Viitorul centralei nucleare de la Belene va fi stabilit de parlamentul Bulgariei

Parlamentul bulgar va trebui să decidă dacă va fi construită o nouă centrală nucleară în oraşul Belene, pe malul Dunării.

Rumiana Siderova, vicepreşedinte al Comisiei Electorale Centrale, a anunţat marţi dimineaţă că prezenţa la urne în cadrul referendumului naţional cu privire la oportunitatea construirii unei noi centrale nucleare a depăşit cu puţin 20%. Depăşirea pragului de 20% obligă parlamentul să abordeze subiectul şi să ia o decizie.

Potrivit datelor comunicate de Comisia Electorală Centrală (CEC) pe baza numărării a 100% din buletinele de vot, 60,60% dintre votanţi au răspuns ''DA'' la întrebarea 'Sunteţi de acord ca Bulgaria să-şi dezvolte industria nucleară prin construirea unei noi centrale nucleare?', iar restul de 37,96% au preferat răspunsul ''NU'', procentul buletinelor invalidate fiind de 1,47%.

Decizia alegătorilor ar fi avut un caracter obligatoriu pentru autorităţi dacă numărul votanţilor ar fi fost cel puţin egal cu cel al alegătorilor care au votat la ultimele alegeri parlamentare din anul 2009, ceea ce înseamnă că la urne ar fi trebuit să se prezinte nu mai puţin de 4,3 milioane de persoane, respectiv 62% din bulgarii cu drept la vot.

În această situaţie, parlamentul este liber să ia orice decizie fără a ţine cont de modul în care a votat majoritatea din cei care s-au prezentat la urne. Partidul GERB, de guvernământ, a confirmat că se va opune proiectului şi în parlament, dar opoziţia socialistă a anunţat că, dacă la vară va câştiga alegerile, va relua construirea centralei. Asta înseamnă că nu este exclus ca parlamentul actual să voteze renunţarea la proiect, însă, dacă după alegeri majoritatea parlamentară se va schimba, este posibil să fie adoptată o nouă decizie pentru reluarea proiectului. Analiştii politici consideră că soarta centralei de la Belene va deveni unul dintre principalele subiecte de dispută în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din iunie 2013.

Partidul GERB al premierului Boiko Borisov optează pentru renunţarea la centrala de la Belene şi pentru construirea unui nou reactor la cea existentă de la Kozlodui. Directorul centralei nucleare de la Kozlodui, Valentin Nikolov, a declarat luni că cea de-a şaptea unitate a acestei centrale ar putea să intre în funcţiune în 2020-2022. De asemenea, Nikolov a sugerat că proiectul construirii unei noi unităţi la actuala centrală nucleară de la Kozlodui a atras deja interesul investitorilor, dar nu a oferit alte detalii. 'Peste 20 de ani, când durata de viaţă a unităţilor 5 şi 6 va expira, ar fi logic să le înlocuim cu unităţile 7 şi 8', a declarat Valentin Nikolov.

Termenul limită pentru reactorul 5 al centralei de la Kozlodui ar urma să expire în 2017, iar pentru reactorul 6 în 2019. Zilele trecute, însă, premierul bulgar Boiko Borisov a sugerat că durata de viaţă a celor două reactoare ar urma să fie extinsă până în 2030. O decizie finală cu privire la unitatea 7 a centralei de la Kozlodui va fi luată abia după studiul de fezabilitate, ce ar urma să fie derulat de compania americană Westinghouse până la sfârşitul lunii aprilie 2013. Bulgaria a pus în funcţiune prima unitate de la centrala nucleară Kozlodui în anul 1974. Ca parte a memorandumului încheiat între guvernul Bulgariei şi Comunitatea Europeană în 1999, unităţile 1 şi 2 au fost deconectate de la sistemul de electricitate pe 31 decembrie 2002, în timp ce unităţile 3 şi 4 - la data de 31 decembrie 2006.

Proiectul Belene există de aproape 32 de ani, iar potrivit datelor oficiale Bulgaria a 'îngropat' acolo cel puţin 1,5 miliarde de euro. Totul a început la 20 martie 1981, când guvernul bulgar a luat decizia de începere a construcţiei la Belene. Oraşul de la Dunăre a fost ales în concurenţă cu alte şapte, în ciuda dubiilor legate de riscul seismic din zonă, care până la urmă s-a dovedit că au subminat proiectul. Prima dată s-a turnat beton în anul 1987, iar după trei ani lucrările de construcţie au fost finalizate în proporţie de 40%, 80% din echipamente fiind livrate. În anul 1990, activiştii ecologişti au organizat proteste împotriva proiectului, iar în anul 1991 guvernul a fost nevoit să renunţe la el. Cu toate acestea, un an mai târziu primul reactor deja realizat a venit la Belene, unde a stat circa 15 ani până când ruşii au căzut de acord să-l ia înapoi pentru a-l instala la o centrală în Rusia.

Ideea de reluare a proiectului a fost lansată de guvernul premierului Simeon Saxa Coburg-Gotha în anul 2002, când Bulgaria a fost obligată să închidă două dintre reactoarele centralei de la Kozlodui. Decizia iniţială a fost să fie instalat reactorul produs la începutul anilor '90 şi se considera atunci că investiţia se va ridica la doar 1,2 miliarde de dolari, care se vor adăuga celor 1,8 miliarde de dolari investite deja în proiect în anii '80 şi '90. Până la urmă s-a dovedit că tehnologia din anii '90 este deja depăşită pentru standardele europene şi s-a decis ca la Belene să fie amplasate două reactoare noi de 1.000 MW produse de compania rusă Atomstroyexport.

Planurile iniţiale prevedeau ca statul bulgar, prin Compania Naţională de Electricitate NEK, să deţină 51% la viitoarea centrală. Restul de 49% urma să fie vândut companiei germane RWE. Realizarea proiectului a ajuns însă în impas după ce în octombrie 2009 grupul RWE s-a retras din proiect. Semnarea unui acord final cu privire la construcţia centralei de la Belene a fost amânată de mai multe ori în ultimii ani, principalul punct de dispută între cele două părţi fiind preţul, precum şi lipsa de interes din partea unor investitori din vestul Europei. În timp ce Rusia susţinea că preţul de cost al noii centrale nucleare nu poate fi mai mic de 6,3 miliarde de euro, Bulgaria cerea un preţ de maximum 5 miliarde de euro.

În martie 2012, premierul bulgar Boiko Borisov a anunţat că Sofia renunţă definitiv la proiect. Borisov a evocat preţul drept motiv principal pentru oprirea proiectului. În opinia lui, centrala nucleară de la Belene ar fi costat în jur de 10 miliarde de euro, ceea ce Bulgaria nu-şi poate permite. Această decizie a fost contestată de partidul socialist care a reuşit să strângă mai bine de 500.000 de semnături într-o petiţie pentru organizarea unui referendum naţional.