Unde a dispărut adevăratul ulei de măsline?

Este minunat atunci când o persoană optează, în mod conştient, pentru un stil de viaţă sănătos şi foloseşte în alimentaţie doar produse naturale, dotate cu puterea Naturii. Unul dintre produsele ce se regăsesc pe această listă, este uleiul de măsline. Totuşi, este important să ştim că, în zilele noastre, lăcomia ascendentă a producătorilor uleiului de măsline, te poate face să-ţi pierzi banii, pentru că circa 70% din "uleiurile de măsline extra virgine” (EVOO), nu mai aparţin acestei categorii şi reprezintă doar imitaţii ieftine.

Din cele mai vechi timpuri, uleiul de măsline a fost recunoscut pentru proprietăţile sale benefice. Componentele active ale uleiului de măsline inhibă acţiunea genelor responsabile de sinteza factorilor inflamatorii, ceea ce înseamnă că uleiul de măsline poate bloca producerea de citokine inflamatorii şi reduce inflamaţia în organism.

În plus, potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Federico II din Napoli (Italia), uleiul de măsline reduce tensiunea arterială, datorită acţiunii polifenolilor. Consumul zilnic de 40 de grame de ulei de măsline poate reduce doza de medicamente antihipertensive cu 50%. Consumul regulat de ulei de măsline previne dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

Credem că majoritatea oamenilor cunosc aceste efecte benefice ale măslinelor. De aceea, avem obiceiul să păstrăm în dulapul de la bucătărie o sticlă de culoare închisă, cu inscripţia Extra Virgin Olive Oil (EVOO), care potrivit închipuirilor noastre, trebuie să conţină ulei de măsline extrem de pur. Un astfel de ulei se obţine după prima presare la rece, fapt pentru care este foarte scump.

Cu toate acestea, trebuie să ştiţi că EVOO din posesia dumneavoastră ar putea fi, foarte probabil, un amestec ieftin de alte uleiuri, combinate sau contrafăcute cu ajutorul clorofilei, pentru a obţine gustul specific uleiului de măsline.

Potrivit afirmaţiilor lui Tom Mueller, autorul cărţii Extra Virginity: The Sublime and Scandalous World of Olive Oil, 70% din uleiul de măsline comercializat în întreaga lume, constituie un amestec de alte uleiuri şi amelioratori de arome. Aceste produse nu numai că nu sunt bune, ci şi dăunătoare pentru sănătate. Tom Mueller a dezvăluit în cartea sa, secretele industriei ilicite a producătorilor uleiului de măsline, aducând probe consistente în favoarea faptului că EVOO este o ”specie pe cale de dispariţie” şi reprezintă o adevărată raritate în zilele noastre.

Aceste constatări coincid, de altfel, şi cu rezultatele testelor recente de autentificare a calităţii uleiului de măsline. Nici unul din tipurile de EVOO de pe piaţa uleiului de măsline din Australia, din anul 2012, nu a trecut testele de autenticitate şi, respectiv, nu a primit certificatul de puritate. Rezultate similare au fost obţinute şi în cadrul studiilor desfăşurate în cadrul Universităţii California – Davis, în anul 2011, scrie LA Times

Calitatea uleiului de măsline depinde de mai mulţi factori, printre care conţinutul de acizi graşi, procesul de oxidare, culoarea, mirosul şi gustul. Aceşti indicatori pot să difere substanţial în funcţie de cantitatea de acizi graşi existentă în materia primă de măsline, perioada recoltei, durata păstrării măslinelor în saci, modalitatea de presare aleasă de producător, bolile fructelor, etc.

Mirosul şi gustul uleiului sunt determinate, în mare măsură, de regiunea de cultivare a măslinelor, condiţiile meteo, soiul măslinelor şi momentul recoltării. De obicei, un gust amar este specific măslinelor nu prea coapte.

Ţinând cont de aspectele sus-menţionate, uleiul de măsline se împarte în trei grupe: uleiul de măsline extra virgin, uleiul de măsline rafinat şi pur si simplu uleiul de măsline. Desigur, ne interesează mai mult primul grup de produs – uleiul de măsline extra virgin, preparat din măsline, care nu au pierdut din calitate de pe urma colectării, transportării şi prelucrării. Uleiul extra virgin de măsline este, de asemenea, împărţit în câteva categorii:

• ulei de măsline extra virgin cu o aciditate de 1%,

• ulei virgin de măsline cu o aciditate de până la 1,5%,

• ulei de măsline semi-pur cu o aciditate de până la 3,3%,

• ulei de măsline virgin industrial cu o aciditate destul de mare.

Uleiul de măsline extra virgin este cea mai bună alegere pentru o dietă sănătoasă. Acesta poate fi consumat atât crud şi cât folosit pentru prepararea salatelor, legumelor şi altor feluri de mâncare.

Desigur, apare întrebarea - cum să deosebim uleiul de măsline autentic de celelalte? De fapt, este destul de dificil. Totuşi, există câteva sfaturi care vă pot ajuta să evitaţi procurarea uleiurilor falsificate.

1. Ambalajul EVOO trebuie să fie ambalat în canistre sau sticle de capacitate medie (până la 5 litri). De obicei, acestea sunt sticle de culoare închisă, care protejează uleiul de expunere la razele solare.

2. Informaţii. Este esenţial ca eticheta să conţină denumirea produsului, locul de fabricaţie şi numele producătorului. Desigur, această condiţie este opţională - dacă aţi cumpărat o canistră de ulei de măsline preferat de la vechiul vostru prieten Beniamin, din Toscana. Un alt indicator cheie - este aciditatea uleiului. Dacă vă amintiţi, acest parametru nu trebuie să depăşească 1%.

3. Consistenţa. Culoarea uleiului de măsline poate varia de la verde la galben-verde. De asemenea, uleiul trebuie să fie transparent.

4. Condiţiile de păstrare. Uleiul trebuie păstrat într-un loc rece şi departe de razele soarelui. Calitatea uleiului depinde foarte mult de condiţiile de păstrare.

5. Identificarea. Uleiul de măsline extra virgin are două trăsături caracteristice. În primul rând, acesta se solidifică la frig. Prin urmare, atunci când sticla este plasată în frigider, uleiul devine mai vâscos. La cald, devine din nou lichid. Şi, în al doilea rând – uleiul extra virgin poate arde. Aceasta permite fitilului să ardă şi menţine flacăra, dacă este turnat într-o lampă obişnuită cu ulei.