Când însă astfel de evenimente, pe lângă multe altele asemănătoare, se succed într-un interval de doar câteva zile, încep să se înalţe semne de întrebare serioase cu privire la existenţa unei ordini democratice în acel stat.

Foarte grav este faptul că în cursul unor astfel de desfăşurări, legile în vigoare sunt modificate una după alta, în scopul susţinerii acţiunilor formaţiunii care are intenţii ascunse. De o gravitate extremă este faptul că hotărârile unui organ precum Curtea Constituţională sunt ignorate, aceasta fiind în câteva zile trasă pe linie moartă şi Monitorul Oficial aservit.

În plus, emiterea de termene ultimative, de 24 de ore, Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa într-o chestiune atât de serioasă cum este destituirea preşedintelui, este cel puţin o formă de impoliteţe politică.

Ce impact are asupra României acţiunea antidemocratică a USL-ului în curs de desfăşurare?

Mineriadele din ’90 ne-au aruncat într-o lungă perioadă de izolare. Păguboasă pentru majoritatea românilor, dar foarte profitabilă pentru neo-comunişti. Doar sub paravanul izolării s-a putut clădi iliesciana Românie stângistă, cu oameni controlaţi prin sărăcie şi umilinţă, având în frunte un „preşedinte pentru liniştea noastră”.

În decursul anilor, PSD a căutat să convingă o lume întreagă că este o formaţiune politică modernă de stânga, care nu ar mai avea nimic comun cu rădăcinile ancorate în trecutul comunist. Faptul că la conducerea PSD au fost promovaţi tineri, care vorbesc mai mult sau mai puţin frumos, având şi ceva distincţii academice mai mult sau mai puţin controversate, nu ne spune prea mare lucru.

Deşi a venit cu un look nou, aliat cu un partid fost democratic, PNL, mentalitatea PSD-ului se aliniază la directivele şi modul de acţiune al defunctului PCR. Desigur condiţiile istorice sunt diferite, dar momente de criză pe care le traversăm, fac acest lucru pe deplin vizibil.

Elementele de natură comunistă din USL sunt multe. "Lupta continuă" specifică partidelor comuniste ar fi unul dintre ele. O luptă pe toate planurile şi cu mijloace, care sperăm să se oprească doar la cele folosite până în prezent. Intoleranţa faţă de opoziţie şi faţă de cei cu idei diferite a rămas aceeaşi ca în anii ’90. Negarea făţişă şi grosolană a unor adevăruri evidente este o altă caracteristică a partidelor comuniste. La fel - răsturnarea în forţă a celor care împărtăşesc alte valori. Însă cel mai întristător rămâne folosirea urii ca mijloc de atingere a obiectivelor politice.

Ne aşteptăm oare, ca într-o bună zi de la vreo mare tribună cei care critică USL-ul să fie numiţi „duşmani ai poporului”?

În condiţiile în care probabil că ar fi dobândit puterea fără nici un fel de probleme la alegerile din toamnă, mă întreb ce a împins USL-ul să acţioneze cu atâta precipitare? A declanşa o acţiune de bulversare a instituţiilor statului în condiţiile în care sondajele te arată ca favorit şi după confirmarea primită în urma alegerilor locale, atrage privirile nedumerite ale întregii lumi. Au apărut comentarii, conform cărora suspendarea preşedintelui Băsescu pare a fi doar una din etapele unui plan ascuns, mai vast.

Primele reacţii din străinătate au apărut fără întârziere. Eurodeputatul Markus Ferber reprezentant al Germaniei în Parlamentul European din partea Partidului Popular European este pe cale de a iniţia demersuri pentru sancţiuni deosebit de aspre împotriva României. Ţării noastre ar urma să-i fie retras dreptul de vot în Consiliul European.

În aceste condiţii, aderarea la spaţiul Schengen devine un vis. Şi asta ar putea fi doar începutul. Alţi comentatori văd evenimentele din România ca depăşind în gravitate derapajele democratice ale Ungariei. Între timp, USL-ul îşi pierde credibilitatea chiar în rândul socialiştilor europeni. Socialiştii francezi, care până mai ieri îl lăudau pe Victor Ponta, au reamintit României prin intermediul Ministerului Francez al Afacerilor Externe despre obligaţia sa de a respecta valorile democraţiei şi statul de drept. Aflăm chiar în acest moment că Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii şi-a exprimat îngrijorarea faţă de evenimentele recente din România, percepute ca o potenţială ameninţare a echilibrului democratic al puterilor şi subminare a unor instituţii independente cum ar fi justiţia.

Ne aflăm în pragul unei noi izolări, iar dacă lucrurile se înrăutăţesc, perspectiva ce se deschide în faţa României este aceea de restaurare a anilor ’90. Să rememorăm ceva din atmosfera oribilă a acelor timpuri: mineriade, corupţie şi inflaţie galopantă, salarii echivalente cu 100 de dolari pe lună, mii de câini vagabonzi, oraşe neîngrijite. Bişniţarii cu sacoşe imense aducând marfă din Turcia pe trenuri tip cocină sau cu autocare vechi de decenii. Buticuri insalubre construite haotic. Băuturi dubioase la dozator. Oameni isterizaţi care nu dormeau noaptea, pentru ca „ţărăniştii să nu-l atace pe Iliescu”. Alţii care strigau: „Nu ne vindem ţara”, „Noi muncim, noi nu gândim.” Pensii care erau la jumătatea sau sfertul celor de acum. Sistemul umilitor de vize, fără de care nu puteai merge niciunde în Europa. Înşelătorii tip „Caritas” la care statul închidea ochii, şi pe care oficialii le patronau în tăcere. Baroni locali putred de bogaţi şi aroganţi. Maşini Dacia 1300, care te sufocau atât fizic cât şi prin emanaţii, a căror producţie împlinea 40 de ani, dar care erau din ce în ce mai rele. Şi deasupra şi atotprezent: zâmbetul "liniştitor" al lui Ion.

În plan economic consecinţele pot fi dezastruoase. Pe moment vedem deprecierea accelerată a monedei naţionale, începută chiar din primele zile ale guvernării USL. Deşi pensiile şi salariile din mediul bugetar ar putea fi crescute pe moment, este posibil ca oamenii să nu se bucure prea mult de ele, deoarece spectrul inflaţiei - care i-a însoţit deseori pe cei de stânga - s-ar îngriji din nou de bunăstarea generală. Românii care lucrează în străinătate şi trimit bani în ţară ar putea deveni de domeniul amintirilor.

Majoritatea românilor nu doresc reîntoarcerea la vremurile în care existam doar fizic în Europa. România este în Europa, deoarece a aderat la un set de valori şi principii. Abdicarea de la ele este ceea ce îngrijorează cel mai mult ţările UE. România are un rost doar în Europa. În prezent nu putem rezista singuri într-o lume a marilor blocuri. Întorcând spatele Europei, la orizont ne zâmbesc doar Putin, Lukaşenko sau comuniştii chinezi.

Ne aşteptăm oare, ca într-o bună zi, de la vreo mare tribună cei care critică USL-ul să fie numiţi „duşmani ai poporului”?