Tribunalul Bucureşti: Nu există dovezi că Sorin Dimitriu şi-a şantajat subalternii

Judecătorii Tribunalului Bucureşti consideră că nu există dovezi care să ateste faptul că preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB), Sorin-Petre Dimitriu, şi-ar fi şantajat angajaţii, deşi el a făcut "sugestii" pentru ca aceştia să-şi doneze o parte din venituri către instituţie.

Informaţia apare în motivarea deciziei prin care Tribunalul Bucureşti a respins, marţi seara, solicitarea procurorilor DNA de arestare preventivă a lui Sorin-Petre Dimitriu, acesta urmând să fie cercetat în libertate.

Procurorii DNA susţin că Sorin Dimitriu, împreună cu Gabriel-Dan Mihuţ, director general al CCIB, şi Gabriela Dumitriu, consilier al preşedintelui CCI Bucureşti, ar fi şantajat opt angajaţi ai instituţiei, prin ameninţarea cu încetarea contractului de muncă, să dea lunar o sumă de bani cuprinsă între 30% - 70% din valoarea drepturilor salariale cuvenite, precum şi să semneze, lunar, un înscris intitulat "contract de sponsorizare" cu instituţia.

Anchetatorii mai arătau că valoarea totală a prejudiciului este de aproximativ 800.000 de euro.

În timpul judecării la Tribunalul Bucureşti a cererii de arestare făcute de DNA, avocatul lui Gabriel-Dan Mihuţ a declarat că, în anul 2010, CCIB a reuşit să încheie mai multe contracte cu fonduri europene, iar salariaţii care se ocupau de aceste contracte erau extrem de bine plătiţi în raport cu salariul de bază primit de la CCIB.

Cum însă CCIB avea dificultăţi economice, angajaţii au consimţit să sponsorizeze instituţia cu o parte din banii pe care îi primeau în contul acelor fonduri europene.

"Examinarea actelor şi lucrărilor de urmărire penală, consemnate şi materializate în cele cinci volume de urmărire penală, nu a relevat date pertinente şi concludente care să susţină învinuirile aduse celor trei inculpaţi, în asemenea măsura încât luarea măsurii arestării preventive să apară ca fiind necesară", se arată în motivarea dată de Tribunalul Bucureşti.

"Potrivit art. 194 alin. 1 C.p., infracţiunea de şantaj este definită ca fiind constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare să dea, să facă, să nu facă, sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul. Astfel, în ceea ce priveşte acuzaţia privind infracţiunile de şantaj, presupuse a fi comise de cei trei inculpaţi, Tribunalul reţine că singurele aspecte confirmate până la acest moment procesual sunt cele privitoare la existenţa contractelor de sponsorizare, încheiate între unii dintre angajaţii CCIB, şi această din urmă instituţie. Nu au fost relevate însă date suficiente din care să rezulte exercitarea vreuneia dintre acţiunile de presiune de către vreunul din inculpaţi, în scopul încheierii acelor contracte sau derulării în continuarea a acestora", mai notează Tribunalul Bucureşti.

Ca exemplu, judecătorii citează declaraţia unei femei: "am fost nevoită să accept să semnez aceste acte de sponsorizare întrucât de abia mă întorsesem din concediu îngrijire copil, iar, în urma sugestiilor Biroului Resurse Umane, era clar că un eventual refuz al meu ar fi atras chiar concedierea mea". Practic, judecătorii consideră că părţile vătămate nu au fost constrânse, ci doar au primit "sugestii" de la Biroul Resurse Umane pentru a dona acei bani.

O altă parte vătămată le-a declarat procurorilor: "suma oprită ca sponsorizare este stabilită de către conducerea instituţiei contrar voinţei mele. Eu nu sunt de acord cu această sponsorizare, dar m-am simţit constrânsă să o fac de teama concedierii".

"Se observă astfel din declaraţiile citate că aprecierea celor două părţi vătămate că vor fi concediate reprezintă de fapt o percepţie subiectivă fără a fi indusă în vreun fel de vreo activitate a inculpaţilor. Mai mult, din convorbirile telefonice şi cele ambientale apreciate chiar de organul de urmărire penală ca fiind deosebit de relevante în susţinerea acuzelor, nu rezultă în niciun fel exercitarea de către inculpaţi a vreunui act, care să poată fi încadrat în latura obiectivă a infracţiunii de şantaj. Astfel, într-una din discuţiile purtate de partea vătămată M.N.P. cu Gabriela Dumitriu, cei doi discută despre banii din proiectele europene şi în niciun moment inculpata nu rosteşte un cuvânt sau frază care să poată fi apreciată drept ameninţare sau constrângere. Ba mai mult, la un moment dat, inculpata îşi exprimă la rândul său regretul că nu îşi încasează ea însăşi toţi banii", se mai arată în motivarea tribunalului.

Mai mult, judecătorii susţin că desfacerea contractelor de muncă ale angajaţilor nu cădea în sarcina celor trei inculpaţi, ci membrilor Colegiului de Conducere.