Viaţa grea a copiilor români din Italia: prejudecăţi şi puţină integrare (studiu 'Albero della Vita' şi Ismu)

Minorii români emigraţi în Italia se tem să-şi declare naţionalitatea şi o ascund de omologii italieni, deoarece le este frică să nu fie consideraţi romi. Unul din patru copii nu beneficiază de îngrijiri pediatrice. Şase familii din zece se confruntă cu obstacole lingvistice şi dificultăţi birocratice, iar pentru aproape patru familii din zece, Roma este oraşul în care este cel mai dificil să te integrezi. Acesta este tabloul care rezultă din prima cercetare efectuată asupra copiilor de imigranţi români din Italia, realizată de Fundaţia ''Albero della Vita'', împreună cu Fundaţia ISMU (Iniziative e Studi sulla Multietnicita), în cadrul proiectului 'Children's Rights in Action. Improving children's rights in migration across Europe. The Romanian case', cofinanţat de Programul ''Fundamental Rights and Citizenship'' al Comisiei Europene, relatează publicaţia online de limbă engleză şi italiană ''West - Welfare Society Territory''.

'Datele arată în mod clar faptul că pentru minorii români din Italia se menţin încă multe dificultăţi, în primul rând pe frontul sănătăţii - comentează Ivano Abruzzi, directorul Oficiului Proiecte şi Cercetări al Fundaţiei ''Albero della Vita''. De exemplu, doar 75,2% dintre copiii intervievaţi beneficiază de îngrijiri pediatrice, comparativ cu 84,5% în Spania'.

Şase familii de români din zece spun că s-au confruntat cu numeroase obstacole juridice şi birocratice în integrarea lor în Italia. Aşa cum reiese din cercetarea prezentată joi, la Milano, în cadrul conferinţei 'Copii de imigranţi: minorii români şi familiile lor în Italia', Italia este încă o ţară problematică pentru integrare, deşi este destinaţia preferată de două treimi dintre imigranţii români. Realizată pe un eşantion de 242 de familii de români care trăiesc la Roma, Milano şi Torino, cercetarea Fundaţiilor ''Albero della Vita'' şi ISMU studiază efectele asupra copiilor care au emigrat din România împreună cu părinţii lor, în Italia şi Spania.

Majorităţii copiilor români care trăiesc în Italia le este ruşine de naţionalitatea lor şi o ascund din cauza discriminărilor legate de confuzia dintre naţionalitatea română şi cea romă. În acest sens, rolul mass-media este central în stigmatizarea naţionalităţii. În Spania, în schimb, o acţiune politică decisivă 'anti-stereotip' a reuşit să demonteze şi să demistifice prejudecăţile generate de populaţie faţă de imigranţi.

În clasamentul celor mai dificile oraşe se evidenţiază Roma: aproape patru familii din zece, 37,5% din eşantion, declară că au avut dificultăţi în integrarea lor (în Lazio se concentrează aproape 200.000 de români, dintr-un total de un milion de persoane care locuiesc în Italia, potrivit ISTAT). Pe locul doi se situează Milano (oraş complex pentru 25% din respondenţi). Oraşul care stă bine este Torino (doar 12% spun că au avut probleme).

În cadrul şcolii, se remarcă faptul că, dacă pe de o parte 93,5% dintre copii sunt înscrişi regulamentar la şcoală, 10,7% au fost respinşi în şcoala primară. 12,3% dintre băieţi şi 10% dintre fete au pierdut unul sau mai mulţi ani şcolari din cauza fenomenului migrator. Grupul cel mai expus riscului este cel între 11 şi 13 ani: doi copii din zece sunt respinşi.

În cadrul proiectului, împreună cu ''Associazione Alternative Sociale'', au fost studiate şi efectele reîntoarcerii în România asupra copiilor. Pentru jumătate dintre copiii intervievaţi, perioada de timp petrecută în străinătate este mai mare de trei ani, fapt care este adesea cauza unor riscuri majore în procesul de readaptare la viaţa din România, fiind mai îndelungat timpul petrecut fără a interacţiona cu mediul socio-cultural românesc.

Factorii inhibitori menţionaţi de copii drept cauză a eşecului adaptării sunt mai ales individuali: 72,05% vorbesc de obiceiuri dobândite în timpul şederii în străinătate, de faptul că au uitat stilul de viaţă românesc, lipsa respectului de sine, urmaţi de factori legaţi de comunitate (lipsa de sprijin din partea prietenilor, lipsa de atenţie din partea profesorilor şi factori familiali).

Între 10% şi 15% dintre copiii care se întorc în România prezintă un risc semnificativ de a dezvolta tulburări specifice (emoţionale, de comportament, de atenţie, relaţionale).

Cuantificând, peste 5.000 de copii imigranţi reveniţi în România au dificultăţi legate de readaptare şi prezintă probleme psihologice şi emoţionale care vor avea un impact asupra dezvoltării lor. Dar este un număr care, potrivit estimărilor ''Albero della Vita'' este destinat să crească cu aproximativ 1.000 pe an.