Turcia, loc de refugiu provizoriu sau permanent pentru imigranţii sirieni

Pentru unii sirieni care fug din calea războiului, Turcia este ţinta călătoriei lor, pentru alţii această ţară nu este decât prima etapă pentru a ajunge în Europa, notează cotidianul panarab Al-Hayat, preluat de Courrier International.

Pentru mulţi sirieni, Turcia reprezintă o punte spre Europa. Cu toate acestea, potrivit ziarului panarab citat, Turcia este o ţară mult prea importantă pentru a fi doar un loc de trecere. Această ţară are calităţi evidente.

În primul rând, apropierea geografică de Siria, apoi apropierea culturală, care face ca sirieni din categorii extrem de diferite să se poată simţi aici în largul lor. Un turkmen sirian se va descurca aici cu uşurinţă datorită afinităţii lingvistice, un kurd va găsi în această ţară cea mai mare comunitate kurdă din lume, iar un alawit va fi bine primit de alawiţii turci din Antiohia şi Alexandretta, din provincia Hatay, puternic arabofonă şi situată la frontiera cu Siria. De asemenea, un sirian sunnit se va simţi bine într-o ţară 'musulmană', în timp ce un laic va găsi aici semnele unei Turcii kemaliste.

Desigur, sirienii ar putea avea impresia că nu sunt bine primiţi de turci, la fel cum ei înşişi au acceptat rău prezenţa refugiaţilor irakieni în propria lor ţară, în urmă nu cu atât de mult timp. Acest lucru se explică prin factori sociali şi economici, cum sunt creşterea chiriilor provocată de afluxul lor, aglomerarea transportului public în unele oraşe, concurenţa pe care imigranţii o fac muncitorilor locali etc. Fără a mai vorbi de diferenţele culturale. Însă toate acestea nu ating acelaşi grad de respingere şi de rasism ca cel ce se observă în Europa, subliniază cotidianul panarab.

Turcia este o ţară care îi seamănă Siriei, fiind, în acelaşi timp, foarte diferită. Spre deosebire de un arab din Golf, un sirian nu se va simţi foarte dezrădăcinat în acest 'leagăn al Imperiului Otoman'. Este adevărat că în Turcia el va găsi o societate mai deschisă, o economie mai înfloritoare şi o viaţă urbană mai organizată decât în Siria. Încă înainte de revoluţie, Siria înregistra un recul, în timp ce Turcia înregistra progrese în plan economic, tehnologic, politic şi social.

Desigur, există şi bariera lingvistică. Puţini sunt turcii care vorbesc o limbă străină. Însă, principala diferenţă o constituie regimul politic. Puterea turcă recurge din ce în ce mai des la cenzură, la arestări şi la control asupra societăţii prin mijloace indirecte, dar şi directe, sub forma prezenţei forţelor de reprimare în locuri strategice din oraşe. La rândul său, opoziţia turcă denunţă abuzurile de putere ale partidului islamist AKP. În acelaşi timp, metodele de reprimare nu sunt cele ale unei represiuni crude şi primitive. Pentru puterea turcă important este să 'supravegheze şi să pedepsească', după cum se spune într-o analiză a lui Michel Foucault din anii 1970.

Este foarte diferit de ce se întâmplă în Siria. Potrivit Al-Hayat, în această ţară regimul lui Bashar al-Assad nu abuzează de putere: el o posedă. El nu ameninţă libertăţile, el ameninţă supravieţuirea. El nu-şi controlează locuitorii, el îi tratează ca pe nişte sclavi. Îi torturează şi îi asasinează la nevoie, pentru a-şi menţine dominaţia asupra societăţii şi asupra resurselor.

Vara aceasta, la Istanbul, şapte persoane au fost ucise în timpul reprimării manifestaţiilor care au început din piaţa Taksim, iar problema kurdă reizbucneşte din când în când cu mare violenţă. Însă tendinţa generală în Turcia ia forma unei reprimări abstracte şi indirecte.

Cu toate acestea, Turcia îi fascinează pe sirieni, deoarece ea seamănă cu lumea arabă, cu diferenţa că evoluează în avantajul locuitorilor săi şi bunăstării lor. Conflictul din Siria a provocat un val de refugiaţi în Turcia - probabil, un milion - cu tot ce implică aceasta în termeni de 'întâlniri, amestecuri şi schimburi'.

În Kilis se aude frecvent araba, fie că este vorba despre locuitorii arabofoni sau de sirienii care s-au refugiat aici. La fel şi în Gaziantep, unde există în prezent peste 250.000 de sirieni. În mod evident, şi sirienii procedează greşit: ei pot avea tendinţa să rămână printre ai lor şi să refuze să se integreze în societate. Rari sunt cei care fac eforturi pentru a învăţa în mod serios limba turcă.

Oricum, guvernul de la Ankara îi primeşte pe sirieni ca 'invitaţi', nu ca refugiaţi, ceea ce îi privează de un statut legal bine definit şi îi plasează la cheremul situaţiei politice din această ţară. Lovitura de stat din Egipt, din iunie 2013, împotriva regimului islamist ales a avut repercusiuni negative asupra refugiaţilor sirieni, care au fost acuzaţi la rândul lor că sunt islamişti, aminteşte cotidianul panarab.

De asemenea, mulţi dintre refugiaţii sirieni nu consideră Turcia - care poate să-şi schimbe regimul politic - un loc de rezidenţă permanentă. Fără a mai vorbi că mulţi dintre ei speră, în mod evident, să se întoarcă la un moment dat în Siria.