Trei paşi pentru a opri colapsul financiar (Financial Times)

Reforma şi integrarea bancară sunt necesare pentru a restabili mobilitatea capitalului la nivel mondial, susţin Howard Davies, profesor la Sciences Po din Paris şi fost director al London School of Economics (LSE), alături de Susan Lund, partener la McKinsey Global Institute, în paginile Financial Times.

Timp de 30 de ani, a existat o creştere aparent de neoprit a mobilităţii şi integrării capitalului, care a fost oprită brusc de criza din 2008. Fluxurile transfrontaliere s-au prăbuşit şi au rămas la 60% sub momentul de vârf. Potrivit celor doi autori, un factor important în această scădere este inversarea dramatică a integrării financiare europene, în condiţiile în care naţiuni aflate în trecut în avangardă s-au întors în prezent către interior.

După ce s-au extins dincolo de graniţe prin crearea unei monede unice, băncile din zona euro au redus creditarea transfrontalieră în cadrul eurozonei cu 2,8 trilioane de dolari de la sfârşitul anului 2007. De asemenea, alte tipuri de investiţii transfrontaliere în Europa au scăzut cu mai mult de jumătate. În plus, fluxurile de capital au scăzut brusc şi în alte economii avansate.

Dacă lumea îşi menţine traiectoria actuală, susţin cei doi autori, ne îndreptăm spre un sistem în care naţiunile se bazează pe formarea de capital intern (şi, în consecinţă, îşi concentrează riscurile în sistemele bancare locale).

Potrivit celor doi semnatari ai articolului, există trei acţiuni pe care le-ar putea urma naţiunile G20. În primul rând, este vorba de eliminarea obstacolelor în calea unei globalizări financiare sănătoase. Deschiderea la investiţii şi fluxuri de capital străine presupune riscuri, dar şi beneficii clare.

În al doilea rând, naţiunile G20 ar putea dezvolta pieţe de acţiuni şi obligaţiuni, în special în pieţele emergente. Pieţele de capital oferă o alternativă esenţială la creditele bancare şi oferă posibilitatea investitorilor străini de a participa pe pieţele locale.

În al treilea rând, trebuie stabilită rapid o uniune bancară în zona euro pentru a restabili încrederea şi a pune integrarea financiară din nou pe agendă. O uniune bancară ar putea restaura încrederea în viitorul eurozonei şi fluxul sănătos al finanţării.

Aceste trei căi de acţiune ar putea pune globalizarea financiară pe o bază mai sustenabilă şi în final, determina reluarea creşterii economice, conchid cei doi.