"Ţara e absolut ciuruită" - Baconschi denunţă criminalitatea gulerelor albe, "caracatiţa" care a cangrenat România
Fostul ministru de Externe Teodor Baconschi a atras atenţia, la postul B1 TV, că statul român este penetrat de reţele de corupţie cu rădăcini în spaţiul postsovietic, tolerate şi întreţinute de decenii de întreaga clasă politică.
Comentând cazul Eximbank şi închirierile dubioase ale RAAPPS către firme conectate la personaje suspecte din Rusia, Olanda sau Australia, Baconschi a vorbit despre o caracatiţă de complicităţi. România, avertizează el, continuă să funcţioneze pe un model de „stat dublu”, în care corupţia sistemică paralizează reformele şi în care cetăţeanul onest este cel care suportă toate costurile.
Redăm mai jos discuţia din platoul TV.
Jurnalistă: Foarte interesantă povestea cu Eximbank. Acest domn, Peter Peterson, care se pare că este în spatele unei firme foarte loiale cumpărării sau închirierii de bijuterii arhitecturale din România, se ţine de aceeaşi treabă. Această schemă s-a întâmplat de două ori. Imobilul ăsta e din 1993 la acest domn, dar domnul acesta mai are un reprezentant al firmei, care este un olandez, care a semnat pentru contractul dintre Eximbank şi RAAPPS, un domn olandez care este asociat cu un bancher rus, care, la rândul său, este acuzat că a devalizat mai multe companii în Rusia, Ucraina, Kazahstan şi nu mai ştiu pe unde – e o investigaţie mai largă a colegilor de la Libertatea.
Acum v-aş întreba, domnule Baconschi, că este un singur imobil al RAAPPS care vedem că trece prin saga asta. Şi mai e ceva important: colegii de la RISE au descoperit că un raport cu privire la ce se întâmplă la Eximbank, această închiriere, a ajuns la domnul Boloş, dar a fost ţinut la sertar, nici măcar n-a fost semnat şi nici n-a fost trimis mai departe la Parchet.
Teodor Baconschi: E vorba de o cazuistică abundentă de complicităţi între statul român şi diverse mafii cu rădăcini în fosta Uniune Sovietică, din Asia Centrală până în Caucazul de Sud, Moldova, Ucraina de dinainte de decizia ei de a se alătura Occidentului. Toată această vecinătate estică a radiat toxic asupra României, pentru că e vorba de o vecinătate în primul rând geografică, dar şi de apartenenţa României lui Ion Iliescu la această mentalitate postsovietică, în care statul... nu ştim dacă actuala criză în care ne aflăm, la limita insolvenţei, va determina o mai mare voinţă politică.
Pentru că toată această neo-nomenclatură de oameni care trăiesc din chirii fabuloase, din afaceri necurate, din diverse forme de trafic… vă spun, ţara e absolut ciuruită, oriunde am privi: din portul Constanţa, unde avem milioane de mărfuri chinezeşti netaxate, şi aflăm că numai doi sau trei la sută din containerele care intră acolo sunt vămuite. Deci vă daţi seama cât suntem de vulnerabili şi, în acelaşi timp, de câte complicităţi e nevoie pentru ca legea să fie mereu oarbă în faţa acestor lanţuri de profitori – grupuri cu criminalitate organizată cu ştaif, că e vorba de criminalitatea gulerelor albe, e vorba de oameni care, în aparenţă, sunt businessmeni onorabili. În orice caz, se pricep să manevreze cifre, să măsluiască bilanţuri, să facă evaziune fiscală, să spele bani. E vorba de o caracatiţă care a fost tolerată, şi evident că mediul acesta propice n-a făcut decât să se dezvolte de 35 de ani sub toate guvernele, probabil pe criteriul tipic mafiot al taxei de protecţie.
Deci, în condiţiile în care dezvolţi o afacere ilegală foarte bănoasă, dar ai grijă să-ţi plăteşti ritmic protectorii din politică, care se ocupă după aceea de paralizarea justiţiei, DNA, tuturor instituţiilor care au vocaţia de a garanta aplicarea legilor… faci chestia asta, plăteşti taxa de protecţie şi toată lumea e fericită, mai puţin poporul prost, care munceşte de se speteşte, care plăteşte taxele şi se îngrijorează că a ratat nu ştiu ce plată la timp la impozite, când se duce acolo, la ghişeu, şi i se mai cer încă o dată aceleaşi acte care se cer la oricare altă administraţie, pentru că nu avem o platformă integrată de date şi trebuie să ne prezentăm cu aceleaşi acte la fiecare autoritate cu care avem de-a face.
Toate lucrurile astea sunt cunoscute, documentate de presă, periodic provoacă indignări din astea punctuale în opinia publică, dar toată lumea a obosit, pentru că ştim foarte clar de ce nu s-a curăţat acest cancer: pentru că el hrăneşte şi bunăstarea clasei politice. E un adevăr evident, şi aici poate face istorie guvernul Bolojan. Dacă merge doar pe filozofia asta de croitorie – luăm metrul, măsurăm şi tăiem cu o foarfecă mare câte ceva – asta nu duce la o Românie renăscută, la un stat reformat, la o curăţare a terenului, astfel încât o nouă generaţie de oameni, eventual mai competenţi şi mai oneşti, să poată prelua butoanele în statul român.
Jurnalistă: V-aş mai întreba o singură chestiune pe subiectul acesta. Vorbeaţi mai devreme de comerţ exterior şi e foarte clar aici. Am spus şi ieri şi astăzi, cred că e vorba de DIE la momentul acela, acum e vorba de SIE, probabil.
Cine sau cum ar putea să facă curăţenie în astfel de afaceri, cum este aceasta cu RAAPPS, câtă vreme oamenii ăştia din 1993 deţin controlul? Deci au schimbat guverne, prim-miniştri, şefi de RAAPPS, secretari generali ai guvernului, şi cu toate astea au făcut aceeaşi schemă ani întregi – n-a contat cine era de fapt la putere. Şi atunci văd că ei au altfel de protecţie. În primul rând, nu sunt cetăţeni români – e vorba de un australian, e vorba de un olandez. E sigur că sunt şi nişte doamne românce care sunt acolo, pe firme paravan, dar totuşi…
Teodor Baconschi: Securitatea lui Nicolae Ceauşescu controla şi comerţul exterior, avea parteneri de afaceri, avea firme sub acoperire. Putem să-l recitim pe generalul Pacepa – ne explica destul de clar toate aceste moduri de operare ale Securităţii în exterior: diviziile astea valutare, tot ce ţinea de jupuirea românilor pentru un export care să stingă datoriile făcute de Ceauşescu şi, în acelaşi timp, de menţinerea nomenclaturii într-o viaţă luxoasă bine ascunsă de ochii poporului. S-au perpetuat aceste reţele, iar procesul de privatizare rusească de tip Nebo a fost compatibil cu toată schema Securităţii în materie de comerţ exterior, firme, parteneri şi aşa mai departe.
Adică să nu ne imaginăm că, dacă cineva găseşte din Australia până în Olanda – dacă aţi citat aceşti oameni de afaceri – dacă găseşte în statul român suficientă corupţie şi iresponsabilitate ca să facă un bănuţ cifrat în multe zeci de milioane de dolari, de euro şi mai departe, o să-l apuce scrupulele morale să spună: „Dom’le, nu ne băgăm în aşa ceva.” Există oameni necinstiţi pe toate meridianele, există oameni atraşi de afaceri ilegale peste tot, şi e suficient să găseşti – aşa cum se întâmplă de pildă în Africa subsahariană – guverne corupte până în măduva oaselor, care pun la bătaie resurse geologice, patrimoniu, turism, infrastructură, absolut orice, numai să primească valizele respective cu bani.
Deci noi, din punctul ăsta de vedere, suntem un stat cu o dublă personalitate. Foarte multe lucruri au ieşit la iveală, s-au civilizat, s-au supus unor norme europene şi standarde europene, dar foarte multe, de asemenea, au rămas neatinse, ca şi cum am fi o republică bananieră sau un stat postsovietic din Asia Centrală, unde o oligarhie de pradă face legea.
