Va fi China următorul balon de săpun al imobiliarelor care se va sparge?

Imobiliarele din China au trecut printr-o expansiune remarcabilă în ultimii ani. Totuşi, această dezvoltare nu a mers în paralel cu cererea de pe piaţa imobiliară. Dacă situaţia ajunge în punctul unei crize, consecinţele vor fi grave pentru economia Chinei, precum şi pentru economia mondială.

Balonul de săpun al imobiliarelor din China afectează în principal piaţa imobiliară a locuinţelor. Aceasta a atins viteza maximă de dezvoltare între anii 2005 şi 2009, când preţurile medii ale locuinţelor s-au triplat din cauza politicilor guvernamentale de încurajare a cumpărării de imobile prin creşterea împrumuturilor în ciuda cotelor reduse de interes. Aceasta este o politică iniţiată în 2003 sub conducerea premierului Wen Jiabao.

Unul dintre motivele extinderii respective este că, din moment ce ajutoarele sociale şi sistemele de pensii nu sunt la fel de evoluate în China ca în ţările mai dezvoltate, oamenii se simt într-o mai mare siguranţă dacă achiziţionează proprietăţi. Bărbaţii aflaţi în căutarea unei soţii consideră, la rândul lor, că şansele le sporesc dacă posedă un bun imobiliar. În China, majoritatea oamenilor privesc posesia unei locuinţe ca fiind o necesitate, şi nu un lux.

Acest balon de săpun a continuat să se umfle, fenomenul fiind unul similar cu cel din Statele Unite şi din ţări europene ca Irlanda, Grecia şi Spania, rezultatul fiind construcţia a mai mult de 64 de milioane de apartamente suplimentare. Din cauza supracapacităţii din numeroase sectoare economice, cum ar fi industria chimică, metalurgică, textilă şi de încălţăminte, acestea au început să implementeze propriile departamente imobiliare, aşteptându-se la profituri mai ridicate din partea acestora decât din partea industriilor respective.

Înainte de a-şi părăsi postul, fostul premier Wen Jiabao a promovat o campanie iniţiată în aprilie 2010 pentru a controla evoluţia rapidă a pieţei de locuinţe, stabilind limite mai stricte în cazul împrumuturilor destinate achiziţionării de case. Cumpărătorii, totuşi, nu s-au lăsat descurajaţi, iar preţurile bunurilor imobiliare au continuat să crească lunar după martie 2010.

Date fiind profiturile reduse în cazul altor opţiuni de investiţii, deşi există semne conform cărora economia chineză îşi revine, multă lume încă mai consideră că imobiliarele reprezintă soluţia alternativă de investiţie în scopul de a-şi menţine capitalul. Estimările plasează imobiliarele la un nivel de peste 60 % din bunurile imobiliare din 2008 până în prezent, comparativ cu circa 20% în cazul depozitelor băneşti.

Balonul de săpun al proprietăţilor nu se limitează, însă, doar la China. Nouriel Roubini, preşedintele companiei Roubini Global Economics avertizează: „Semnele unor acţiuni fără acoperire, dacă nu chiar adevărate baloane de săpun, reapar pe pieţele imobiliare din Elveţia, Suedia, Norvegia, Finlanda, Franţa, Germania, Canada, Australia, Noua Zeelandă şi, de parcă ar reveni pentru un bis, în cazul Regatului Unit (mai precis, al Londrei). Pe pieţele în curs de dezvoltare, baloane de săpun apar în Hong Kong, Singapore, China şi Israel, precum şi în centrele urbane majore din Turcia, India, Indonezia şi Brazilia.”

Eforturile guvernului central din China de a calma piaţa imobiliară supraîncălzită, sunt contracarate de autorităţile locale din oraşele mai mici, unde preţurile caselor nu au crescut atât de rapid ca în oraşele mari. Autorităţile din aceste oraşe mici sunt, prin urmare, mai puţin dornice să aplice directivele Beijingului în tratarea situaţiei.

Această tendinţă ascendentă a preţurilor a continuat timp de mai mulţi ani, începând să descrească în 2011, când preţurile caselor au început să se menţină la acelaşi nivel, ba chiar au scăzut în câteva oraşe chineze, încetinind astfel creşterea economică în 2012.

Cotele sporite de urbanizare în China pot impulsiona cererea pentru reşedinţe de calitate, fapt care nu s-a întâmplat în ţările trecute printr-un proces similar. Cota de urbanizare a Chinei, care depăşeşte uşor 53%, se află încă în urmă faţă de majoritatea ţărilor dezvoltate, a căror cotă de urbanizare este mai mare de 70%.

Guvernul chinez se confruntă cu o dilemă: dacă împrumută sume mai mari dezvoltatorilor, asta ar putea împiedica mişcările sociale. Însă, în acelaşi timp, există riscul unei amplificări şi mai accentuate a balonului de săpun din sectorul imobiliar, într-un asemenea grad încât va fi dificil chiar şi pentru China să îl controleze.

Notă:

Dr. Cesar Chelada este un co-laureat al premiului Clubului de Presă Străin din America (Overseas Press Club of America).