Tulsi Gabbard confirmată în funcţia de şef al agenţiilor de informaţii ale SUA
În ceea ce este de departe cea mai surprinzătoare evoluţie în dosarul nominalizărilor făcute de Trump pentru un post de conducere în domeniul securităţii naţionale, Tulsi Gabbard a fost confirmată în calitate de nou director al biroului de National Intelligence (DNI).
Decizia a fost la mustaţă, dată fiind controversa legată de Gabbard, care, la începutul invaziei ruse în Ucraina preluase intoxicarea potrivit căreia pe teritoriul ucrainean s-ar fi aflat numeroase laboratoare care lucrau pentru SUA, dezvoltând arme biologice.
„Tulsi Gabbard nu a reuşit să demonstreze că este pregătită să îşi asume această încredere naţională extraordinară. Naţiunea nu ar trebui să se îngrijoreze că evaluările serviciilor de informaţii pe care le primeşte preşedintele sunt pătate de un DNI cu o istorie de greşeli alarmante de judecată”, a spus un oficial, citând refuzul ei de a-l condamna pe Edward Snowden şi poziţia ei privind războiul Rusiei în Ucraina.
Gabbard a fost supusă ani de zile unor atacuri mediatice care au calificat-o drept „agent al Kremlinului” şi „susţinătoare a lui Assad”.
Gabbard i-a luat apărarea lui Edward Snowden, un contractor al serviciilor de informaţii care a fugit în Hong Kong unde a divulgat informaţii clasificate în 2013, şi le-a transmis Chinei - apoi, când a trebuit să părăsească oraşul - Rusiei, care i-a acordat azil politic.
Snowden este considerat un spion de către comunitatea de informaţii a SUA, care a cerut extrădarea sa în numeroase rânduri.
Aceste poziţii asumate de Gabbard, în dezacord cu sistemul de politică externă din ambele partide americane, au făcut-o una dintre cele mai controversate persoane nominalizate de preşedintele Trump pentru cabinet.
Cu toate acestea, ea a devenit populară în rândul militarilor şi al veteranilor, în special datorită abordării sale fără compromisuri în ceea ce priveşte criticarea războaielor americane de schimbare a regimurilor în străinătate - în Irak în administraţia George W. Bush, luându-i la întrebări atât pe neoconservatori, cât şi pe intervenţioniştii liberali.
