Stanomir: Luca Niculescu, rol decorativ. PSD a preluat puterea "într-un mod inteligent" cu ajutorul lui ND. Are toată puterea minus aparenţele puterii

Politologul Ioan Stanomir a opinat, în podcastul "Dialog Liber" al lui Teodor Cătăniciu, că PSD a preluat puterea "într-un mod inteligent", cu ajutorul preşedintelui Nicuşor Dan, pentru că acum "are toată puterea minus aparenţele puterii". Cât despre premierul Luca Niculescu, profesorul a opinat că are un rol pur decorativ.

Redăm mai jos o parte din schimbul de idei.

Teodor Cătăniciu: Nicuşor Dan a desemnat un premier fără partid, care a venit, totuşi, cu o majoritate a miniştrilor din PSD. Ce să înţelegem din mişcarea asta? Este un compromis necesar ca să poată să guverneze sau este tocmai abandonarea celor care l-au votat?

Domnule Stanomir, aţi folosi acelaşi cuvânt, abandon, sau era preşedintele cu mâinile prinse, n-a avut altă posibilitate, ţara trebuie guvernată, trecuse mult prea mult timp fără un guvern şi a îndeplinit responsabilitatea ca şef al statului?

Ioan Stanomir: În primul rând, trebuie să vă spun că am avut chiar de la început rezerve faţă de concepţia şi de posibilitatea viabilităţii unui preşedinte independent. Cred că schimbarea într-o societate se face în pofida imperfecţiunilor, prin intermediul partidelor politice, iar partidele politice trebuie să propună ele această schimbare pentru a evita situaţia în care schimbarea ne este propusă şi s-ar putea ca ea să ia o cale revoluţionară.

Un preşedinte independent este un preşedinte dependent de alţii şi un preşedinte care devine din ce în ce mai dependent de alte vehicule politice.

Preşedintele Nicuşor Dan a fost urcat de unii pe un soclu al salvatorului. E acelaşi soclu pe care o altă parte a electoratului nostru l-a urcat pe Călin Georgescu. Salvatori sunt de multe feluri în istorie. Sunt salvatori găunoşi, sunt salvatori criminali şi sunt salvatori democratici. Cu siguranţă, Nicuşor Dan nu este un salvator totalitar, dar nu este un salvator. El nu poate oferi soluţii-miracol, iar criza care a urmat moţiunii de cenzură a fost o criză care a fost prelungită de mulţi, inclusiv de premierul demis, Ilie Bolojan. Şi, privind retrospectiv, această prelungire până dincolo de marginile firii a servit doar un singur partid, Partidul Social-Democrat, care a aşteptat, a aşteptat şi, în cele din urmă, a preluat puterea într-un mod inteligent, pentru că are toată puterea minus aparenţele puterii, dar în spatele lui se află PSD.

Iar, din acest moment, Nicuşor Dan este, mai mult sau mai puţin, direct legat de acest partid, pentru că el împarte guvernarea cu acest partid. Împarte guvernarea pentru că o parte dintre miniştri nu sunt selectaţi de către prim-ministru, sunt selectaţi direct de către preşedinte. E un tip de guvernare pe care îl putem apropia de cel pe care l-a încercat Emmanuel Macron după ce a fost ales, cu singura diferenţă că Emmanuel Macron a reuşit într-un timp relativ scurt să constituie o mişcare politică cu care a crezut în mod eronat că poate oferi Franţei stabilitate. Nu a oferit nimic Franţei. A oferit o catastrofă politică. Ţările se întorc la anumite repere, dar reperele trebuie să fie apărate de oameni cu credibilitate.

Încheind remarcile despre Nicuşor Dan şi despre PSD, sigur, acest cabinet este în principal un cabinet PSD în care, trebuie spus, premierul nu are decât un rol decorativ. Este din ce în ce mai clar că, prin pârghiile pe care le cunosc, de natură administrativă şi legislativă, social-democraţii îl vor priva pe premier de posibilitatea controlului şi a deciziei.

Lucrul acesta este evident prin diferite manevre, inclusiv posibila alegere a unui secretar general al Guvernului. E o coaliţie ad-hoc între preşedinte şi PSD, cu marea diferenţă că PSD se află în Parlament şi poate să aibă oricând capacitatea de a dialoga cu o parte a opoziţiei, cu o parte din PNL, pe care a încercat să o atragă în cabinetul Veştea, şi cu o parte din AUR.

Aş spune că proporţiile sunt cam la fel, sunt proporţii marginale, fiindcă nici în PNL, nici în AUR, din motive diferite, nu cred că există un interes real pentru a servi PSD.

Există grupul din jurul doamnei Gorghiu în PNL şi există cei care, asemenea domnului Mohamed Murad, au încercat să voteze cabinetul Veştea.

Dar situaţia de acum este una deosebit de delicată, pentru că noi avem un cabinet minoritar care are în faţă o opoziţie fragmentată şi o opoziţie care nu poate conlucra.

Este, de fapt, într-un fel, şansa strategică a acestui cabinet, care poate dura, fiindcă inamicii săi sunt fragmentaţi şi este greu de crezut că, dacă vrei să te lansezi într-o redefinire politică la nivelul PNL, vei face coaliţie cu AUR ca să votezi o moţiune de cenzură. Pentru că o moţiune de cenzură votată de AUR, PNL, USR şi UDMR şi alte grupuri poate să treacă, matematic vorbind, dar ea ne aduce exact în situaţia de acum.

Pentru că ultima mea remarcă este simplă: această formulă criticabilă, prin care PSD practic revine la putere, e alternativa la alegerile anticipate. Alegerile erau dificil de gestionat pentru mulţi, şi pentru preşedinte, şi pentru PSD. Aş spune că şi pentru PNL, în pofida declaraţiilor. AUR pretindea că este pregătit, dar nu e clar pentru nimeni că se puteau face şi că se dorea realizarea lor.

Dumitru Borţun: Foarte subtilă şi realistă observaţia cu privire la fragmentarea opoziţiei, pentru că, în situaţii de genul ăsta, părţile care formează opoziţia se pot înţelege cu privire la diagnostic.

Ioan Stanomir: Dar niciodată la soluţii.

Dumitru Borţun: Niciodată la soluţii. Este exact ce s-a întâmplat după căderea lui Ceauşescu. Sub Ceauşescu, tot poporul român era unit. Tot. 80%, să spunem, era unit împotriva lui. Fiecare îl ura, îl detesta, din raţiuni diferite. Noi credeam că suntem uniţi. Şi, după căderea lui, am constatat că, de fapt, fiecare avea altceva în cap. Pentru că, de fapt, nu aveam un caracter unitar la nivel de valori, de speranţă, de proiecte, de idealuri de viaţă.