Stanomir: Iohannis este, de fapt, autorul principal al prăbuşirii României - prăbuşirii politice, morale, economice

Politologul Ioan Stanomir a atras atenţia, la "Punctul pe ştiri", un podcast Rock FM realizat de Magda Grădinaru, că tragedia de la Colectiv rămâne o imagine fidelă a României de atunci şi de acum, o dovadă a faptului că statul este dispus să-şi abandoneze cetăţenii, tratându-i doar ca pe plătitori de taxe.

Analistul a subliniat că, în cei zece ani de la incendiu, clasa politică nu a învăţat nimic din lecţiile acelui moment, iar deziluziile acumulate au alimentat ascensiunea partidelor radicale. Potrivit lui Stanomir, preşedintele Klaus Iohannis poartă o mare parte din responsabilitatea pentru prăbuşirea politică, morală şi economică a României.

Redăm mai jos o parte din discuţie.

Jurnalistă: Domnule Ioan Stanomir, 10 ani de la Colectiv, un drum lung. L-am început cu celebrul „Avem de toate” şi am ajuns astăzi în ziua în care titlurile titrează eşecul României, neputinţa, faptul că nu ne-am făcut bine. Ce am aflat despre România şi, până la urmă, despre noi, imediat după Colectiv? De unde plecăm?

Ioan Stanomir: Tragedia de la Colectiv a fost, într-un fel, o fotografie a României de atunci şi rămâne, din păcate, şi o fotografie a României de acum. Am aflat ceea ce probabil ştiam, dar refuzam să credem: că statul nostru este pregătit să ne abandoneze şi că, în ochii statului, contăm doar în calitate de plătitori de taxe şi impozite.

Nu este ceva uşor de acceptat, dar după 10 ani, de fapt după 35 de ani, cred că luciditatea ne obligă să avem această perspectivă. Nu e o perspectivă catastrofistă sau apocaliptică. Este doar o perspectivă care pune accentul pe nişte nuanţe şi care refuză să se supună unui tip de comandament al optimismului. E un tip de comandament pe care eu nu îl accept.

Jurnalistă: Aţi spus: în contextul celor 35 de ani. Practic, în momentul Colectiv, tot ceea ce părea latent a ieşit la suprafaţă.

Ioan Stanomir: Sigur. Tragediile au acest dar de a scoate emoţiile la suprafaţă. Emoţiile au fost puternice, dar cred că trebuie să vorbim despre toate aceste lucruri, despre emoţii, la timpul trecut.

Jurnalistă: Emoţiile au fost atât de puternice şi au vizat mai multe paliere. Luate pe rând, a fost cel politic. Am plecat de la premisa „partidului Colectiv”, dacă vă amintiţi. Avem nevoie de un partid nou sau avem nevoie de partide care să reprezinte societatea? Politic vorbind, în cei 10 ani am plecat de la, iată, partidul Colectiv şi ajungem la AUR, la POT, la Şoşoacă, la Georgescu. Cum s-a întâmplat asta?

Ioan Stanomir: Sigur, deziluziile hrănesc mesianismele. Iar eşecul partidelor aşa-zis democratice pregăteşte ridicarea partidelor radicale. Iarăşi, este un lucru pe care preferăm să nu-l vedem, dar care există. Nu e nimic misterios în asta. Sunt un număr de persoane care vă pot răspunde mai bine decât mine la întrebarea „de ce”. Mă gândesc la fostul preşedinte Klaus Iohannis şi la mulţi dintre prim-miniştrii săi recrutaţi din PNL şi din PSD.

Jurnalistă: Practic, o deturnare de traseu, spuneţi. Care au fost aceste mari momente politice în care partidele şi politicienii au mers mai degrabă pe restauraţie?

Ioan Stanomir: Eu cred că partidele şi politicienii nu au avut niciodată intenţia de a asculta cu adevărat ceea ce cetăţenii le spun. Nici chiar salvatorii de tipul Călin Georgescu nu-i ascultă pe cetăţeni. Realitatea este că pe cetăţeni nu-i ascultă decât cetăţenii. Ei se ascultă pe ei. Politicienii democraţi sau mesianici mimează că îi ascultă. Aceasta este cu totul altceva.

Zece ani este o perioadă lungă, dar există un numitor comun: preşedintele Klaus Iohannis. Preşedintele Klaus Iohannis este, de fapt, autorul principal al prăbuşirii României – prăbuşirii politice, prăbuşirii morale, prăbuşirii economice. Gândiţi-vă că astăzi, după zece ani, noi citim în presă că o parte dintre americani, trupe americane, se retrag de pe teritoriul României, iar politicienii noştri par incapabili nu să influenţeze aceste evenimente, dar să le explice compatrioţilor ce s-a întâmplat.

Aceasta cred că ilustrează foarte limpede situaţia în care ne aflăm. Şi nu este decât sfârşitul unei epoci şi începutul unei alte epoci, în care lucrurile vor sta sub aceeaşi zodie.