Terapia cu infraroşu, cel mai eficient tratament dintre cele testate pentru tinitus [Studiu]

Tinitusul, sau ţiuitul în urechi, este o afecţiune adesea debilitantă, fără tratament sau leac aprobat. Cu toate acestea, unii suferinzi pot găsi uşurare în terapia cu lumină infraroşie de nivel scăzut, conform unui nou studiu revizuit de colegi, primul de acest gen publicat în Journal of Personalized Medicine.

Pe parcursul a patru săptămâni, cercetătorii au evaluat tratamentul pentru tinitus la mai mult de 100 de bărbaţi şi femei cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani, a căror afecţiune fie avea o cauză necunoscută, fie nu răspunsese la tratament şi i-au împărţit aleatoriu în 10 grupuri. Cercetătorii au analizat opţiunile de tratament personalizate care implică terapia cu laser de nivel scăzut (LLLT) folosind lumină roşie şi infraroşie în urechea internă sau cohlee, unde tinitus apare adesea, şi LLLT combinată cu alte tratamente, cum ar fi terapia cu vid şi terapia medicamentoasă.

LLLT utilizează o lăţime spectrală îngustă de lumină apropiată de infraroşu pentru a promova regenerarea ţesuturilor, a reduce inflamaţia şi a ameliora durerea. Conform unui studiu publicat în Medical Lasers, în timp ce un laser de mare putere este folosit pentru a tăia şi distruge ţesuturile, lumina infraroşie de intensitate scăzută pătrunde mai adânc decât lumina ultravioletă sau vizibilă şi nu afectează ţesuturile vii.

Studiul a evaluat atât terapia cu laser cu lumină roşie, cât şi cu lumină infraroşie. Lumina roşie este vizibilă şi utilizează lungimi de undă cuprinse între 630 şi 700 nanometri (nm). Lumina infraroşie, la lungimi de undă de la 800 la 1.000 nm, este invizibilă şi pătrunde mai adânc în organism.

Tratamentele evaluate au inclus următoarele:

• Modalităţi LLLT care utilizează numai lumină.
• LLLT combinată cu terapia prin vid, ultrasunete, tablete de Ginkgo biloba - o plantă utilizată în mod obişnuit pentru vertij şi tinitus cauzate de tulburări circulatorii şi lipsa fluxului sanguin către creier - sau un medicament utilizat pentru tratarea ameţelilor, vertijului şi migrenelor numit flunarizină dihidroclorură.
• Acupunctură laser, un tip specific de LLLT care utilizează iradierea laser nontermică, de intensitate scăzută, pentru a stimula punctele tradiţionale de acupunctură.
• Tratament numai cu flunarizină dihidroclorură.
• Tratament numai cu ginkgo biloba.

LLLT folosind lungimi de undă în infraroşu a fost superioară placebo, iar eficacitatea terapeutică de durată a fost observată, de asemenea, la 15 zile după tratament cu LLLT, acupunctură cu laser şi terapie cu lumină combinată cu alte tratamente. Cercetătorii au observat, de asemenea, că cel mai eficient tratament a fost atunci când sesiunile de fototerapie axate pe cohlee şi urechea medie au fost mărite de la şase la 15 minute.

Deoarece în prezent nu există tratamente recomandate sau medicamente aprobate pentru tratarea tinitusului, medicamente precum sedativele, antihistaminicele, antidepresivele, anestezicele locale şi antipsihoticele sunt frecvent prescrise pentru tratament. Aceste medicamente pot provoca efecte secundare sistemice pe termen scurt şi lung.

Acesta este primul studiu care arată că tratamentul cu LLLT la nivelul urechii medii şi al zonei cohleare este superior placebo-urilor şi primul care investighează efectele LLLT combinate cu alte terapii pentru a monitoriza efectele pe termen scurt a nouă modalităţi de tratament în timpul şi la 15 zile după tratament şi pentru a sugera protocoale pentru pacienţii cu tinitus.

Ce cauzează tinitusul?

Institutul Naţional pentru Surditate şi Alte Tulburări de Comunicare estimează că între 10 şi 25 la sută dintre adulţii din SUA suferă de o formă de tinitus, aceasta fiind una dintre cele mai frecvente afecţiuni din ţară.

Persoanele care se confrunta cu tinitus aud deseori un ţiuit, un vuiet, un şuierat, un bâzâit sau un bâzâit într-o ureche sau în ambele, iar zgomotul poate fi slab sau puternic, joasă sau înaltă, sporadic sau constant prezent. Simptomele se pot rezolva spontan sau pot deveni cronice, ducând la privarea de somn, pierderea concentrării, tulburări psihologice şi depresie.

Oamenii de ştiinţă teoretizează că tinitusul rezultă din deteriorarea urechii interne care modifică semnalele transmise de nervi către părţile creierului care procesează sunetul. Alte dovezi sugerează că interacţiunile anormale dintre cortexul auditiv şi circuitele neuronale ar putea contribui la această afecţiune.

Tinitusul poate fi cauzat, de asemenea, de afecţiuni subiacente, cum ar fi probleme circulatorii, pierderea auzului, infecţii, tumori, diabet, afecţiuni autoimune, boala Ménière, toxicitate cu metale grele şi medicamente. Mai mult de 25 000 de persoane au raportat apariţia tinitusului după ce au primit un vaccin COVID-19 - un efect advers pe care agenţiile de reglementare din SUA l-au ignorat aparent, dar care este asociat în mod obişnuit cu alte vaccinuri.

Deoarece este greu de determinat cauza de bază a tinitusului, este dificil de tratat şi de determinat dacă sau când s-ar putea rezolva.

Utilizarea terapiei cu lumină infraroşie pentru tratarea tinitusului

Oamenii de ştiinţă au descoperit în anii 1960 că LLLT ar putea spori repararea ţesuturilor, dar a fost utilizată doar în ultimele două decenii pentru a reduce severitatea tinitusului. Studiile anterioare au dat rezultate inconsecvente, dar autorii studiului publicat recent spun că acest lucru ar putea fi atribuit neutilizării puterii adecvate pentru lungimile de undă, neefectuării sesiunilor adecvate pe o durată suficient de lungă a tratamentului sau nefocalizării luminii pe partea corectă a urechii.

Pentru a efectua LLLT, se utilizează un dispozitiv pentru a aplica lungimi de undă laser roşii sau infraroşii la o anumită setare pe diferite părţi ale urechii pentru o durată stabilită. Terapia nu este dureroasă sau asociată cu efecte adverse. Un studiu norvegian publicat în British Medical Journal descrie LLLT ca fiind „inofensivă”.

Conform documentului Medical Lasers, mecanismele exacte ale LLLT nu sunt pe deplin cunoscute. Totuşi, se crede că odată ce lumina este absorbită, aceasta poate „modula reacţiile biochimice ale celulelor şi stimula respiraţia mitocondrială, sporind producţia de oxigen molecular, sinteza ATP şi depunerea de colagen”.

Tratamente naturale pentru tinitus

Fără tratamente medicale aprobate în Statele Unite sau în Europa, mulţi apelează la medicina alternativă şi complementară pentru a aborda cauzele care stau la baza tinitusului şi a-şi atenua simptomele. În plus faţă de terapia cu lumină infraroşie, următoarele remedii naturale s-au dovedit a fi eficiente pentru unele persoane.

Gushen Pian

Într-un studiu controlat randomizat publicat în Cell Biochemistry and Biophysics, Gushen Pian, un remediu tradiţional chinezesc pe baza de plante, a prezentat rezultate terapeutice semnificative pentru tinitus, comparativ cu un placebo, după patru săptămâni de tratament, cu o rată generală de eficacitate de 89,2 la sută faţă de 30,8 la sută pentru placebo şi o rată de ameliorare a simptomelor de 59,5 la sută faţă de 5,1 la sută pentru placebo.

Ginkgo biloba

Ginkgo biloba, un arbore originar din China, a fost utilizat ca plantă medicinală de peste 2 000 de ani. Extractul de Ginkgo biloba, EGb 761, este medicamentul cel mai larg testat în modelele neclinice de tinitus şi în studiile clinice, potrivit unei revizuiri publicate în Frontiers in Pharmacology. Bioflavonoidele şi flavonoidele din Ginkgo biloba, trilactonele terpenice, cum ar fi ginkgolidele şi bilobalidele, poliprenolii şi acizii organici sunt considerate a avea un efect vasodilatator şi ajută la ameliorarea simptomelor tinitusului.

Deşi tratamentul poate să nu funcţioneze pentru toată lumea, studiile preclinice şi clinice au arătat că, în afară de efectele sale antioxidante şi vasodilatatoare, extractul de Ginkgo biloba poate îmbunătăţi microcirculaţia cohleară, poate proteja împotriva ototoxicităţii - deteriorarea urechii cauzată de medicamente, care duce la pierderea auzului, ţiuit în ureche sau tulburări de echilibru - şi poate atenua degenerarea asociată îmbătrânirii.

Studiul din Journal of Personalized Medicine nu a arătat rezultate semnificative atunci când Ginkgo biloba a fost utilizat ca atare.

Ginseng roşu coreean

Studiile menţionate în revista Frontiers in Pharmacology arată că ginsengul roşu coreean poate proteja împotriva medicamentelor ototoxice, poate atenua pierderea auzului indusă de zgomot şi poate îmbunătăţi leziunile cohleare.

Într-un studiu publicat în Journal of Audiology & Otology, pacienţii cu tinitus cronic au primit 1 500 miligrame pe zi (mg/zi) sau 3 000 mg/zi de ginseng roşu coreean sau 160 mg/zi de extract de Ginkgo biloba timp de patru săptămâni. Autorii au constatat că pacienţii care au primit 3.000 mg/zi de ginseng coreean au prezentat o îmbunătăţire semnificativă a rezultatelor şi o îmbunătăţire a sănătăţii emoţionale şi mentale.

Zincul

Cercetările sugerează că până la 31% dintre pacienţii cu tinitus sunt deficitari în zinc.

Într-un studiu publicat în Journal of Otology and Neurotology, 46,4 % dintre pacienţii care au primit zinc au raportat progrese favorabile din punct de vedere clinic, iar 82 la sută dintre pacienţii care se confrunta cu tinitus subiectiv au înregistrat o îmbunătăţire a simptomelor; pacienţii care au primit un placebo nu au înregistrat nicio scădere semnificativă.

Melatonina

Suplimentarea cu melatonină - un hormon pe care creierul îl produce ca răspuns la întuneric şi care ajută la reglarea ritmului circadian - la trei miligrame pe zi timp de 30 de zile a fost asociată cu o „scădere semnificativă din punct de vedere statistic a intensităţii tinitusului şi îmbunătăţirea calităţii somnului la pacienţii cu tinitus cronic”, potrivit unui studiu publicat în Annals of Otology, Rhinology, and Laryngology. Terapia cu melatonină este mai eficientă la bărbaţii fără istoric de depresie, la cei cu tinitus sever şi bilateral şi la cei cu istoric de expunere la zgomot.

Terapia dietetică

Dieta poate juca un rol în susceptibilitatea urechii interne la tinitus şi pierderea auzului legate de zgomot şi de vârstă.

Un studiu din 2020 a constatat asocieri între nutrienţi individuali şi modele dietetice la cei cu tinitus şi dificultăţi de auz. Un aport mai mare de vitamina B12 a fost asociat cu o şansă redusă de a dezvolta tinitus, în timp ce calciul şi fierul au crescut şansele de a dezvolta tinitus. Aportul de vitamina D a fost asociat cu un risc redus de dificultăţi de auz, la fel ca şi o dietă bogată în proteine, legume şi fructe şi săracă în grăsimi.

Alte terapii

Alte terapii naturale care se pot dovedi utile pentru persoanele care se confruntă cu tinitus includ biofeedback-ul, chelarea metalelor grele, acupunctura, gestionarea stresului şi, dacă tinitus-ul este legat de măcinarea dinţilor sau de disfuncţia articulaţiei temporomandibulare, purtarea unei proteze bucale.