Tranzacţiile de proporţii în Republica Moldova

Din tema răspundem întrebărilor cititorilor

Cum să procedez în următoarea situaţie?

Mă numesc Marcel şi sunt acţionar al făbricii de tricotaj SA ”D”, deţinând 5% din numărul total de acţiuni. În perioada 21.04.2013-23.03.2014, patru agenţi economici - SA ”V”, SA ”I”, SA ”M” şi SA ”F”- au procurat de la SA ”D” bunuri imobile şi mobile (clădiri, utilaje, unităţi de transport, calculatoare, etc.) în valoare totală de 4 570 000 lei, ceea ce constituie 27 % din valoarea activelor SA ”D”. Consider că aceste tranzacţii sunt legate reciproc între ele, fiind încheiate într-o perioadă relativ scurtă, la mici intervale de timp, care au ca scop falimentarea societăţii şi înlăturarea concurentului principal din domeniul confecţiilor. Mai mult ca atât tranzacţiile au fost încheiate de către directorul societăţii în mod unipersonal, fără a înforma şi a obţine acordul acţionarilor.

Soluţia

Considerăm benefic să vă adresaţi cu o cerere de chemare în judecată privind anularea tranzacţiilor menţionate încheiate între SA ”D” şi cei 4 agenţi economici (SA ”V”, SA ”I”, SA ”M” şi SA ”F”).

În conformitate cu articolul 82 din Legea Republicii Moldovei nr 1134 din 02.04.1997, privind societăţile pe acţiuni, tranzacţia de proporţii este o tranzacţie sau câteva tranzacţii legate reciproc, efectuate direct sau indirect, în ceea ce priveşte: a) achiziţionarea sau înstrăinarea, gajarea sau luarea de către societate cu titlu de gaj, darea în arendă, locaţiune sau leasing ori darea în folosinţă, darea în împrumut (credit), fidejusiune a bunurilor sau a drepturilor asupra lor a căror valoare de piaţă constituie peste 25% din valoarea activelor societăţii, conform ultimului bilanţ; sau b) plasarea de către societate a acţiunilor cu drept de vot sau a altor valori mobiliare convertibile în astfel de acţiuni, constituind peste 25% din toate acţiunile cu drept de vot plasate ale societăţii; sau c) achiziţionarea de către orice persoană a unui important pachet de acţiuni ale societăţii.

Astfel cele 4 tranzacţii care au fost încheiate în perioada 21.04.2013-23.03.2014, prin care agenţii economici au cumpărat de la SA ”D” bunuri imobile şi mobile (clădiri, utilaje, unităţi de transport, calculatoare, etc.), în valoare totală 4 570 000 lei, constituie tranzacţie de proporţie.

Însă este necesar de demonstrat că tranzacţiile respective sunt legate reciproc între ele şi că au avut ca scop falimentarea societăţii.

Potrivit art. articolul 7 din Legea menţionată, organele de conducere ale societăţii sunt: a) adunarea generală a acţionarilor; b) consiliul societăţii; c) organul executiv; şi d) comisia de cenzori. În societatea cu un număr de acţionari mai mic de 50, atribuţiile consiliului societăţii pot fi exercitate de adunarea generală a acţionarilor.

Articolul 65. alin. (2) din aceeaşi Lege prevede că consiliul societăţii, conform prezentei legi şi/sau statutului societăţii, are următoarele atribuţii:

b) aprobă valoarea de piaţă a bunurilor care constituie obiectul unei tranzacţii de proporţii; şi

c) decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art.83 alin. (1)

Iar conform art. 83 alin. (1), decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii se adoptă în unanimitate de toţi membrii aleşi ai consiliului societăţii dacă obiectul acestei tranzacţii sunt bunurile a căror valoare constituie peste 25%, dar nu mai mult de 50% din valoarea activelor societăţii potrivit ultimului bilanţ până la adoptarea deciziei de încheiere a acestei tranzacţii, dacă statutul societăţii nu prevede o cotă mai mică.

Coroborând totalitatea normelor evidenţiate cu cele relatate în speţă, este cert faptul că tranzacţiile în cauză sunt tranzacţii de proporţie, iar valoarea acestora de 4 570 000 lei constituie 27 % din valoarea activelor SA ”D”. În pofida acestui fapt tranzacţiile respective au fost încheiate de directorul SA ”D” în mod unipersonal, fără a înforma şi a obţine acordul acţionarilor, fapt pe care trebuia să-l facă. Astfel concluzionăm că cele 4 tranzacţii care constituie obiectul litigiului au fost întocmite fără respectarea normelor legale fiind lovite de nulitate. În aceste condiţii suntem în prezenţa nulităţii absolute, care potrivit art. 217 alin (1) din Codul Civil al Republicii Moldova, poate fi invocată de orice persoană ce are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.

Conform art. 219 din Codul civil al Republicii Moldova, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor.

Deci fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei.

Valentina Stratulat este licenţiată în dreptul penal, master în dreptul constituţional şi administrativ, şi doctorandă a Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei