Tradiţii populare la Vara Arhanghelilor

În fiecare an, la 8 noiembrie, românii îi serbează pe Arhanghelii Mihail şi Gavriil. Sărbătoarea populară se mai numeşte şi Arhanghelii, Haranghelii, Hranghelul, Capul Arhanghelului sau Năpustitul Arieţilor. În sâmbăta de dinaintea sărbătoririi Arhanghelilor Mihail şi Gavriil se dă de pomană pentru sufletul morţilor, ziua numindu-se Moşii de Arhangheli.

Poporul îi consideră pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil căpetenii ale cetelor de îngeri, care au aripi şi săbii, ca simboluri ale biruinţei, ei fiind călăuze ale sufletului în drumul spre Tărâmul Ceresc. Mihail este căpetenie militară, el conducând şi învingând în războiul cu dracii. Gavriil este cel care aduce veşti bune celor care le merită. Se mai crede că aceşti arhangheli ard păcatele mărunte. De fapt, Arhanghelii sau Arhanghelul se serbează trei zile, în 8, 9 şi 10 noiembrie. Întâia zi este Capul Arhanghelului, a doua, Mijlocul, şi a treia, Coada Arhanghelului.

Cu privire la Arhanghelii Mihail şi Gavriil, o legendă populară spune: ”Cică, în vremea de mult, românul ştia când are să moară, şi de aceea nu mai muncea deloc. Numai iacă Mihail şi Gavriil ce s-au gândit ei? ”Ce-i de făcut? Că n-au ce mânca, dacă nu muncesc câte doi-trei ani!” De aceea s-au vorbit amândoi şi au găsit o femeie văduvă pe atunci în lume, şi s-au dus la văduva aceea şi au învăţat pe văduvă un descântec, ca să muncească omul până o muri şi cu sticla de doctorii să descânte la cap. Şi-a fost să moară un român în ziua aceea, şi oamenii din sat îl păzeau să moară, în zori, cum îi legea din bătrâni, că acela scapă de păcate, şi numai iacă femeia aceea văduvă s-a dus la românul acela şi cu o sticlă cu apă şi a zis oamenilor: ”Oameni buni! Daţi-mi drumul să intru eu în casă şi voi ieşiţi toţi afară!” Şi a descântat văduva aceea cu apă, de deochi:

Pasăre codalbă zburară,

Trei picături de sânge picară

Şi leac să se scoale românul în picioare

Şi să ceară de mâncare!

Şi când au intrat oamenii pe urmă în casă, românul ce se chinuia de moarte a cerut de mâncare, şi de atunci a rămas obiceiul să se descânte şi omul să muncească până o muri”. Se spune că niciun înger nu e ca Mihail, căci lui i-a poruncit Cel de Sus să poarte Soarele şi Luna. El face vara dând drumul Soarelui mai pe sus, de e ziua mare, şi Lunii mai pe jos, de e ziua mică şi noaptea mare. Sub mâna lui sunt toate vietăţile şi oamenii, atât cei vii, cât şi cei morţi. Toamna, când e sărbătoarea lui, atunci se desparte vara, şi el dă vietăţile în mâna Sfântului Nicoară, de le poartă şi le hrăneşte până la Bobotează, când crapă piatra şi toate vietăţile se împrăştie, mergând iar la mâna Arhanghelului.

De Arhangheli, e bine să aprinzi o lumânare, şi aceea luminează în veci, precum şi pentru cei spânzuraţi, înecaţi etc. Zice-se că iarna e din iad; iadul e de la Miezul Nopţii, şi gerul îl dă Mamarca, stăpâna iadului şi mama dracilor, nevasta lui Scaraoţchi. Pe ea o ţine Arhanghelul Mihail în frâu şi dă gerul potrivit; este o cheie, că o deschide şi sloboade, tot câte oleacă, de la început, ş-apoi cât trebuie, dar să nu fie Sfântul Mihail, ar slobozi ger, că ne-ar îngheţa pe toţi.

Diavolul ar vrea ca să nu fie oameni pe acest pământ. Cel de Sus a făcut pământul din nisipul rămas sub unghiile Arhanghelului Gavriil, pe care acesta l-a adus din adâncurile apelor. Pomenile date în Ajun sau în Ziua Arhanghelilor pentru cei morţi se numesc Moşii de Arhangheli. Cu acest prilej, se aprind lumânări atât pentru oameni în viaţă, cât şi pentru cei morţi fără lumânare, în împrejurări năprasnice.

În Ardeal, este obiceiul ca, în această zi, să se facă Turta Arieţilor, arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi. Acum arieţii se amestecă iar cu oile, şi cu acest prilej se face o turtă de mălai de porumb sau făină de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă această turtă cade cu faţa în sus, e semn că oile vor făta cu bine; dacă va cădea cu faţa în jos, se spune că le va merge rău.

Ziua Arhanghelilor se serbează şi pentru că ei iau sufletele oamenilor când mor. Se mai zice că acela care lucrează în această zi se va chinui grozav în ceasul morţii, până la ieşirea sufletului. Sărbătoarea se mai numeşte şi Vara Arhanghelilor, care ţine doar o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie două-patru zile senine şi călduroase, care se numesc Vara Iernii. Mai trebuie adăugat că, a doua şi a treia zi din sărbătoarea Arhanghelilor se suprapun peste întâiul ciclu al Filipilor de Toamnă. În unele sate, sărbătoarea Filipilor ţine o săptămână.

La traci, semizeii, cu atribute ca ale îngerilor populari de astăzi, se numeau AN-SES ”Cei de Sus; Cei măreţi”, iar căpeteniile acestor semizei se numeau MY-KALE ”Prea Puternicul; Cel (din) Înalt” (cf. rom. a căli; a măguli; măgură) şi CAR-PILAI ”Cel care aduce Bucurie; Aducătorul de Strălucire” (cf. rom. a căra; bălai; polei; chilipir). Este evident că de la ei vin tradiţiile populare româneşti cu privire la Arhanghelii Mihail şi Gavriil.