Simpozionul “Experimentul Pitesti”- Exercitiul rememorarii crimelor comunismului

La fiecare inceput de octombrie, constant de 11 ani, Pitestiul rememoreaza un trecut cu un alt fel de eroi - eroii inchisorilor comuniste.

Al XI-lea “Simpozion International Pitesti - Reeducarea prin tortura, PERT 2011” – a adus impreuna pentru 3 zile, in perioada 30 septembrie- 2 octombrie, zeci de personalitati din tara si de peste hotare care au sustinut lucrari si comunicari stiintifice sau autobiografice legate de rezistenta si suferinta detinutilor din inchisorile comuniste.

Simpozionul, organizat cu sprijinul Fundatiei Culturale Memoria (filiala Arges), Primariei Pitesti, Asociatiei Fostilor Detinuti Politici (AFDP) (filiala Arges), Muzeul Judetean Arges, Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, Fundatia Negru Voda, Fagaras, Institutul Roman de Istorie Recenta, Bucuresti, a fost moderat de prof.dr. ing. Ilie Popa, istoricul Marius Oprea, dr. Mircea Stanescu, Valentina Sturza (R. Moldova), Aristide Ionescu, etc.

Lucrarile si abordarile subiectului simpozionului au fost foarte diverse, dar toate au reliefat drama unei realitati care a lasat urme nu doar in constiinta celor care au trait atunci dar si in structura mentala a noastra ca popor.

Pentru ca suferim in societatea noastra inca mult de “sechelele unei taceri vinovate...” dupa cum spune Monica Lovinescu, “nu se poate lupta impotriva acestei minciuni” [care a fost comunismul] decat spunand adevarul.

La acest lucru s-a referit istoricul Marius Oprea, “vanatorul de securisti”, la deschiderea simpozionului cand a afirmat: “Nimeni dintre noi nu are caderea sa ierte in numele celor torturati. Paradoxal, traim intr-o tara cu doua popoare: noi, cei debusolati si poporul pierdut, cei ucisi in miez de noapte in morminte fara cruce. Daca noi nu suntem in stare sa pornim in cautarea acestui popor pierdut vom ramane in continuare debusolati.

Traim intr-o tara care, oficial, am condamnat comunismul ca regim ilegal si criminal. Stiti ca macar un singur ofiter de securitate sa fie anchetat si condamnat pentru crima sau instigare la crima?”.

In calitate de fost detinut politic, Octav Bjoza, seful Asociatei Fostilor Detinuti Politici din Romania, si-a exprimat dezamagirea fata de indiferenta conducerii actuale care ar trebui sa ofere reparatii morale celor persecutati sub fostul regim : “Cand e vorba de istorie, noi, fostii detinuti politici, nu am existat. Cand e vorba de reparatii morale suntem prea multi. Trebuie sa stim adevarul despre fiii si fiicele care s-au sacrificat pentru salvarea acestui neam. Acum 50 de ani eram mandru ca sunt roman. Si acum sunt mandru, dar in mine se da o lupta - un sentiment pe care nu l-am avut nicicand in anchetele securitatii - si anume nu m-am simtit niciodata mai umilit ca astazi.”

La eveniment s-au lansat carti pe tema realitatilor cocentrationare.

S-a prezentat de asemenea si cartea “Noua Comentarii despre Partidul Comunist” publicata de ziarul The Epoch Times Romania. Cartea demonstreaza mecanismele interne ale comunismului si are ca studiu de caz Partidul Comunist din China si intreaga istorie a ororilor acestuia, trecute si prezente.

Cei prezenti au putut sa faca o paralela intre metodele de tortura folosite astazi de PCC impotriva practicantilor Falun Gong si avocatilor de drepturile omului si metodele “re-educarii” folosite la Pitesti: batai continue pana la distrugerea fizica, folosirea rangilor de fier si fierului inrosit pentru tortura, privarea de somn, apa si hrana, spalarea creierului, fortarea detinutilor sa ramana in aceleasi pozitii incomode ore intregi si fortarea lor sa se denunte intre ei etc.

Numit de Alexandr Soljenitin "cea mai teribila barbarie a lumii contemporane", ceea ce s-a numit “Experimentul Pitesti” (sau Fenomenul Pitesti) a avut loc intre anii 1949- 1952 si a avut ca scop distrugerea unei natiuni prin distrugerea elitei sale intelectuale. Tortura fizica si teroarea psihica duse la extrem impotriva detinutilor, in principal studenti si elevi eminenti, era parte a unui experiment diabolic conceput de KGB pentru a se urmari care sunt limitele rezistentei fiintei umane in fata celor mai teribile orori imaginate si care este pragul la care oamenii pot fi transformati in opusul lor.

Planul era mai vast si viza intreaga tara. Sub termenul de “re-educare” , la Pitesti se urmarea schimbarea fiintei umane intr-o masina fara constiinta si sentimente, transformata in executantul perfect al ordinelor securitatii si partidului.

Astfel, asupra acestor tineri au fost aplicate cele mai barbare metode de tortura psihica cu scopul de a-i forta sa cedeze psihic si fizic, sa renunte la umanitatea lor pentru a fi transformati in cele din urma in tortionari ai propriilor lor colegi si prieteni din inchisoare. Nici o urma de umanitate nu trebuia sa ramana. Apoi acesti tineri „re-educati” urmau sa populeze si alte inchisori, in acelasi scop al dezumanizarii in masa a celor ostili regimului.

Planul final era ca acest mod de „re-educare” sa fie extins apoi asupra intregii tari, ceea ce ar fi dat control absolut KGB-ului prin partidul comunist si securitatii din Romania.

Acest lucru nu s-a mai intamplat pentru ca experimentul a fost oprit in ianuarie 1952, cand comunitatea internationala aflase ca la Pitesti se desfasura un experiment oribil pe fiinte umane.

Putini sunt cei care au rezistat la Pitesti pentru ca tortionarii de acolo (in principal Eugen Turcanu) creau o atmosfera care nu lasa nicio speranta victimilor ca mai exista si o alta realitate.

Virgil Ierunca, in cartea sa „Fenomenul Pitesti” scrie: "Ceea ce n-a ajuns insa - si inca - la cunostinta tuturor este ca in Arhipelagul romanesc a existat o insula a ororii absolute, cum alta n-a mai fost in intreaga geografie penitenciara comunista: inchisoarea de la Pitesti".

Pitestiul ne aduce, in fiecare an, in fata constiintei o pagina din trecutul nostru ca fiecare dintre noi sa ne uitam in ea ca intr-o oglinda. test