Uniunea Europeană, între centralizare şi destrămare
Uniunea Europeană (UE), cuprinsă de criza datoriilor, balansează între centralizare şi destrămare, o a treia variantă nefiind posibilă. Însă, dacă Statele Unite ale Europei vor fi totuşi create, din acestea nu vor mai face parte toţi membrii UE, notează cotidianul rus Utro.
Grecia, Portugalia, Spania şi Italia ar putea destrăma zona euro: Fondul European de Stabilizare Financiară (EFSF) nu va fi suficient pentru scoaterea UE din groapa datoriilor. Numai Grecia trebuie să facă rost până în martie de 14,5 miliarde de euro, pentru a nu intra în faliment. Din ce în ce mai mulţi economişti sunt de părere că singura soluţie pentru aceste ţări este revenirea la moneda naţională şi imediata devalorizare a acesteia. Pentru cetăţeni acest lucru va constitui o serioasă lovitură, însă actuala 'strângere treptată a curelei', până la totala strangulare, este o variantă şi mai rea.
Destrămarea zonei euro va atrage după sine şi acutizarea conflictelor din interiorul UE: între nordul bogat şi sudul sărac, între membrii vechi şi cei noi ai uniunii, dar şi între populaţiile autohtone şi imigranţi. George Soros, care consideră actuala criză globală cea mai dificilă perioadă din cariera sa, a declarat într-un recent interviu acordat Newsweek că 'prăbuşirea euro ar putea realimenta conflictele politice care au sfâşiat Europa de-a lungul secolelor' şi ar putea duce la amplificarea xenofobiei şi rasismului. Drept rezultat, dezintegrarea UE s-ar putea produce foarte repede şi în mod dureros.
O alternativă la destrămare este centralizarea, într-o măsură care în mod evident nu este caracteristică organizaţiilor internaţionale. Chiar şi noţiunea de 'supranaţionalitate', inventată special pentru realităţile integrării europene, nu va mai fi potrivită. Va fi vorba despre federalizare - transformarea Europei într-un mare stat, cu organisme ale puterii, cu forţe armate, cu monedă şi impozite proprii. În această etapă, în urma politicii monetare, statele din UE vor trebui să predea organismelor supranaţionale controlul asupra bugetelor lor. Este luată în discuţie posibilitatea implementării instituţiei de 'administrator extern' al bugetului unei ţări care încalcă disciplina supranaţională. În final, ce suveranitate va avea un stat care nu-şi poate administra în deplină măsură propriile venituri?, se întreabă Utro.
Prima ţară forţată să accepte o asemenea 'desuveranizare' este Grecia, în calitate de cea mai nedisciplinată. După cum precizează Utro, iniţiatorul testării pe Grecia a noilor mecanisme de control nu este Comisia Europeană, ci cea mai mare ţară din UE - Germania. Aceasta îşi face în mod permanent şi mai mult ca orice altă ţară probleme în legătură cu stabilitatea euro, în condiţiile în care şi-a sacrificat, în numele monedei europene unice, superputernica sa marcă. În afară de aceasta, în calitate de cea mai solidă economie din UE, Germania a fost nevoită să contribuie cel mai mult la EFSF - cu 22 de miliarde de euro, peste o pătrime din întreaga sumă oferită de ceilalţi membri ai UE.
Potrivit The Financial Times, Germania vrea ca Atena să renunţe la suveranitate în luarea deciziilor în domeniul impozitelor şi cheltuielilor bugetare, în favoarea 'comisarului bugetar al zonei euro'. Ideea constă în a-i interzice Atenei să ia orice decizie în privinţa bugetului fără ca aceasta să fie 'vizată' de un împuternicit al UE. În afară de aceasta, Greciei i se propune să sisteze cheltuielile bugetare până la onorarea plăţilor curente la datorii. Adică, pensionarii greci vor trebui să-şi aştepte pensiile, iar militarii - salariile, până când guvernul grec îşi va plăti datoriile către creditori. Berlinul a venit cu aceste idei ca o condiţie pentru acordarea celui de-al doilea pachet de ajutor financiar, în valoare de 130 de miliarde de euro, Greciei.
Grecii au respins propunerile germane. Ministrul grec al Finanţelor, Evangelos Venizelos, a făcut acest lucru într-un mod destul de 'înflăcărat': în opinia sa, nu poţi obliga un stat să aleagă între demnitatea naţională şi ajutorul financiar. Purtătorul de cuvânt al guvernului grec, Pantelis Kapsis, a declarat că bugetul ţării va rămâne în zona de răspundere a autorităţilor ţării, în timp ce ministrul grec al învăţământului Anna Diamandopoulou a catalogat ideile germane 'rodul unei imaginaţii bolnave'.
Cu toate acestea, Grecia are în continuare nevoie de 130 de miliarde de euro pentru a evita falimentul, iar creditorii doresc în continuare garanţii. De aceea, o administrare externă a bugetului grec - chiar şi într-o formă destul de blândă, voalată - va fi probabil implementată. Acest precedent va deveni un model pentru construcţia relaţiilor dintre Bruxelles şi alţi membri ai viitoarei 'federaţii europene'. Este evident că asemenea perspective nu convin tuturor: Marea Britanie şi Cehia au declarat recent că nu vor semna acordul UE de consolidare a disciplinei bugetare. În mod sigur, în stadiul de ratificare la aceste ţări se vor ralia şi altele, este convins cotidianul rus.
