Super Luna

Una din ştirile care apar o dată la câţiva ani despre fenomene astronomice spectaculoase atrăgea din nou atenţia cu câţiva ani în urmă. Acum treisprezece ani se vorbea despre eclipsa totală de soare. Din când în când auzim de câte o eclipsă de lună. Într-un an am avut „Luna Albastră”, adică o a doua lună plină în interval de o lună. Acum o săptămână venea rândul „Super Lunii”.

Însoţindu-ne liniştită printre curburile cosmosului, Luna vede şi ştie atât de multe. Pe cât de comună, pe atât de misterioasă. Inspiră poetul, nu se plictiseşte de îndrăgostiţi, în puterea nopţii dă contur pădurii, sub raza ei Dunărea albastră devine argintie …. lasă lupul să-şi exprime sentimentele faţă de ea, pisica să o contemple în linişte, copilul să întindă mâna după ea …. După o împlinire adormim liniştiţi sub razele ei. Dramele sufletului le ştie pe toate, pur si simplu ştie prea multe. De puterea ei ascultă mările, dar şi oceanele dinăuntrul nostru. Într-un August, la sfârşit de mileniu ne-a arătat că noaptea poate veni uneori în plină zi. Dar ne-a rezervat şi bucuria unei coroane de lumină.

Fiecare fiinţă a Pământului are o relaţie personală cu Luna. Pe măsură ce o studiem, ea ridică tot mai multe întrebări. Se comportă ca un corp gol înăuntru. Au apărut păreri îndrăzneţe, care susţin că ar fi un corp cosmic construit artificial. Oare întâmplător ne arată ea aceeaşi faţă de când lumea? Dacă am putea ajunge acolo mai des, ne-am putea vedea mai bine pe noi înşine.

Înţelepciunea antică chineză ne-a vorbit despre principiile complementare Yin şi Yang. Aproape toată lumea a citit câte ceva despre ele şi toţi le simţim dinamica în noi. Lumina alternează cu întunericul, există ciclul anotimpurilor, Yin şi Yang există peste tot. Când Yin ajunge la apogeu apare Yang, când întunericul a atins maximul, răsare primul fir de lumină. Luna s-ar părea că le reflectă cel mai bine. Totul pare a urma o anume ciclicitate. Simţim acumularea răului generând războaie, urmate de reconstrucţie şi unitate.

Este însă posibil ca timpul unor cicluri să fie atât de mare încât mintea umană să nu-l poată cuprinde, concluzionând că acestea nu există.

Dar să o întrebăm mai bine pe prietena noastră argintie. Ea trebuie să ştie, căci se spune că este chiar mai veche decât Pământul. A văzut forme ale răului care  aduc dezastre chiar mai mari decât războaiele. Marile Cicluri se schimbă apoi în timpuri glorioase, pentru a aduce din nou decăderi. Despre astfel de lucruri, dar şi despre faptul că binele este răsplătit cu bine şi răul cu rău, ne-au vorbit marile culturi tradiţionale ale omenirii, în special cea chineză. Dar au fost dintotdeauna şi cei care au spus că oamenii răi nu sunt pedepsiţi, cei care nu cred aceste lucruri şi că sunt toate fantezii. Doar prietena nopţii ştie cât de surprinşi trebuie să fi fost ei, când au văzut că ziua retribuţiei a venit.

Într-un August, la sfârşit de mileniu ne-a arătat că noaptea poate veni uneori în plină zi. Dar ne-a rezervat şi bucuria unei coroane de lumină.

Când este cel mai aproape de noi, Luna devine neobişnuit de mare şi luminoasă. Super Luna care tocmai a trecut vine pe fundalul unor maxime şi minime într-o lume mai complexă şi zbuciumată ca niciodată.

Un rău imens îşi trăieşte apogeul chiar sub ochii noştri. Este Partidul Comunist Chinez, cel care de la naşterea sa, poartă responsabilitatea morţii a 80 de milioane de oameni. Tirania părea să-i imprime veşnicie, dar actualele dispute pentru putere din cadrul lui ne spun că a pornit deja spre adâncuri. Un colaps de o asemenea dimensiune deschide un punct de cotitură în faţa fiecăruia. Statele lumii au fost la rândul lor aduse la momentul de răscruce. Nu mai asistăm cu pasivitate la ceva în curs de desfăşurare, întrucât forţa evenimentului ne implică pe toţi. Suntem în faţa alegerii. Se spune că influenţa gândurilor este uneori de-a dreptul colosală. Un gând nobil de partea binelui poate salva lumi întregi.

Atunci Super Luna ne va fi vestit că Marele Ciclu a pornit pe drumul ascendent.