"Suntem în mijlocul unui experiment" - Cum pierdem lupta cu ruşii pentru că statul român a ales să "bage capul în nisip"

Cercetătorul Cosmin Popa, expert în spaţiului ex-sovietic, a explicat, în podcastul Ce se întâmplă al lui Radu Buzăianu, că România se află în mijlocul unui amplu proces de reprogramare culturală, în care tezele propagandistice ruseşti prind un teren fertil în lipsa unor reacţii ferme din partea instituţiilor statului.

Aflată în plin război hibrid, România a fost la un pas să cadă în plasa Kremlinului la alegerile precedente. Deşi pericolul este departe să fi trecut, autorităţile române continuă să aplice politica struţului, în speranţa că inamicul nu ne va observa.

În acest context complicat, istoricul Cosmin Popa trage un semnal de alarmă cât se poate de serios.

Redăm mai jos o parte din dezbatere

Radu Buzăianu: Acum, încurcătura în care cred eu că ne aflăm sau pe care o remarc eu e aceea că nu ştiu cum am ajuns în punctul acesta şi poate că trebuie să explicăm, să găsim nişte drumuri care ne-au condus către aici. O foarte mare parte din populaţia României eu văd că gândeşte cu gânduri ruseşti, 40% estimez eu, îi văd în idei ruseşti, stau tot timpul în idei ruseşti. Asta e impresia pe care mi-a lăsat-o populaţia României, în momentul de faţă a trăit o rusificare, nu îmi dau seama cum.

Cosmin Popa: Am scris şi am vorbit despre asta şi sigur că suntem în mijlocul unui experiment de, să spunem, reprogramare culturală a românilor. Sigur că nu putem să nu ne îngrijorăm atunci când constatăm această popularitate de care se bucură tezele propagandistice ruseşti. Sigur că toate aceste lucruri se întâmplă.

Ceea ce cu adevărat mă îngrijorează pe mine este absenţa reacţiei instituţiilor româneşti şi a factorilor de decizie din România, pentru că, sigur, noi putem amândoi să stăm aici, să spunem că 40 sau 50% din concetăţenii noştri fac şi dreg. Problema este că nu există nicio reacţie, nu există nicio contramăsură şi politicienii români continuă să se afle în iluzia că lucrurile vor trece de la sine, că se vor repara de la sine şi că ei vor continua să facă ce au făcut aici până acum.

Ce nu înţeleg politicienii români este că noi ne aflăm şi ca stat, şi din punct de vedere al contextului istoric, într-o nouă etapă. E o etapă nouă în care provocările la care trebuie să facem faţă, presiunile pe care trebuie să le contracarăm sunt de cu totul altă natură.

Suntem în primul rând în anticamera unui război, ceea ce este important. În momentul în care spui că suntem în anticamera unui război, ce înseamnă? Că este nevoie să te pregăteşti de la armată până la societate, economie şi aşa mai departe. Vezi că se întâmplă lucrurile astea? Şi dacă războiul nu va începe mâine sau pe 3 septembrie, cum spun bezmeticii pe TikTok, tu tot trebuie să te pregăteşti, pentru că un întreg continent se pregăteşte, cel puţin la nivel declarativ, de acest război. Vezi că se întâmplă aşa ceva?

Radu Buzăianu: Se bazează că vor gestiona problema alţii, în sensul în care facem parte din nişte angrenaje care până la urmă ne sunt favorabile, dar în sensul ăsta ne sunt defavorabile: suntem NATO, lasă că rezolvă oamenii. Adică asta e senzaţia pe care mi-o creează.

Cosmin Popa: Hai să desfiinţăm jumătate din instituţiile acestei ţări, ca să nu mai trebuiască să facem economie bugetară, nu? Ca să nu desfiinţăm numai Filarmonica de la Slobozia. Hai să desfiinţăm şi jumătate din serviciile secrete, dacă tot ne rezolvă alţii treaba. Hai să desfiinţăm şi jumătate din armată, nu? Ca să nu ne mai legăm de profesori, că fac meditaţii. Nimic nu are efecte mai devastatoare în România ca prostia. Asta cu "noi părem proşti, dar de fapt avem un plan" este un refren.

Radu Buzăianu: Am impresia asta că serviciile române sunt impregnate cumva de...

Cosmin Popa: Ştii cum e? Noi aici suntem exact ca românii. Noi nici nu ştim care e treaba cu serviciile şi cât de penetrate sunt sau nu. Pentru că noi, ca societate democratică, ar fi trebuit să avem nişte instituţii care să ceară nişte parametri de calitate de la aceste servicii speciale. Nu să-mi dau eu cu părerea, pentru că eu nu sunt nici un ofiţer, n-am avut niciodată nicio treabă cu administrarea lor, dar eu sunt un cetăţean care înţelege că finanţarea unui asemenea angrenaj instituţional, atât de extins, atât de puternic, atât de influent, are nevoie de nişte dovezi ale competenţei. Şi eu vreau să văd şi eu dovezile competenţei. Până acum am văzut o uimire interminabilă legată de apariţia in extremis a lui Călin Georgescu.

Radu Buzăianu: Suntem în punctul în care voiam să fiu, şi anume: Dom’le, faptul că nu l-au văzut pe Călin Georgescu am putea sa îl explicăm printr-o mediocritate, dar eu cred că e mai degrabă o complicitate.

Cosmin Popa: Ce este evident, sigur că asta s-a spus, o să se mai spună şi sunt dovezi circumstanţiale care pledează pentru această teorie. Dar ceea ce mi se pare mie e că noi nu avem determinate sau nu avem stabilite, ca societate, nişte criterii de competenţă pentru funcţionarea unor instituţii şi băltim într-un relativism, ceea ce permite oamenilor incompetenţi să spună că ei, de fapt, sunt competenţi, dar nu cunoaştem noi lucrurile.

Iată cum s-a petrecut comunicarea în numele acestor instituţii. După comunicatele iniţiale, după aşa-zisa desecretizare a rapoartelor de 2–3 pagini, pentru că, dacă stai şi compari ce a făcut serviciul special din Moldova sau ce face serviciul special din Ucraina referitor la prezenţa rusă, ceea ce ne-au arătat nouă cele 15.000 de servicii speciale româneşti, că am obosit de câţi James Bond sunt în ţara asta, este o glumă.

Mecanismul a fost acelaşi. Sigur că în Republica Moldova, penetrarea, dat fiind caracterul prolix al mediului cultural de acolo, dată fiind prezenţa minorităţilor rusofone de acolo, lucrurile sunt poate mai facil de făcut. Dar asta pare aşa de la depărtare.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în Ucraina, vom vedea că existenţa unui segment important de populaţie rusofonă poate reprezenta un dezavantaj sau un avantaj. Depinde cât de bine îţi administrezi şansele. Pentru că iată ce se întâmplă în relaţia între Ucraina şi Rusia, în condiţiile în care nu se pot plânge de absenţa populaţiei rusofone. Nu? Şi cu toate acestea, ei au transformat ceea ce unii erau tentaţi să considere o vulnerabilitate într-un avantaj. Iar acelaşi lucru este valabil şi pentru Republica Moldova.

Ceea ce vreau eu să zic cu acest lucru este că este extrem de importantă abordarea acestei situaţii. Ori, până acum, la noi, abordarea autorităţilor române a fost aceea să bage capul în nisip în speranţa că inamicul nu ne va observa.