Universul eminescian din noi

Casa de Cultură "Friedrich Schiller" (Strada Batiştei nr.15, Bucureşti) găzduieşte în perioada 09.03 – 28.03.2012 Expoziţia de pictură şi sculptură „Ediţia a 4-a a Salonului Internaţional de Artă Plastică: „Lirica eminesciană în ipostaze plastice şi muzicale”.

Organizarea expoziţiei s-a realizat prin colaborarea dintre Fundaţia Internaţională Mihai Eminescu şi Fundaţia „Ileana Mustatză”.

Vernisajul expoziţiei a avut loc vineri, prezentarea fiind susţinută de criticul de artă Ilie Roşianu, membru fondator al Fundaţiei Internaţionale Mihai Eminescu.

La eveniment au participat artişti din mai multe ţări, cu dorinţa de a aduce un omagiu lui Mihail Eminescu, ca personalitate care a marcat prin activitatea sa prodigioasă cultura întregii lumi, fiind tradus în peste 120 de limbi.

Evenimentul constituie o invitaţie la reflecţie asupra necesităţii de a păstra în sufletul nostru colectiv un Eminescu multidimensional prin aportul său neegalat, nu numai ca poet naţional, ctitor al culturii româneşti, făurar al limbii literare româneşti, ci şi ca mare patriot al neamului românesc. Aceste definiri sunt de fapt "expresia elevatei sale personalităţi care a dat culturii române un exemplu, fiind o paradigmă culturală în care poporul român se recunoaşte", afirmă Ilie Roşianu.

Ediţiile anterioare au fost găzduite de Fosta galerie Agir la 150 de ani de la naşterea poetului, Cercul Militar Naţional, şi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România.

Ceea ce caracterizează acest salon, spune Ilie Roşianu, este că reuneşte artiştii români contemporani din Bucureşti, ţară, diaspora şi chiar câţiva străini, între care H.P.Stauffacher din Elveţia, autorul a trei lucrări, expresia perceperii sensului spiritual, moral şi patriotic al înţelegerii lui Eminescu nu numai din perspectiva timpului său, ci şi din perspectiva eternităţii sale ca geniu al poporului român. Lucrările exprimă tot ceea ce artiştii au simţit, oglindind creaţia eminesciană prin harul dat de Cel de Sus. De aici şi ideea că acest salon trebuie privit ca expresie a sensibilităţii artiştilor în raport cu geniala sensibilitate a lui Eminescu.

Printre personalităţile ale căror lucrări omagiază memoria eminesciană, Ilie Roşianu, prezintă cu reverenţă pe Petre Achiţenie care a "nemurit credinţa ortodoxă şi a transmis-o celor 156 de biserici pe care le-a realizat în arta monumentală din România, Basarabia, Rusia, Ucraina şi chiar Emiratele Arabe Unite". Maestrul Teodor Răducan, cu Luceafarul de zi, Petre Dăncilă, artist de mare talent, a dat expresie perceperii sensurilor tainice ale liricii eminesciene, Rodica Olteanu, scenograf, surprinde două ipostaze ale poetului, tinereţe şi maturitate, Steluţa Nistorescu, cu sensibilitatea care o caracterizează, a dat expresie nu numai harului poetic, ci şi nobleţii care îl aureolează pe poet.

Maria Crişan a adus un omagiu lui Friedrich Schiller pentru dramele şi poezia lui, expresie a înţelegerii artistului care a perceput că Germania, Europa şi întreaga lume trebuie să îşi pună in valoare visele, speranţele pentru a realiza un destin aşa cum îl merită omul. Lucru pe care, aminteşte Ilie Roşianu, "l-a făcut şi Eminescu prin celebra lui Doină, act de revoltă faţă de tiranie, care îl face actual în raport cu protestele golanilor, ciumpalacilor, a celor care nu înţeleg să trăiască în tiranie. De aceea Eminescu e contemporan cu noi."

Emil Pavelescu şi Carjaliu Domnica dau "o palmă morală" celor care sunt detractorii lui Eminescu, prin lucrări care duc percepţia în sfera fabulei, punând un Eminescu apoteotic în contrast cu cei care l-au subminat, aceiaşi care au subminat şi ţara atunci, ca şi azi - "mascaţii timpului".

Pentru a primi mesajul deosebit de nuanţat şi de consistent pe care numeroase personalităţi din lumea artei vi-l propun, răspunzând nevoii de frumos, sensibilităţii, dorinţei noastre de a-l omagia pe Eminescu, vă invităm să exploraţi universul eminescian vizitând expoziţia.

O altă metaforă lansată în cadrul expoziţiei pornind de la scrierile eminesciene este Veneţia –"S-a dus faima falnicei Veneţii - care trăieşte prin carnaval şi măştile care sunt la modă. Aceste măşti, vesele în aparenţă, exprimă metamorfoza de la roşu la roz bombon, în limbaj plastic tradus, şi în plan ideatic, aceasta înseamnă că metamorfoza s-a produs de la comunism la neo-cripto comunism.", explică Ilie Roşianu.

Acest tînar cu ochi mari, Cît istoria noastră, Trecea bătut de gânduri Din cartea cirilica în cartea vieţii, Tot numărînd plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii, Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Teme dragi care ne poartă, dincolo de timp şi spaţiu, aproape de sufletul lui Eminescu, Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi, lacul de la Ipoteşti, Rugi, Cătălin şi Cătălina, Înger şi Demon, şcoala din Ipoteşti unde a învăţat primele clase, Vlad Ţepeş ca protector al poetului şi ca simbol al izbăvirii neamului de "nebuni" şi de "mişei", neliniştile generaţiei tinere, ale noastre, mitologie şi folclor, simbolistică ţinând de tradiţiile vechi ale credinţei noastre strămoşeşti pentru a amprenta ideea de avânt, speranţă într-un viitor mai bun, dar şi tragismul destinului eroului care îşi pune viaţa chezăşie pentru ridicarea neamului, şi pe care îl împărtăşesc toţi cei conştienţi de imensul dar şi de sacrificiul geniului.

"Pentru că genialitatea lui ne-a înflăcărat sufletele, inimile, şi ne menţine dragostea de ţară, sentimentul că poporul român are un destin, pentru că destinul vine de la un concept nobil, destinaţie, eşti destinat să faci ceva, şi dacă meriţi să îţi împlineşti acest destin, poţi şi trebuie să îl transmiţi şi altora", este îndemnul lui Ilie Roşianu, convins că Eminescu va fi iubit şi de copiii şi de nepoţii şi de strănepoţii noştri.

Versurile lui Marin Sorescu, în interpretarea actriţei Doina Ghiţescu, au rămas ca un ecou în fiinţa noastră, ca un îndemn la asumarea nemuririi, aidoma sufletului neamului românesc, Mihail Eminescu:

Acest tânar cu ochi mari,

Cât istoria noastră,

Trecea bătut de gânduri

Din cartea cirilică în cartea vieţii,

Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii,

ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fără soţ.