Preda: Cel care a făcut posibilă învestirea lui Niculescu a fost Bolojan. ND e doar prizonier, nu şeful sistemului

Profesorul de ştiinţe politice Cristian Preda a publicat luni o nouă analiză, pe platforma Comunitatea Liberală 1848, intitulată "PSDan: ce fel de regim avem".

Politologul susţine că cel care a făcut posibilă învestirea lui Luca Niculescu a fost Ilie Bolojan, care a luat decizia să-şi calce pe inimă şi să voteze cabinetul partidului care l-a răsturnat, în timp ce preşedintele Nicuşor Dan şi actualul premier depind de o coaliţie parlamentară asupra căreia nu au nicio influenţă.

ANALIZA lui Cristian Preda

Guvernul lui Luca Niculescu a fost învestit. E unul minoritar, care a primit sprijin de la PNL şi UDMR, ca să poată ajunge la Palatul Victoria. Cum PSD, partidul care dă miniştrii din cabinet, n-are decât 27,5% din voturile Parlamentului, premierul va fi nevoit să negocieze susţinerea pentru orice proiect.

O va face, însă, chiar el?

Putin probabil: neavând un partid, el se va baza mai degrabă pe ministrul de Interne Marian Neacşu, numit şi vicepremier tocmai fiindcă e nevoie de cineva care să strângă alte 22,5 procente plus un vot pentru guvern. Neacşu va merge, foarte probabil, în primul rând, către G. Simion, cu care n-a exclus, în vară, o cooperare formalizată. N-o are, cel puţin deocamdată, dar ar putea construi, cred, suficiente punţi încât să creeze un soi de pol PSD-AUR. Sau nu.

În orice caz, mai sunt, în cele două Camere, alte nouă grupări politice. Două dintre ele au început o cooperare parlamentară: PNL şi USR. Aceste partide au votat diferit la învestirea guvernului, căci USR nu a urmat PNL în ceea ce Ilie Bolojan a numit „vot de necesitate”. E, însă, mai probabil că ele să coopereze decât să nu o facă.

Am putea avea astfel o refacere a blocurilor politice, cu care ne obişnuise regimul nostru. Fărâmiţarea din parlament, care traduce una din societate, obligă la regrupări de acest fel. Dar s-ar putea să fie şi invers, adică, în loc de coalizarea unora, să continue fragmentarea.

Am mai avut asemenea parlamente în anii 1992-2000, după ce FSN s-a destrămat în trei partide – FDSN, PD, APR –, aflate în confruntare cu anticomuniştii din PNL, PNŢCD şi PSDR, ca şi cu naţionaliştii din PUNR şi PRM. Diferenţa faţă de acele vremuri este că azi avem nu doar un premier fără de partid, ci şi un preşedinte neafiliat la vreo tabără. E o situaţie care, de facto, reconfigurează regimul nostru politic.

Într-adevăr, ca orice semi-prezidenţialism, şi cel românesc oscilează între parlamentarizare şi prezidenţializare. Dacă şeful statului e energic şi dispune de o majoritate prietenoasă, care e dominată de propriul său partid, atunci el dă tonul şi regimul capătă aparenţa unuia prezidenţial. Când preşedintele este, în schimb, lent sau ezitant, şi nici nu dispune de o tabără proprie în camere, regimul merge în direcţia cealaltă, fiind asemănător unuia în care partidele fac şi desfac puterea.

Dan e din a doua categorie. Ne-au arătat-o ultimele luni şi mai cu seamă ce s-a întâmplat după ce a picat guvernul propus de Siegfried Mureşan. Constituţia îi conferă preşedintelui cea mai mare putere în momentul formării guvernului, când numeşte un candidat. Textul de la 1991 merge până acolo încât îi îngăduie şefului statului să şi dizolve camerele, dacă două încercări de-ale sale nu au succes. Actualul preşedinte s-a aflat în faţa unei asemenea situaţii şi nu a uzat de puterea de care dispunea. Ar fi fost primul care s-ar fi folosit de ea. A ales să forţeze învestirea unui guvern minoritar.

A făcut aşa, fiindcă nu voia să cheme cetăţenii la urne. Ar fi putut vedea o victorie a adversarului său de anul trecut. Sau poate nu. În orice caz, a preferat să se îmbete cu iluzia că el conduce jocul. Drept recompensă, a putut avea în guvern câţiva apropiaţi, aproape toţi cu conexiuni în PSD sau dublaţi în guvern de oamenii acestui partid.

De aici şi impresia, pe care au resimţit-o unii, că preşedintele e pesedizat, că face pofta lui Grindeanu, dar şi cea contrară, a apropiaţilor lui N. Dan cum că el, încăpăţânat şi principial, şi-a atins scopul, acela de a pune guvernul vrut musai de el, nu cel propus anterior, al lui Mureşan căruia ar fi vrut doar să-i expună neputinţa. Cam cum a făcut Iohannis, în 2021, cu numirea lui Cioloş, care a precedat instalarea rotativei Ciucă-Ciolacu.

De fapt, cel care a făcut posibilă învestirea lui L. Niculescu a fost I. Bolojan. Doar decizia acestuia de a-şi călca pe inimă şi de a vota cabinetul partidului care l-a răsturnat a făcut posibil un nou guvern. Unul botezat de gura lumii „PSDan”. Ca şi cum preşedintele ar fi prizonierul PSD. De fapt, e doar prizonier. Nu şeful sistemului, cum ne spunea acum câteva săptămâni. Regimul funcţionează ca unul parlamentar. Căci soarta preşedintelui, ca şi cea a premierului depind de coaliţii parlamentare asupra cărora ei doi nu au nicio influenţă.