SUA estimeaza numarul practicantilor Falun Gong inchisi de regimul comunist chinez la 1 milion
Discurs sustinut de Ethan Gutmann de la Fundatia pentru Apararea Democratiilor in cadrul unei mese rotunde pe tema “Politica Chinei fata de miscarile spirituale”, pe 18 iunie 2010, dezbatere organizata de Comisia Congresionala Executiva privind China.
Doresc sa multumesc CCEC (Comisia Congresionala Executiva privind China), dar remarcile mele trebuie sa mearga mult in profunzime in privinta acestei chestiuni.
Partidul Comunist Chinez (PCC) descrie Falun Gong ca un cult malefic si ca o entitate terorista. Bratul diplomatic al statului chinez a dat clar de inteles ca problema Falun Gong nu este negociabila. Este revelevant faptul ca intalnirea de fata este, cred, prima audiere guvernamentala sau masa rotunda din ultimiii care dezbate direct chestiunea Falun Gong.
Ca fost consultant de afaceri in Beijing, eu nu ma bazez pe statistice oficiale chineze. De exemplu, daca incercati sa generati o cifra a populatiei din sistemul de lagare de munca - asa numitele laogai - inchisori, centre de detentie, spitale psihiatrice si inchisori "negre" — vei obtine o cifra mult sub un milion. Totusi, daca o persoana ia in considerare fiecare punct de detentie si face estimari practice, asa cum fac cercetatorii de la Fundatia Laogai in fiecare an, atunci vei obtine o cifra mai credibila, de 3 pana la 5 milioane de oameni inchisi.
Conform raportorului ONU asupra torturii, practicantii Falun Gong reprezinta jumatate dintre acei prizonieri, cifra putand fi chiar mai mare. Cea mai mare parte a cercetarii mele este bazata pe interviuri cu refugiatii si dezertorii politici. Eu nu le cer sa estimeze numarul de oameni inchisi in sistemul Laogai, dar indiferent cat de traumatizati sunt, eu ma astept sa-si aduca aminte cati practicanti Falun Gong au fost in blocul lor de celule.
Dupa ce am intervievat a peste 120 de oameni, inclusiv dezertori din interiorul securitatii chineze si peste 50 de refugiati din sistemul Laogai, estimez ca practicantii Falun Gong reprezinta intre 15 si 20% dintre cei inchisi in sistemul Laogai. Adica intre 500.000 si un milion de practicanti Falun Gong aflati in detentie, reprezentand cea mai mare actiune a Securitatii chineze din perioada Maoista si pana in prezent.
Deseori noi percepem problemele drepturilor omului din China ca o structura fortificata. Dar campania PCC impotriva Falun Gong se aseamana mai mult cu un atac fulgerator, intr-un razboi global tot mai mare, marcat de atacuri fizice in Statele Unite, spioni chinezi dandu-se drept refugiati, si spargerea coordonata a retelelor de calculatoare ale dizidentilor chinezi si a entitatilor guvernamentale americane.
Ar trebui sa intelegem cum a inceput razboiul, numarul victimelor si care este costul neutralitatii noastre. Asadar multumesc CCEC — in special dlui Toy Reid — pentru ca a facut posibila aceasta masa rotunda.
Am fost in Beijing in 20 iulie 1999, cand a inceput suprimarea oficiala impotriva Falun Gong si camioanele echipate cu megafoane au inundat strazile. Reporterii vestici s-au napustit in zona, dar cu putina cooperare din partea PCC sau Falun Gong, iar jurnalistilor le-a fost greu sa scrie despre prima intrebare a oricarui raport de stiri: Ce este Falun Gong?
Falun Gong, pe scurt, este o miscare spirituala de natura budista. [...] Aspectul budist ar putea fi nefamiliar si exotic, dar, asa cum a spus Arthur Waldron, “… orice persoana care cunoaste religia asiatica va vedea imediat ca Falun Gong se regaseste intr-o traditie care se intinde in trecut, dincolo de inceputul istoriei inregistrate”. Ceea ce a facut ca Falun Gong sa iasa in evidenta din randul altor practici de qigong si de meditatie este sistemul sau moral — Adevar, Compasiune, Toleranta — care este inconfundabil de origine budista.
Aspectul spiritual ajuta la explicarea motivului pentru care aderentii Falun Gong insista sa fie numiti “practicanti” si nu “adepti”. Intrebati 10 practicanti Falun Gong care este definitia Falun Gong, si veti obtine 10 raspunsuri diferite. Totusi, aceasta mentalitate de autoevoluare a permis Falun Gong sa atraga 70 de milioane de practicanti si sa sara peste barierele societatii chineze: clasa, educatie, rural/urban, civili/militari, si membri de Partid.
Sa ne intoarcem in 1995, si sa urmarim o femeie in varsta in Parcul Yuyuantan din vestul Beijingului. Ding Jing a fost o coordonatoare a Falun Gong, insemnand ca ea preda exercitiile si mentinea locurile de practica curate. Printre locurile de practica erau trei locatii: unul pentru angajatii Televiziunii Centrale Chineze; al doilea pentru Agentia de stiri Xinhua; si al treilea — unde venea multa lume — a atras oficialii de Partid, sotiile lor si angajatii Biroului Securitatii Publice. Dintr-o perspectiva marxista, care venereaza acumularea de putere prin folosirea aceluiasi sablon, locurile de practica curate ale lui Ding au reprezentat ceva uluitor. In 1996, Zhuan Falun, in esenta, cartea de baza a Falun Gong, a iesit de la tiparit.
Tinand cont de lumea amorfa in care se miscau — o lume fara liste de membri, fara ierarhie sau autoritate centrala — practicantii nu s-au panicat. Dar Luo Gan, seful Biroului Securitatii Publice, a inceput sa foloseasca agentii sai infiltrati pentru a aduna informatii, pentru a raporta si studia. Acolo unde nu exista nici o ierarhie, Partidul, punand accentul pe indicii mici precum convorbiri telefonice dintre dna Jing si alti practicanti, urma sa creeze una. Acolo unde nu existau obiective politice, Partidul le-a creat. Pana in 1997, mass media chineza a ramas neutra. Liderii locali de Partid apareau la activitatile Falun Dafa si se purtau prietenos in timp ce erau filmati. In aceste momente, in mass media controlata de Partid au inceput sa apara unele articole care indicau ca Partidul se pregatea de ceva nou.
Falun Gong a avut o metoda de a rezolva aceste situatii. Practicantii se strangeau in numar mare, stateau tacuti, si ramaneau pe loc pana cand cineva venea sa vorbeasca cu ei. Tehnica a atras incet variate rapoarte negative din partea mass mediei de stat — articole in 1997, si o emisiune la Beijing TV in 1998.
In Tianjin 1999, tehnica a esuat. Am facut disponibil articolul meu intitulat “O intalnire pe strada Fuyou”. Folosind interviuri din ambele parti, articolul urmareste evenimentele din Tianjin in 22 aprilie, pana in Beijing in 25 aprilie. In esenta, asa-numita demonstratie a fost o inscenare. De la camerele de supraveghere portabile de pe strada Fuyou, pana la unitatea militara armata din Orasul Interzis — totul a fost o manevra a Partidului de a crea un motiv pentru o suprimare la nivel de stat.
Un fost oficial districtual, “ministrul X”, isi aduce aminte ca decizia Partidului de a elimina Falun Gong a circulat intern cu mult timp inainte sa fie facuta o interdictie publica, si lui i s-a spus sa inceteze sa mai acorde licente de afaceri pentru practicanti. O sursa a Falun Gong a vazut un comunicat similar la Universitatea Qinghua in 1998. Un fost oficial al Biroului 610, agentie secreta creata pentru a elimina Falun Gong, aratand inspre gradul de detaliere al dosarelor practicantilor, considera ca operatiunile trebuie sa fi inceput in 1998.
Fara a intelege integrarea initiala a Falun Gong in Partid, si initiativa Partidului de a incepe razboiul — in esenta creandu-se dilema care ii ameninta in prezent — nimeni nu poate intelege ineficienta raspunsului din partea Falun Gong. Practicantii au dorit sa creada ca era o neintelegere. Astfel, frecventele apeluri la birourile pentru petitii si semnarea de scrisori au fost urmate de detentii in masa si primele decese in custodia politiei.
Incepand cu anul 2000, estimez ca pe parcursul unui an peste 150.000 de practicanti si-au croit drum catre Piata Tiananmen pentru a protesta. Colectiv, un numar remarcabil, dar aparand in numar mic de la 500 la 1000 pe zi, afisau bannere si protestau pasnic mai degraba conform cerintelor sufletului lor, decat pe baza vreunei strategii preconcepute.
Ar fi fost posibila o strategie in masa? Am oferit un alt articol intitulat “Natiunea Hacker”, despre supraveghea desfasurata de Biroul 610:
Inainte de 1999, practicantii Falun Gong nu au folosit sistematic Internetul ca o unealta organizatorica. Dar acum cand au fost izolati, fragmentati si in cautarea unei modalitati de a schimba politica guvernamentala, au intrat pe Internet, au folosit cuvinte cheie, evitand anumite elemente specifice, comunicand rapid. Dar precum o pisica care asculta un soricel care chitaie in intuneric, Departamentul pentru “Spionarea Internetului” din cadrul Biroului 610 a putut sa le gaseasca locatia exacta, dezvoltand abilitatea de a cerceta si spiona in urma unei colaborari puternice dintre biroul de securitate al provinciei Shandong si compania Cisco Systems.
Dupa prinderea si interogarea initiala la Biroul 610, sistemul Laogai intra apoi in functie pentru a distruge vointa si pentru a “transforma” practicantul, culminand cu o renuntare publica la Falun Gong. Dar in cadrul sistemului Laogai a aparut prima rezistenta eficienta.
Wang Yuzhi a fost o femeie de afaceri implinita in Beijing. Cand a inceput persecutia ea si-a transformat biroul intr-o editura secreta pentru printarea de materiale Falun Gong. Biroul a fost spart, bunurile sale au fost confiscate, Wang a fugit, si in cele din urma a fost prinsa.
Cifra subestimata de peste 3.000 de practicanti care au murit in urma torturii, este rezonabil de bine documentata. Unii practicanti pur si simplu au refuzat sa renunte la credinta lor, altii au sperat ca inchisorile super aglomerate ar putea contribui la sfarsitul persecutiei. Altii au dorit sa fie un exemplu pentru colegii lor detinuti.
Dar Wang a transformat rezistenta in ceva personal — atat de personal incat unii gardieni care o hraneau fortat au inceput sa poarte pungi de hartie pe cap pentru a nu fi identificati. A devenit un joc de sah intre practicanta si tortionarii ei. Ambele parti stiau ca urletele de durere si suparare ale lui Wang erau legendare in intregul Laogai, zvonurile ajungand incet la practicantii raspanditi in intreaga lume. Ambele parti au stiut ca sah mat-ul — uciderea lui Wang — ar fi fost o victorie a guvernului care ar fi costat enorm.
Ambiguitatea fundamentala a pozitiei sistemului Laogai a fost exprimata in urmatoarea manevra locala: decat sa scrie un raport de esec al reeducarii, sau sa foloseasca eufemismul ‘moartea prin sinucidere’, multe lagare de munca si centre psihiatrice asteptau pana cand tortura atingea niveluri fatale, si apoi eliberau dintr-o data practicantul aflat pe moarte — in special dupa asa zisa “autoincendiere” din Piata Tiananmen si deturnarea postului de televiziune din Changchun (astept bucuros intrebari despre acele incidente).
Dar Wang Yuzhi a supravietuit. Considerata a fi in stadiu terminal la eliberare, ea a fugit din China si a inceput sa cumpere masini de tiparit pentru ziarul The Epoch Times. Astazi ea iti va zambi cu ochiul ei cel sanatos. Acesta este chipul nerespectarii normelor de Partid, si in fata acestui chip Partidul a folosit o solutie si mai permanenta.
Articolul final pe care l-am pus la dispozitie, “Groaznica recoltare de organe din China”, documenteaza un tipar de examinari medicale fizice desfasurate in sistemul Laogai cu scopul de a identifica organe sanatoase. Nu pot gasi nici o explicatie medicala rationala pentru proceduri, si concluzionez ca recoltarea comerciala de organe de la practicantii Falun Gong este reala. Aceasta descoperire a fost confirmata de un chirurg taiwanez care aranjeaza transplanturi in China.
Inca un lucru: in timp ce concentrarea consistenta a administratiei Bush asupra crestinilor ce apartin bisericilor ad-hoc s-ar putea sa fi avut un efect de tip “Lista lui Schindler”, inhiband raspandirea recoltarii de organe de la crestini, membrii unei secte - Eastern Lightning - au fost examinati in vederea recoltarii de organe. Conform interviurilor desfasurate de colega mea Jaya Gibson, inclusiv unii detinuti tibetani au fost supusi acelorasi proceduri. Totusi, recoltarea de organe de la detinuti politici si religiosi a inceput probabil in Xinjiang. Un politist uigur a fost martor la o pregatire pentru o astfel de procedura in 1994, si recent am intervievat un doctor uigur care a primit un ordin in 1995 de a merge in suburbia orasului Urumqi pentru a scoate organele unui detinut in timp ce inima acestuia inca batea.
Poate recoltarea de organe a inceput pur si simplu ca o operatiune pe piata neagra.
Practicantii din Vest se uita simultan la doua ecrane, unul vestic si unul chinez. Dar pentru ei, China este principalul ecran — si teama de abilitatile manipulative ale Partidului are radacini adanci. Astfel noi vedem problemele definitorii, afisarea in public a torturilor ce au loc si demarcatiile taoiste ale binelui si raului — din nou, indreptate catre China continentala. Dar viziunea Falun Gong a creat un succes fara precedent. Alaturi de crearea unuia dintre cele mai importante aparate media pentru dizidenti din istoria Chinei moderne, un grup mic de ingineri practicanti Falun Gong din suburbiile Carolinei de Nord au creat o unealta online pentru a transmite informatii din si in China. De asemenea, ei au facilitat singurele transmisii neblocate de stiri pe Internet ce ieseau din Iran in timpul Revolutiei Verzi esuate. Daca presa spune adevarul, Departamentul de Stat ia in considerare premierea acestor ingineri (cunoscuti acum sub numele de Consortiul pentru Libertatea Globala pe Internet) cu fonduri semnificative care sa le permita sa faca mai mult. Daca sursele mele Falun Gong sunt corecte, Consortiul este ingrijorat ca va primi o suma prea mica de bani pentru a face vreo diferenta, in schimbul unei inevitabile propagande calomniatoare din partea Partidului Comunist Chinez care ii va acuza ca sunt agenti americani.
Totusi, Partidul impinge cele doua parti la un loc. Departamentul de Stat trebuie sa opreasca hackingul chinez. Probabil un milion de practicanti Falun Gong sunt in captivitate. Este foarte posibil ca 1 din 10 sa fi fost deja pierduti sub cutitutul chirurgical. Raspunsul la aceasta dilema nu poate fi gasit pe Wikipedia. Intrebarea nu mai este — Ce este Falun Gong? Cum se definesc ei? Ci mai degraba — Care sunt actiunile Falun Gong? Ce a realizat Falun Gong? Si impotriva caror sorti? Si aici, cred ca dovezile de-a lungul unui deceniu — de la sistemul Laogai pana in suburbiile Carolinei de Nord — vorbesc de la sine.