"Slinoşi, abjecţi şi concupiscenţi". Tismăneanu: Acest scârnav Bulai şi-a făcut de cap nu doar la SNSPA ci şi la Universitatea Bucureşti
Politologul Vladimir Tismăneanu a avut o ieşire extrem de dură, pe pagina sa de socializare, după scandalurile sexuale de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), care i-au avut în centru pe doi profesori celebri de sociologie - Alfred Bulai şi Marius Pieleanu.
"Slinoşi, abjecţi şi concupiscenţi: Cu cât citesc mai mult despre 'experimentele' lui Bulai, cu atât mă năpădeşte o greaţă irepresibilă. Aflăm mai nou că povestea a început mai devreme. Conf. univ. dr. Claudiu Tufiş de la Facultatea de Ştiinţe Politice regretă că nu a vorbit atunci. Era student la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. 'Nu am adunat foarte multe regrete până acum, dar acesta este unul dintre ele: nu am luat o poziţie publică împotriva mizeriilor pe care Bulai le făcea încă de la jumătatea anilor 1990, când l-am avut eu ca profesor la sociologie', a reacţionat Claudiu Tufiş. Universitatea Bucureşti are şi ea responsabilitatea ei, nu doar SNSPA'", a afirmat Vladimir Tismăneanu.
Politologul a scris pe Hotnews un text elogios despre profesorul Lazăr Vlăsceanu acum câteva săptămâni la moartea sa, însă acum se întreabă dacă a ştiut oare Lazăr Vlăsceanu, chiar la nivel de şoapte, cu ce se ocupau "discipolii" (aşa zic ei) Alfred Bulai şi Marius Pieleanu.
"Ce ştiau Ilie Bădescu, Dorel Abraham, Ioan Mihăilescu, Dumitru Sandu? Au ştiut despre studenţii obligaţi să stea în chiloţi în sala de seminar? Oare asta învăţaseră aceşti profesori de la H. H. Stahl că înseamnă metodele şi tehnicile sociologiei? Se răsuceşte în mormânt regretatul lor şi al meu profesor. Acest scârnav Bulai şi-a făcut de cap nu doar la SNSPA, ci şi, mai devreme, în nava-fanion a învăţământului superior din România, propria mea alma mater, Universitatea din Bucureşti. Ce ştiau profesorii de la Sociologie, cei de atunci şi cei de azi, despre porcăriile maniacului Bulai? Când mai afli că a fost şi în Consiliul de Administraţie al TVR, te iei cu mâinile de cap. Pe vremuri, politologul Ken Jowitt a propus conceptul de 'familialization of socialism' pentru a descrie sultanismul dictaturii lui Ceauşescu. Ce citesc despre rapacitatea clanurilor academice din România sugerează practicile unei nepotocraţii autoritare, cinică, malignă şi ipocrită care îşi exercită/perpetuează dominaţia prin ceea numim 'reguli de informalitate', procedee utilizate, metodic, sistematic şi abuziv în propriul folos", a precizat Vladimir Tismăneanu.
Într-o altă ieşire publică pe tema scandalului sexual de la SNSPA, politologul a transmis că nu vrea să creadă că "totul se va stinge ca un foc de paie".
"Există victime, făptuitori, martori. Psihanaliza numeşte momente precum acestea revenirea a ceea ce a fost refulat. Aceasta este tema. Este vorba de fiinţe umane înjosite, umilite, înspăimântate, terorizate prin exploatarea unor poziţii de autoritate instituţională. Abuzurile nu s-au petrecut prin coclauri, ci în clădirea unei instituţii unde se predau ştiinţele omului. O Şcoală Naţională condusă de un fost ministru al educaţiei. Aceasta este provocarea. Umanitatea din noi ne cere să nu închidem ochii.. Să fim tranşanţi, să ne respectăm semenii. Mă gândesc că la cursurile de etică aplicată ar trebui inclusă la bibliografia obligatorie cartea Monicăi Lovinescu 'Etica neuitării'", a declarat Vladimir Tismăneanu.
"Misterele vieţii cotidiene. Cinci poveşti cu femei" - cartea lui Bulai
"În 2020, profesorul (pe atunci) Alfred Bulai de la SNSPA a publicat la Editura Tritonic o carte de nuvele intitulată 'Misterele vieţii cotidiene. Cinci poveşti cu femei'. A citit-o oare vreuna/vreunul dintre colegii din respectiva instituţie? Măcar pentru faptul că unele persoane ştiau despre comportamentul acestui agresor sexual. Oricum, cartea ar trebui consultată drept element posibil revelator/relevant în eventualele procese care, se pare, vor urma.
Ştiu, literatura şi viaţa sunt lucruri diferite. Dar uneori, se întretaie. Ba chiar se şi suprapun. O simplă căutare google îmi aduce la cunoştinţă că ipochimenul ţine un soi de jurnal public. Îşi confecţionează acolo imaginea de intelectual respectabil. Se prezintă ca unul dintre apropiaţii recent decedatului profesor Lazăr Vlăsceanu. Rectori, prorectori, decani, şefi de departamente. De ieri, de azi. Oare şi de mâine?
Încrengături, ramificaţii, dedublări, şotron, subterana, nepricopsiţi şi pricopsiri. Leapşa pe ouate. Leapşa pe căţărate. Promiscuitate. Manipulări. Invitaţii obscene. Sadism. Spaime. Victime reale. Traume reale. De lungă durată. Răni încă deschise. Viaţa academică presupune onoare epistemică. Dar aceasta, cred eu, nu valorează nici doi bani dacă nu este dublată de onoare etică. Epistemetică".
