Timiş: Parcurile industriale nu prea resimt recesiunea
Parcurile şi zonele industriale din judeţul Timiş par să nu fie lovite de criza financiară, deoarece parcelele date spre închiriere sunt ocupate la întreaga capacitate şi, deşi au fost câteva firme care au depus cereri de încetare a contractelor, spaţiile au fost închiriate imediat altor reprezentanţe, prin licitaţii.
Nicoleta Tisu, director executiv al Parcului Industrial şi Tehnologic Timişoara (PITT), aflat în proprietatea Consiliului Judeţean (CJ) Timiş, a declarat că întreaga suprafaţă este ocupată, doar două IMM-uri anunţându-şi retragerea, dar s-au primit, deja, dosare de la alte firme care doresc să-şi extindă activitatea.
Societăţile lovite de criză au fost româneşti şi proveneau din rândul întreprinderilor mici şi mijlocii, care aveau 9, respectiv, 25 de angajaţi.
"Două firme au solicitat încheierea contractului de concesiune, din cauza blocajului financiar, dar sunt deja solicitări pentru ocuparea lor. După ce cele două parcele vor fi libere de sarcini, le vom scoate la licitaţie. Există deja solicitare din partea unei firme farmaceutice şi una cu obiect de activitate pe profilul structurilor metalice, dar atribuirea se va face doar prin licitaţie, fiind selectată oferta cea mai avantajoasă financiar", a spus Tisu.
Potrivit Nicoletei Tisu, Parcul Industrial şi Tehnologic Timişoara aduce beneficii CJ prin redevenţa aferentă utilităţilor care sunt trase până la limita parcelei. Redevenţa acoperă toate cheltuielile şi, în plus, costurile de întreţinere.
PITT, situat în partea de nord a Timişoarei, are o suprafaţă utilă concesionabilă de 10,78 hectare structurată în 25 de parcele. În Parcul industrial există şi un Pavilion Administrativ (parter plus etaj) cu 19 spaţii pentru închiriere, care poate găzdui evenimente în sălile de conferinţă, protocol şi seminar, precum şi o suprafaţă de teren neviabilizat, de 1.500 mp. Inaugurat în 2004, PITT a absorbit de la dezvoltator în jur de 28 de milioane de euro.
În Timişoara mai fiinţează parcul industrial Freidorf (în partea de sud-vest a oraşului), mult mai mare, adresat firmelor mari, având o suprafaţă utilă de peste 60 de hectare şi este proprietatea Primăriei, care a demarat realizarea acestui obiectiv în anul 1999, înainte de apariţia cadrului legislativ pentru înfiinţarea parcurilor industriale.
Primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, spune că raţiunea care a stat la baza creării unui parc industrial la Timişoara a fost, în primul rând, atragerea de investitori şi, implicit, crearea de noi locuri de muncă, reducerea şomajului, creşterea nivelului de trai.
"Nu în ultimul rând, prin atragerea de bani la bugetul local, se pot face noi investiţii, construirea de locuinţe pentru tineri, o protecţie socială mai bună", a spus edilul-şef al oraşului.
Derulând afaceri mai mari, chiriaşii acestor parcele s-au dovedit a fi mult mai statornici, astfel că, spre exemplu, o reprezentanţă a companiei austriece "Kromberg&Schubert" România a fost prima firmă care a concesionat teren în zona industrială Freidorf, producând, şi astăzi, cablaje electrice auto. A început să lucreze cu 1.500 de angajaţi, dar recesiunea a dus la o reducere a numărului de salariaţi.
A urmat "La Farge" România, care a construit un depozit de materiale de construcţie. Apoi, SC Contitech România, componentă a concernului german "Continental" AG (Hanovra), care produce curele de transmisie pentru autoturisme. Tot în parcul industrial Freidorf şi-a început activitatea şi SC "Boma Company", o firmă italiană care produce tehnică medicală. Printre ultimele sosite este H.G. "Vermogenverwaltung GMBH&Co".
Aceste firme au creat până la circa 4.000 de locuri de muncă, dar criza financiară a redus numărul acestora până la a zecea parte.
Valoarea investiţiilor acestor firme se ridică la câteva milioane de euro. Durata perioadei de concesionare este de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu încă 24 de ani.
În afară de aceste parcuri industriale, în judeţ mai există zone industriale compacte, la Săcălaz şi Lugoj, iar la Sânandrei se prefigurează un parc industrial fotovoltaic.
La doar 6-7 kilometri de Timişoara s-a conturat zona industrială Săcălaz, o investiţie de cinci milioane de euro în cele 17,7 de hectare, cu extindere a suprafeţei la 86,83 de hectare - prin Certificat de urbanism aprobat. În prezent, suprafaţa de 17,7 hectare este ocupată în întregime.
Oferta specifică actuală a zonei industriale este de concesiune parcele de tip "greenfield", cu posibilitatea de vânzare, după finalizarea investiţiei, către agenţi economici, fără restricţii de domeniu de activitate, cu scopul construirii de hale de producţie, birouri şi alte activităţi economice. Până acum, cele trei firme care-şi desfăşoară aici activitatea (SC "Oglinda" S.A., SC "Eurostone Austria" SRL. şi "Holand and Dietrich GMH" - logistică a concernului "Continental") au şi cumpărat spaţiile.
Adevăratele parcuri industriale din judeţ, care vor avea şi un puternic răsunet transfrontalier, se prefigurează la Sânandrei, unde se doreşte construirea unui parc fotovoltaic (în valoare de 150 de milioane de euro), şi cel de la Triplex Confinium, la frontiera comună a României cu Serbia şi Ungaria (peste 62.000 de euro).