Ucraina: Criza adânceşte divizările etnice

Cu un minut de reculegere pentru cei trei cetăţeni din Crimeea morţi în ciocnirile cu 'forţele radicale de la Kiev în exerciţiul datoriei', a început miercuri sesiunea Parlamentului Republicii Autonome Crimeea, la Simferopol - capitala acestei peninsule din Marea Neagră cu o populaţie de două milioane de locuitori, majoritar rusofoni, notează joi ziarul El Pais.

Pentru parlamentul local (Rada), care are 100 de deputaţi, era o sesiune specială deoarece se comemorau 60 de ani de la decizia fostului lider al URSS Nikita Hruşciov de a transfera în 1954 Crimeea - ca şi cum ar fi fost un cadou - de la republica sovietică rusă la republica sovietică a Ucrainei, două teritorii care făceau parte atunci din aceeaşi ţară.

Azi, multă lume din Crimeea deplânge această decizie, care a încetat să mai fie un simplu accident birocratic în 1991, când URSS s-a dezmembrat, iar Rusia şi Ucraina au devenit două ţări separate. Un sfert de secol mai târziu, în Crimeea - bază a flotei ruse din Marea Neagră - unii acceptă mai bine decât alţii că sunt cetăţeni ai un stat în plină convulsie.

Deputata Svetlana Sávcenko a considerat cedarea Crimeii Ucrainei drept 'o experienţă dureroasă'. 'Nu a fost respectat rezultatul referendumului din martie 1991 (majoritatea cetăţenilor sovietici s-a pronunţat pentru menţinerea URSS), iar drepturile acestei autonomii nu au fost puse în aplicare. Din această cauză, această regiune bogată în petrol se află acum la periferia Ucrainei - un stat constituit pe principiul viciat al negării unuia din popoarele sale', a subliniat Sávcenko, de la partidul Soyuz, cel mai prorus partid din Rada locală.

'Dacă situaţia din Ucraina nu se stabilizează, trebuie să propunem o restituire a Crimeii Rusiei', a avertizat şi deputatul Nikolái Kolesnicenko, de la Partidul Regiunilor (al preşedintelui Ianukovici). Cuvintele sale au fost primite cu aplauze. Grupul deţine majoritatea parlamentară (82 de deputaţi); restul sunt dispersaţi în diferite grupuri, de la Soyuz până la Kurultai-Ruh. Acesta din urmă este format din tătari, o comunitate deportată de Stalin în Asia Centrală, în 1944, dar care s-au întors progresiv în teritoriul de origine.

Tătarii din Crimeea sprijină o reformă constituţională, care să le recunoască drepturile, şi pretind o cotă de 15% în parlamentul local. Interesele tătarilor au fost folosite de Kiev drept contrapondere împotriva ruşilor locali şi pentru a obţine astfel un anumit echilibru. Totuşi, comunitatea tătară este nemulţumită: nu toate pretenţiile sale (financiare, de retrocedare a pământului şi drepturile culturale) au fost satisfăcute.

Evenimentele de la Kiev au stârnit confuzie în peninsulă şi sentimentul comunităţii rusofone că trebuie să se apere de forţele care ameninţă condiţia autonomiei lor teritoriale - singura care există în statul unitar ucrainean. Cei trei cetăţeni originari din peninsulă morţi la Kiev sunt doi locotenenţi ai comandamentului trupelor Ministerului de Interne din Crimeea şi un subofiţer în batalionul trupelor de intervenţie (Berkut). Deputaţii au ţinut un moment de reculegere pentru cei trei şi ceva mai târziu pentru 'toţi' cei care au murit în evenimentele de la Kiev.

În ajun, conducerea parlamentului l-a avertizat pe Ianukovici că 'dacă escaladarea confruntărilor civile va continua', Rada din Crimeea 'îşi rezervă dreptul' să ceară locuitorilor din Crimeea 'să apere pacea civică şi liniştea peninsulei'. 'Îi cerem să acţioneze cu fermitate şi să ia măsuri extraordinare. Este ceea ce aşteaptă sute de mii de locuitori ai Crimeii, care l-au votat în speranţa că va fi stabilitate în ţară', a subliniat prezidiul Radei.

La 4 februarie, acelaşi prezidiu a abordat situaţia în mod mai radical: a decis să formeze un grup de lucru pentru a amenda Constituţia locală şi a aprobat un apel trimis preşedintelui rus, Vladimir Putin, şi parlamentului rus pentru a se transforma în 'garanţi ai inviolabilităţii statutului de autonomie al Crimeii'. Serviciul de Securitate al Ucrainei a demarat totuşi o investigaţie pentru a vedea dacă apelul trimis de deputaţii din Crimeea poate fi considerat o dovadă de separatism. Rezultatul a fost până la urmă considerat un mod de exprimare a preocupării în peninsulă.