Trimiteţi acest articol persoanelor care spun „Ivermectina nu funcţionează pentru Covid-19”

Dacă îl auziţi pe farmacistul, medicul sau profesorul dvs. universitar repetând motto-ul regurgitat şi malign care afirmă că „Ivermectina nu funcţionează pentru Covid” sau că nu există „nicio dovadă” sau „niciun fel de date” care să susţină utilizarea ivermectinei în pandemia de Covid-19, trimiteţi-le acest rezumat al meta-analizei şi bibliografia adnotată a peste 100 de studii, scrie David Gortler via the Brownstone Institute.

Nu m-am ataşat niciodată cu adevărat de ideea de social media, motiv pentru care nu m-am înscris niciodată în ea. Pe lângă factorii sociali patologici, cred că este un format deosebit de absurd pentru oamenii de ştiinţă serioşi - de a iniţia o dezbatere despre complexitatea cercetării medicale, a farmacologiei clinice sau a îngrijirii pacienţilor.

Nu am avut un cont Twitter/X, dar foarte recent am creat unul după ce am fost contactat de colegi care m-au alertat cu privire la postările doctorului Peter Hotez care critica recenta mea mărturie în faţa Subcomitetului specializat al Camerei Reprezentanţilor (Washington, n.r.) pentru pandemia de coronavirus, ţinut de doctorul Brad Wenstrup (R-OH). Dr. Hotez este pediatru şi decan de medicină tropicală la Baylor din Houston, Texas. Aproximativ şase săptămâni mai târziu, Dr. Hotez a răspuns la mărturia mea pe Twitter/X:

Am încercat să resping declaraţia Dr. Hotez creându-mi un cont Twitter/X, doar că am aflat că nu pot! Nu ştiam că singura modalitate de a comenta pe pagina publică de Twitter/X a Dr. Hotez era să primesc permisiunea acestuia de a face acest lucru!!! Şi eu care credeam că ideea de Twitter este de a încuraja discursul, nu de a-l înăbuşi.

Cu siguranţă se pare că opiniile ştiinţifice divergente nu sunt binevenite pe pagina Twitter/X a Dr. Hotez.

Critica Dr. Hotez la adresa mărturiei mele nu a fost o invitaţie la discutarea meritelor sau a deficienţelor terapiei cu ivermectină; a fost o „rafală” - pentru că susţinea că mărturia mea sub jurământ în Congres a fost:

1. „o dezinformare periculoasă şi antiştiinţifică, pur şi simplu” şi că
2. „Ivermectina nu ajută cu nimic persoanele cu Covid” şi
3. „Ivermectina nu funcţionează pentru Covid”.

Al doilea (într-o listă de aproximativ 10 postări scurte şi ulterioare ale Dr. Hotez) a fost o prezentare a cărţii sale.

Dr. Hotez a repostat apoi o notă de la unul dintre adepţii săi selectaţi, care pare a fi un fel de moderator Twitter.

Acest individ declarase cu bucurie că mărturia mea fusese „notată de comunitate”, adăugând că „Numeroase studii ştiinţifice valide au arătat că ivermectina este complet ineficientă” şi că „promovarea ivermectinei pentru leziunile provocate de vaccinuri pune vieţi în pericol”.

Această din urmă afirmaţie a fost scoasă din burtă, deoarece nu am opinat niciodată cu privire la utilizarea ivermectinei pentru „leziuni provocate de vaccinuri”, în niciun moment în timpul mărturiei mele sau în oricare dintre scrierile mele anterioare.

Postările comunităţii de pe Twitter au rolul de a oferi un context pentru cele cu date discutabile, iar aceasta, care pretindea să „demonteze” mărturia mea, conţinea şapte (7) linkuri de referinţă. Două dintre linkuri erau duplicate, făcând referire la exact aceleaşi date (numerele 1 şi 3 şi numerele 2 şi 7). Acestea se refereau la studii JAMA sau NEJM, care, la rândul lor, au fost criticate de academicieni ca având deficienţe ştiinţifice şi de practică clinică foarte semnificative. Deşi nota preciza în plus că „promovarea ivermectinei pentru «leziuni provocate de vaccinuri» pune vieţi în pericol”, niciunul dintre aceste link-uri nu a stabilit că utilizarea ivermectinei prezintă un „risc” de siguranţă. Atunci când este prescrisă corect, ivermectina nu numai că a fost demonstrat că este sigură, dar s-a dovedit de-a lungul timpului a fi „uimitor de sigură”.

Penultimul link de „notă a comunităţii” era un link nefuncţional către un site web al FDA. Nefuncţional deoarece (!) FDA fusese de acord să îl şteargă cu mai bine de o lună înainte, ca parte a unei înţelegeri care a rezolvat un proces intentat pentru denigrarea necorespunzătoare a utilizării ivermectinei.

Nu s-au deranjat cei de la Twitter/X „nota comunităţii” să facă clic pe linkuri pentru a se asigura că funcţionează înainte de a permite ca acestea să fie postate ca referinţe? În cele din urmă, şi alte persoane au observat deficienţele palpabile ale „notei comunitare”, deoarece aceasta a fost rapid eliminată, în ciuda faptului că a declarat că „citează surse de înaltă calitate”.

Bineînţeles, nici eu, nici altcineva nu am putut contrazice aceste afirmaţii, deoarece am fost cu toţii blocaţi de Dr. Hotez. Se pare că preferă să facă o afirmaţie incorectă, apoi să-şi bage degetele în urechi după ce a terminat de spus ce avea de spus, fugind de orice potenţială discuţie, în timp ce postările sale „aprobate” se înghesuie să-l susţină - dar totul în timp ce potenţialele contraargumente nu pot fi postate.

Nefiind permisă nicio disidenţă din exterior, înseamnă că Dr. Hotez a „câştigat” dezbaterea?

Se pare că incursiunea mea pe Twitter a fost o greşeală şi o pierdere de timp. Contul meu Twitter/X este acum istorie. Deşi funcţionează foarte bine pentru o multitudine de chestiuni diferite, este evident un loc absurd pentru ca o persoană serioasă care doreşte să discute sau să dezbată complexitatea ştiinţei medicale sau a îngrijirii pacienţilor. În acest moment, nu am nicio intenţie de a reveni.

Ignorarea şi cenzurarea datelor în istorie: Copernicus şi Galileo

Consensul este foarte important pentru unii, dar, din păcate, nu are legătură cu ştiinţa. Ştiinţei nu-i pasă de consens. De fapt, multe dintre cele mai mari progrese ştiinţifice au fost rezultatul punerii la îndoială a unui consens stabilit. Generarea unui consens pentru un subiect nou şi controversat poate fi deosebit de periculoasă. Atunci când oamenii sunt de acord, au tendinţa de a se susţine reciproc, dar există pericolul ca aceştia să uite că reafirmă o credinţă potenţial incorectă sau polarizată, deoarece procesul de luare a deciziilor este părtinitor şi/sau are loc într-un vid.

Permiţându-şi aproape exclusiv un feedback pozitiv armonios pentru el însuşi, Dr. Hotez nu a luat în considerare faptul că acesta a fost cultivat în mod artificial, fără a i se permite, în esenţă, să aibă loc un dezacord semnificativ. Pe lângă faptul că este împotriva libertăţii de exprimare, este un exemplu teribil pentru un om de ştiinţă, în special pentru cineva aflat în poziţia de profesor care educă viitorii oameni de ştiinţă. Cei mai buni oameni de ştiinţă sunt cei care sunt dispuşi să asculte opiniile altor intelectuali şi să le ia în considerare argumentele.

Istoria ne arată că ignorarea dovezilor ştiinţifice şi înăbuşirea disidenţei nu este benefică pentru progresul tehnic; un profesor care se autointitulează „războinic al ştiinţei” pe pagina sa de internet ar trebui probabil să ştie deja acest lucru.

Un exemplu de manual de „anti-stiinţă” a fost atunci când Copernic şi Galileo au încercat să avanseze teoriile conform cărora Pământul se roteşte în jurul Soarelui (spre deosebire de naraţiunea heliocentrică, conform căreia Pământul este centrul universului, în jurul căruia se rotesc toate obiectele cereşti). Copernicus şi Galileo au fost ignoraţi, iar scrierile lor au fost interzise. Amândoi au fost judecaţi de un grup de colegi, găsiţi vinovaţi, îndepărtaţi de la pupitrele lor didactice, arestaţi şi întemniţaţi. În cele din urmă, lui Galileo i s-a permis să îşi trăiască restul vieţii, exilat în „arest la domiciliu”, departe, la o fermă. Dar chiar şi atunci, cel puţin atât lui Copernicus, cât şi lui Galileo li s-a oferit posibilitatea de a argumenta şi de a-şi prezenta dovezile... spre deosebire de contul de Twitter blocat al doctorului Hotez.

Medicina este rareori „albă sau neagră”

În ciuda deceniilor de progrese, ştiinţa clinică este rareori albă sau neagră. Foarte rar există declaraţii de genul „niciodată” sau „nimic” sau „complet”. Cu toate acestea, Dr. Hotez face în mod obişnuit afirmaţii polarizante, binare, de tip „alb sau negru”, corect sau greşit, de pe platforma sa „doar pentru membri” de pe Twitter/X, neglijând sau ignorând datele - şi nu este vorba doar despre tratamentele Covid.

O mare parte din cercetările medicale şi farmacologice se ocupă de nivelurile de incertitudine, lucru pe care l-am predat cu regularitate studenţilor mei şi am sperat că majoritatea oamenilor de ştiinţă din domeniul medical îl ştiau şi îl înţelegeau deja. Declaraţii contrare ar fi iresponsabile venite din partea oricărui om de ştiinţă din domeniul medical, cu atât mai puţin a unuia cu acreditările Dr. Hotez.

Declaraţiile lipsite de ambiguitate ale Dr. Hotez, conform cărora: ivermectina este „complet ineficientă” şi utilizarea ivermectinei reprezintă „dezinformare antistiinţifică pură şi simplă”, pur şi simplu nu se reflectă nici în multe studii clinice revizuite, şi nici în analizele statistice mai ample ale literaturii deja publicate.

De fapt, există date care contrazic în mod clar şi direct afirmaţia Dr. Hotez conform căreia „Ivermectina nu ajută deloc persoanele cu Covid”.

Am convingerea că acumularea continuă de constatări pozitive pentru ivermectină va continua şi va arăta un efect pozitiv şi mai mare pentru profilaxia pre-expunere la Covid, expunerea timpurie şi modalităţile de tratament precoce. Ca om de ştiinţă, sunt deschis la minte şi sunt dispus să ascult gândurile şi contraargumentele detractorilor mei. Acestea fiind spuse, am o cantitate considerabilă de date care îmi susţin opinia.

Răspuns la afirmaţia Dr. Hotez: „Ivermectina nu ajută cu nimic persoanele cu Covid”

Deoarece nu mi se permite să răspund pe Twitter/X, (pe lângă faptul că nu este o platformă potrivită pentru a discuta detaliile complexe ale datelor studiilor clinice), răspund sub forma unei recenzii, analize şi a unei bibliografii lungi şi comentate.

Mediile academice ar trebui să încurajeze discutarea subiectelor controversate. În alcătuirea unui argument, trebuie să se prezinte toate datele disponibile - nu exclusiv concluziile preferate din reviste medicale naţionale selectate cu „nume mari” (care, apropo, sunt adesea finanţate masiv cu reclame costisitoare de la Big Pharma) - ci date clinice şi ştiinţifice legitime din toate sursele.

„Către ţările, medicii şi farmaciştii care au prescris ivermectină sau hidroxiclorochina... aţi avut dreptate”. - Dr. Gortler

În primul rând, publicaţiile din reviste cu „nume mare”, cum ar fi NEJM şi JAMA, nu sunt scrieri sfinte dincolo de critică. De asemenea, există cercetări legitime efectuate în ţări din afara SUA şi/sau publicate în reviste mai mici, demne de luat în considerare. În plus, cei care îşi petrec viaţa în domeniul cercetării medicale vă vor spune că datele studiilor de mai mică amploare, observaţionale şi/sau din lumea reală, altele decât cele din NEJM şi JAMA, altele decât cele din revistele „mari”, nu numai că sunt foarte demne de luat în considerare, dar că aceste modele de studii şi rezultatele lor pot reflecta adesea chiar mai bine utilitatea şi siguranţa unui medicament.

Revizuirea Cochrane privind Ivermectina este incompletă

Revizuirea din martie 2024 a echipei organizaţiei Cochrane Collaboration privind ivermectina a fost citată ca sursă de date pentru afirmaţia că ivermectina ar fi ineficientă. Cu toate acestea, Cochrane a luat în considerare doar 11 studii controlate randomizate (RCT) care au acoperit 3.409 participanţi. În cazul ivermectinei, există 50 de RCT-uri care acoperă 17.243 de participanţi care, atunci când sunt analizate în combinaţie, arată dovezi foarte puternice privind eficacitatea în combaterea Covid-19. Faptul că Cochrane a exclus în mod selectiv o cantitate mare de date de studiu, incluzând în acelaşi timp date de calitate scăzută, cu un conflict de interese ridicat şi cu modele de studiu extrem de tendenţioase, este mai mult decât deconcertant. De remarcat, Cochrane nu a combinat, de asemenea, toate dovezile din studiile pe care a ales să le includă; datele au fost împărţite în seturi foarte mici în funcţie de rezultat şi de statutul pacientului, fără a fi folosită nicio metodă pentru a combina toate dovezile din studiile independente.

Mi se pare că Cochrane nu mai este ceea ce obişnuia să fie, iar eu unul sunt foarte dezamăgit.

Analiza datelor

Aplicarea şi ponderarea corectă a datelor şi metaanaliza efectelor aleatorii a acestora în toate studiile poate oferi o imagine completă a unui efect. Aceasta include toate datele, inclusiv doza prea mică, durata prea scurtă, tratamentele tardive mai puţin eficiente faţă de cele timpurii, dozajul la post utilizat în mod greşit (ivermectina este substanţial mai bine absorbită cu alimente bogate în grăsimi [de 2,5 ori mai mare], conform prospectului Merck).

Până în prezent, există o listă de 103 materiale scrise care au studiat ivermectina. Aceste date includ, de asemenea, 15 articole medRxiv şi/sau preprint, (pentru revistele care refuză să sfideze naraţiunile Big Pharma şi/sau, potenţial, cele pentru care Casa Albă a ordonat cenzura) şi toate studiile care au arătat eficienţa ivermectinei cu o anumită certitudine, dar nu la nivelul de p≤0,05. Ca o notă secundară: includerea versus excluderea articolelor medRxiv/preprint nu modifică efectele pozitive generale ale tratamentului cu ivermectină.

Aceste constatări clinice se adaugă la mecanismele foarte plauzibile de biologie moleculară şi farmacologie ale modului în care ivermectina este potenţial eficientă pentru prevenirea intrării unor virusuri în celule. În scopul menţinerii unei lungimi rezonabile a acestui document, mecanismul farmacologic de acţiune nu va fi discutat aici.

O valoare de p ≤0,05 este importantă, dar nu este totul

Studiile cu valori p mai mari de 0,05 furnizează totuşi dovezi - doar dovezi cu un grad de încredere mai mic de 95%. Singure, aceste studii pot să nu ofere încredere statistică prin ele însele împotriva ipotezei nule. Cu toate acestea, ele pot contribui la o meta-analiză, în care sunt ponderate în mod corespunzător. În cadrul unei analize, ele pot duce, de fapt, la dovezi statistice puternice şi la o încredere mai mare din combinarea datelor provenite de la mai multe echipe ştiinţifice independente. Studiile mai mici şi studiile observaţionale din lumea reală nu ar trebui să fie întotdeauna respinse ca neconcludente; chiar şi rapoartele de caz şi seriile de cazuri au jucat istoric un rol important în cercetarea biomedicală şi în evaluarea siguranţei medicamentelor. De fapt, aceste surse de date au făcut parte din ceea ce am luat în considerare în mod obişnuit în aprobarea noilor medicamente şi a actualizărilor de etichetare în timpul anilor petrecuţi la FDA în calitate de expert în siguranţa medicamentelor.

RCT-urile sunt preferate din punct de vedere conceptual, dacă sunt concepute corespunzător şi efectuate cu atenţie, dar pandemia Covid a expus prejudecăţi grave în astfel de studii: inclusiv, dar nu numai, întârzieri ale tratamentului (deoarece Covid-19, împreună cu orice tratament antiviral, trebuie să înceapă imediat), protocoale care au fost concepute pentru a eşua, modificări în mijlocul studiului, analize şi prezentări părtinitoare şi lipsa de transparenţă a datelor şi lansări de publicaţii la momente suspecte. Fiecare studiu ar trebui să fie evaluat pentru potenţiale prejudecăţi şi/sau confuzii pe merit propriu, fie că este randomizat sau observaţional, mare sau mic.

Marile RCT-uri care se presupune că produc Big Pharma - termen-coafat de „Evidence-Based Medicine™” publicate în „reviste mari” pot părea foarte convingătoare, mai ales pentru că sunt cele pe care presa laică tinde să le citeze cel mai des, dar medicii ar trebui să ştie că este important să examineze metodologia utilizată dincolo de prezentările sumare de nivel înalt şi să analizeze, de asemenea, surse suplimentare de date.

O altă problemă cu RCT-urile este că, spre deosebire de studiile din lumea reală şi de cele observaţionale, nu oricine poate realiza RCT-uri de mari dimensiuni. Printre bariere se numără faptul că acestea sunt adesea mult mai costisitoare, necesită mult timp şi un personal de sprijin dedicat şi foarte calificat. Aceste tipuri de cerinţe interzic accesul clinicienilor mai puţin bine finanţaţi care au cabinete/instalaţii mai mici sau celor care au cerinţe de angajare care se concentrează pe responsabilităţile de îngrijire directă, spre deosebire de cercetarea clinică. Deşi sunt disponibile granturi federale, acestea sunt foarte competitive şi tind să se limiteze la subiecte enumerate în mod special, care, la rândul lor, sfârşesc prin a fi acordate unui număr limitat de centre majore cu acele resurse menţionate mai sus.

Aceste centre majore şi/sau angajaţii lor pot fi conectaţi într-un fel sau altul la finanţarea Big Pharma. În cazul studiilor foarte profitabile ale medicamentelor Covid-19, s-ar putea crea direct sau indirect un conflict sau un stimulent pentru a demonstra lipsa de eficacitate sau de siguranţă pentru produsele generice ieftine şi, la rândul lor, să demonstreze eficacitatea pentru produsele comerciale noi, brevetate şi scumpe. Acest scenariu nu se aplică doar tratamentelor Covid-19, cum ar fi ivermectina, ci se aplică la o bună parte din toate cercetările în domeniul medicamentelor experimentale.

De fapt, o multitudine de studii mai mici, mai puţin costisitoare, de tip observaţional/utilizare în lumea reală, fără a face obiectul unui studiu de tip RCT, efectuate în numeroase unităţi, pot aduce argumente mai solide, observând că dependenţa de orice studiu individual este supusă unor potenţiale confuzii, erori, prejudecăţi şi chiar fraude. Prin urmare, dovezile combinate din mai multe studii mai mici, bine concepute şi realizate, din lumea reală, rapoarte de caz, serii de cazuri şi/sau studii observaţionale dintr-o serie de unităţi mai mici, combinate prin intermediul metaanalizelor, pot fi uneori un indicator mai puternic decât cel al unuia sau câtorva studii mari şi părtinitoare.

O diagramă adaptată dintr-o publicaţie Nature (de mai jos) ilustrează un scenariu în care 4 (patru) studii mai mici care, individual, s-ar putea să nu fi furnizat semnificaţie statistică (adică să aibă un p>0,05), dar care, atunci când sunt luate în considerare în combinaţie, pot furniza dovezi puternice cu o semnificaţie statistică prin intermediul metaanalizei.

(captură)

Separat, aceeaşi publicaţie subliniază, în plus, cât de important este pentru oamenii de ştiinţă şi clinicieni să nu presupună în mod eronat că „nesemnificativitatea” (adică o abatere mai mare de la p≤0,05) se traduce prin „niciun efect”. Semnificaţia statistică este doar o estimare numerică a încrederii unui rezultat. Ideea că o valoare p mică implică faptul că estimarea este credibilă/adevărată/valabilă/unicul lucru care contează este o concepţie greşită. O valoare p mică a unui RCT (de exemplu) nu spune nimic despre calitatea estimării.

În cazul de faţă, şi în concluzie, o metaanaliză cu efecte aleatorii arată un efect clinic benefic al ivermectinei cu o certitudine de p<0,00000000001 (adică unul la un sextilion) pe toate cele 103 studii cu ivermectină pentru Covid-19, precum şi pentru RCT şi pentru rezultate specifice, cum ar fi mortalitatea, spitalizarea şi cazurile de recuperare, care toate arată p<0,0001.

Timing-ul este totul...(când vine vorba de iniţierea tratamentului antiviral)

Folosirea cuvântului „devreme” pe site-ul „c19early.com” este o adnotare importantă. Ea ne reaminteşte cât de critic este momentul potrivit atunci când vine vorba de administrarea oricărui medicament antiviral/antimicrobian. Ivermectina, ca antiviral, funcţionează cel mai bine atunci când este administrată devreme la apariţia simptomelor (sau pentru profilaxie/preexpunere). Acelaşi lucru este valabil şi când vine vorba de orice tratament farmacologic antiviral, inclusiv pentru herpesul labial, herpesul genital, gripa sau HIV/SIDA, de exemplu.

Administrarea întârziată ar putea avea totuşi un beneficiu clinic, dar mai mic, în funcţie de cât de târziu este aplicat şi de factori individuali care includ replicarea virală, doza de încărcare infecţioasă şi varianta/mutaţia virală, pe lângă numeroşi factori demografici, imunologici etc. Acesta este un concept fundamental pe care orice persoană din domeniul farmaciei sau al medicinei ar fi trebuit să îl înveţe încă de la începutul şcolarizării, însă se pare că a fost omis în aproximativ jumătate din cele 103 studii efectuate pe ivermectină care au utilizat tratamentul întârziat sau tardiv.

Pe lângă întârzierea în administrarea ivermectinei, a existat şi întârzierea în publicarea rezultatelor studiului. Cel mai grav exemplu ar putea fi rezultatele RCT PRINCIPLE, care au fost întârziate cu peste 800 de zile de la publicarea preconizată a rezultatelor. PRINCIPLE (bibliografie şi explicaţii în numărul de referinţă 88 de mai jos) a fost influenţat împotriva demonstrării eficacităţii prin concepţie, funcţionare, analiză şi raportare, incluzând administrarea foarte târzie a ivermectinei, dar totuşi a sfârşit prin a arăta un efect pozitiv al ivermectinei. În timpul întârzierii publicării datelor, au fost dezvoltate tratamente Big Pharma noi, costisitoare, probabil mai puţin eficiente, „de ricoşeu”, precum molnupiravir şi Paxlovid (şi testate faţă de placebo în loc de tratamente precum ivermectina), revizuite, autorizate şi aprobate de Casa Albă. Paxlovidul (1.400 de dolari pe cură de tratament) şi molnupiravirul (700 de dolari pe cură) au fost fiecare de aproximativ zece ori mai scumpe decât ivermectina (<100 de dolari pe cură). Paxlovidul achiziţionat de Casa Albă i-a costat pe contribuabilii americani peste 10 miliarde de dolari.

Pentru perspectivă: cele peste 9 miliarde de dolari economisiţi numai din utilizarea ivermectinei ar fi putut cumpăra în schimb aproximativ 36.000 de Lamborghini Huracan de 250.000 de dolari sau, alternativ, pentru cei dintre noi care trebuie să muncească pentru a-şi câştiga existenţa, aproximativ 300.000 de Toyota Camry SE de 30.000 de dolari (cel mai popular model).

Pentru Covid-19, datele nu se rezumă doar la „rezultatele de top” din presă/rezumate

Pentru a aborda pe deplin problema transparenţei, includ o listă completă a studiilor cu ivermectină finalizate până în prezent, cu pluralitatea de rezultate pozitive şi negative sub forma unei bibliografii comentate la sfârşitul acestui articol pentru a permite cititorilor să vadă sursele cercetării. Fiecare dintre cele 103 referinţe include un scurt rezumat şi un link către o analiză mai lungă la c19early.

Împreună cu bibliografia, includ, de asemenea, două diagrame rezumative ale datelor privind ivermectina din c19early cu privire la beneficiul global şi la beneficiile relative ale tratamentelor profilactice, timpurii şi tardive.

Apăsaţi aici pentru biografie şi referinţe.