Universitatea din Southampton: Supravieţuirea conştiinţei după moartea corpului - studiu

Posibilitatea ca viaţa să se extindă dincolo de ultima suflare este o problemă care a fost dezbătută pe larg, de cele mai multe ori fiind însă privită cu mult scepticism.

Un studiu al Universităţii din Southampton cercetează ceea ce se întâmplă după ce inima încetează să mai bată. Cercetătorii britanici au analizat peste 2000 de cazuri de persoane aflate în stop cardiac; 40% dintre supravieţuitori au avut "amintiri" din perioada în care au fost în moarte clinică.

Relatările unor persoane care au avut experienţe de acest gen erau, în general, etichetate ca halucinaţii din cauza condiţiei psihofizice severe.
Totuşi, studiul publicat recent dovedeşte păstrarea unui anumit grad de conştienţă la persoane aflate în stop cardiac.

Universitatea din Southampton, de fapt, a abordat într-o manieră ştiinţifică posibilitatea continuităţii unei anumite forme de "conştientizare" chiar şi după ce creierul a încetat să funcţioneze.

După cum scrie Corriere.it, timp de patru ani, cercetătorii de la Universitatea din Southampton au examinat cazurile a 2060 de persoane, toate victime ale stopului cardiac, în 15 spitale din Marea Britanie, Statele Unite şi Austria. Conform datelor oferite de cercetătorii englezi, aproximativ 40 la sută dintre supravieţuitori au descris experienţe conştiente în timp ce inima lor a încetat să mai bată. În cifre, din 330 care au scăpat de la moarte, 140 au declarat că au fost parţial conştienţi în timpul resuscitării.

Un caz deosebit a fost cel al unui asistent social de cincizeci şi şapte de ani din Southampton, care a declarat că şi-a părăsit propriul corp şi a asistat, dintr-un colţ al camerei de spital, la procedurile de resuscitare ale personalului medical. Deşi inima lui s-a oprit timp de trei minute, bărbatul a povestit în detaliu acţiunile medicilor şi asistentelor medicale, şi, de asemenea, şi-a amintit sunete ale aparatelor medicale. Detaliul care a atras atenţia cercetătorilor a fost că omul şi-a adus aminte de un semnal sonor emis de un dispozitiv special, programat să emită beep-uri la fiecare trei minute.

"Acel om a descris tot ce s-a întâmplat în cameră, dar lucrul cel mai important este faptul că şi-a amintit că a auzit două beep-uri. Acest fapt ne permite să înţelegem cât a durat experienţa sa ", a declarat dr. Sam Parnia coordonatorul studiului.

Celelalte mărturii tind să fie destul de uniforme în conţinut. Un pacient din cinci a experimentat un sentiment neobişnuit de pace, iar aproximativ o treime din cei 330 de supravieţuitori au asistat la o încetinire sau accelerare a timpului.

Unii au descris o lumină puternică ca un flash sau un soare strălucitor, în timp ce alţii au relatat un sentiment de teamă de înec şi de a fi traşi în ape adânci; 13 la sută dintre cei care au fost resuscitaţi au relatat experienţe extracorporale şi o creştere a percepţiei senzoriale.

Rezultatele au fost publicate şi în revista Resuscitation, fiind printre primele studii de acest tip efectuate de către o universitate publică.

Sam Parnia este specialist în anestezie şi terapie intensivă, în prezent şef al Departamentului de Terapie Intensivă şi director al Departamentului de Cercetare a Reanimării din cadrul Şcolii de Medicină a Universităţii Stony Brook din New York. Acesta este considerat unul dintre experţii mondiali în domeniul relaţiei minte-creier şi experienţelor la graniţa morţii.

Din 2008 Parnia face parte din proiectul AWARE, un studiu internaţional sponsorizat de Human Consciousness Project la care au aderat douăzeci şi cinci de spitale din Europa şi America de Nord.

Scopul proiectului este acela de a verifica dacă percepţiile raportate de către pacienţii care au supravieţuit unui stop cardiac pot fi dovedite.