Unde ai fost tu, Steaua mea, în repriza a doua?

Basel, un oraş minunat cu aer tare de munte. Bucureşti... gunoaie, hoţi, cocalari şi bere ieftină. Steaua o echipă bine pusă la punct, cu moral şi atitudine, dorinţă şi perseverenţă. Fc Basel, tehnică, calculată, muncitoare, eficientă, vecini cu nemţii, ce mai!...

Conflictele din vestiar s-au scurs şi pe teren, Streller nu s-a văzut în prima repriză, oricum ea a aparţinut steliştilor. Yakin i-a lăsat vorbe de laudă lui Bourceanu, că a fost serios. S-au poate doar a vrut să-l înmoaie puţin, speriat de tălpile care le mai pune.

Imnul dinainte de meci a fost dat la tonul căpitanului. Alex şi-a luat băieţii într-un cerc împrăştiat, şi-au răcnit cu toţii: ”topoare, topoare!”. Mesajul a fost clar... pentru dacii din spaţiul carpato-danubiano-pontic cel puţin.

Szukala, un fenomen controversat, binecunoscut marcator de autogoluri şi-a mai adus puţin aminte cum e cu fotbalul. Minutul 17, pac un lob peste apărare, Piovaccari era deja lansat, elveţienii căutau floricelele şi fanionul era jos. În faţa lui Sommer, italianul nu a stat nicio secundă pe gânduri, îl execută, apoi se întoarce să-i mulţumească polonezului. Tabela arăta 1-0 iar fanii steliştii îşi mai puneau un pahar: ”Hăi băi, căi batem şi p-ăştia!”. Ce mai, bucurie.

Gardoş a mers ca uns, Stânciu a fost de zile mari, căpitanul şi Popa băgau ”topoare”. Singurul de care-mi pare rău e Pintilii, dacă nu se accidenta în prima parte, sigur le mai arăta elveţienilor o schemă... două.

Pauza a liniştit spiritele, benzina roş albastră se consuma rapid, pulsul se domolea, şi turcul de banca elveţienilor se vedea obligat să ”umble la butoane”.

Pun pariu că Reghe le-a zis la vestiar: ”Hai că avem un gol, e bine!” şi ei chiar au crezut.

A doua repriză, a doua faţă a monedei. Basel a ieşit, a deschis culoarele şi a pornit treptat asediul. Câteva ratări şi defensiva bucureştenilor era deja tensionată. E dificil să rezişti aşa mult timp, mai ales în Liga Campionilor. Da, poate lui Milan îi mai reuşea, da Bourceanu nu e Gattuso şi nici pe Tănase nu-l cheamă Pirlo.

Gardoş, stâlpul defensivei, rezista ”săgeată după săgeată”, iar întregul batalion formase un scut în jurul său. Stroller şi Delgado au prins curaj după ce câştigase trei sferturi din teren şi începea să li se închege jocul.

Elevii lui Reghe au sperat 90 de minute, au muncit şi s-au dăruit cum ştiau ei mai bine, dar cineva trebuia să le explice ca şi ţi-o poţi fura şi-n prelungiri.

Sio a fost cel ce a umplut paharul atunci când presiunea elveţienilor a dat roade din gheata sa. Minutul doi de prelungiri... egalitate la unu! Trist dar adevărat.

Steaua se menţine în picaj liber, asta dacă nu s-a lovit deja de fundul prăpastiei, cel puţin, asta indică clasamentul din grupă. E greu acum să mai faci ceva în Europa. Oricâte calcule ţi-ai face şi orcât ţi-ai dori, urmează Chelsea şi Schalke. Să fim serioşi.