Tea Party în stil francez

În timp ce ministrul de interne al Franţei, Manuel Valls, estimează că Franţa asistă la 'crearea unui Tea Party francez', această mişcare nu mai mobilizează SUA, constată cotidianul francez Le Figaro.

'Asistăm la crearea unui Tea Party în stil francez', a declarat, la sfârşitul săptămânii trecute, ministrul afacerilor interne al Franţei, Manuel Valls, legat de diferitele manifestaţii care se succed în această ţară şi de mobilizarea lor împotriva politicii guvernului. Critica, venită din partea forţelor de stânga, nu este una nouă. Chiar dacă este în declin, mişcarea americană, născută ca reacţie la politica desfăşurată de Barack Obama, rămâne simbolul contestării conservatoare.

Mişcarea Tea Party a fost înfiinţată în SUA în 2009. La 15 aprilie, în mai multe oraşe, mii de manifestanţi au coborât în străzi, în apărarea mai multor virtuţi la modă în secolul al XVIII-lea şi agitând pliculeţe cu ceai. Acestea făceau referinţă la un episod simbolic al Revoluţiei americane, Boston Tea Party, în timpul căruia insurgenţi au deversat încărcături cu ceai în port, pentru a protesta împotriva taxelor impuse de Anglia.

Manifestaţia din 2009 presupunea de asemenea un protest împotriva poverii fiscale: ea s-a derulat în timpul zilei de depunere a declaraţiilor de impozit. Literele cuvântului 'tea' fac referinţă la acronimul 'taxed enough already', care poate fi tradus prin 'deja suficient impozitat', mai mult decât prin ceaiul englezesc. Manifestanţii denunţau de asemenea asigurările medicale pe care doreşte să le pună în practică preşedintele american, precum şi intervenţionismul guvernului federal în plină criză economică.

Însă, puţin câte puţin, la această mişcare s-au adăugat şi cuvinte de ordine heteroclite: plecând de la conservatorii creştini preocupaţi să-l repună pe Dumnezeu şi valorile morale în centrul politicii, trecând pe la opozanţii radicali faţă de imigraţie, pentru a ajunge la femeile care doresc să-şi educe ele însele copiii pentru a scăpa de progresism.

Mişcarea şi-a cunoscut apogeul în 2010, când a contribuit la bascularea Camerei Reprezentanţilor în tabăra republicană. Aproape 40% dintre aleşi s-au revendicat din Tea Party. Însă, pe de altă parte, el a propulsat pe avanscena politică din SUA nişte candidaţi populişti şi fantezişti, uneori total amatori, care au costat Partidul Republican mai multe posturi de senatori.

De atunci, intransigenţa membrilor Tea Party în timpul negocierilor dintre republicani şi democraţi cu privire la plafonul datoriei în 2011, care a dus la 'shutdown', precum şi poziţiile lor extreme au slăbit. În timpul alegerilor primare pentru scrutinul prezidenţial din SUA, candidaţii săi au fost spulberaţi. Chiar dacă, o dată cu alegerea lui Paul Ryan de a constitui tandemul cu Mitt Romney, Tea Party pare să-şi fi regăsit vocea naţională.

'Dacă Tea Party îşi menţine ascendenţa asupra Partidului Republican, pe teren declinul său este foarte vizibil', subliniază Aurelie Godet, profesor conferenţiar specializat în civilizaţie americană, din cadrul Universităţii Paris-VII şi autor al cărţii Tea Paty, portret al unei Americi dezorientate. În sondaje, alegătorii americani au sancţionat în mod evident Tea Party.

'În final, militanţii Tea Party nu au idei clare în ceea ce priveşte economia. Ceea ce-i uneşte este opoziţia faţă de Obama şi, în mod mai general, faţă de ideile progresiste', precizează, pentru Le Figaro, Aurelie Godet.

Astfel, se întreabă Le Figaro, teza ministrului de interne al Franţei privind un 'Tea Party francez' este una validă? 'Anul trecut, în timpul primelor manifestaţii, am fost rezervată în ceea ce priveşte comparaţia cu Tea Party', subliniază Godet, potrivit căreia 'abia azi, în mişcările care traversează Franţa, problemele fiscale s-au adăugat celor societale, creionând o convergenţă relativă a contestaţiilor, după imaginea SUA'. 'Însă, pentru moment, în timp ce de partea cealaltă a Atlanticului manifestanţii au reuşit să realizeze 'entrismul' în Partidul Republican, nimic de acest fel nu poate fi observat în Franţa, unde Uniunea pentru Mişcare Populară rămâne mefientă', conchide specialistul francez.