Sfârşitul chavismului îi îngrijorează pe adepţii lui Castro

Decesul preşedintelui venezuelan Hugo Chávez va fi cu mult mai costisitor pentru guvernul cubanez decât posibilul deces al lui Fidel Castro, care s-a pregătit deja pentru inevitabil, transferând toate responsabilităţile importante fratelui său mai mic, Raul, cu peste şapte ani în urmă, comentează un editorial publicat de Financial Times (FT).

Odată cu anunţarea decesului lui Chávez marţi, Havana se pregăteşte cu îngrijorare pentru o lume post-Chavez, în condiţiile în care oficialii cubanezi ştiu că sprijinul primit de Cuba de la 'sultanul' din America de Sud era ajutorul care menţinea regimul pe linia de plutire.

În primul rând, este vorba de petrol, cu peste 100.000 de barili pe zi furnizaţi Cubei de către Venezuela, la preţuri mici. Într-adevăr, generozitatea lui Chávez faţă de Cuba a fost atât de mare, încât a depăşit necesităţile insulei, astfel încât se pare că guvernul Castro revindea circa 40% din petrolul oferit de Venezuela.

Există, de asemenea, sute de proiecte de cooperare, joint venture-uri şi sume enorme în investiţii directe. Fidel Castro estima valoarea acestei relaţii pentru Cuba la aproximativ 7 miliarde de dolari pe an. Într-adevăr, cimentarea legăturilor cu liderul venezuelan - începută odată cu prima lor întâlnire în 1994 - a fost lovitura de maestru finală a lui Castro, pentru a-şi consolida regimul, după prăbuşirea Uniunii Sovietice.

Moartea lui Chávez va avea repercursiuni politice şi economice pentru mai multe regimuri autoritare, apreciază FT. Un grup de state regionale - Bolivia, Ecuador şi Nicaragua - şi-a pierdut cel mai important aliat şi, totodată, cel mai vocal purtător de cuvânt. Rusia şi-a pierdut unul dintre cei mai mari cumpărători de armament, iar Iranul va fi lipsit de un partener-cheie pentru stratagemele sale diplomatice anti-americane. Deşi China nu va întâmpina probleme la cumpărarea de petrol venezuelan, speranţele sale la un tratament preferenţial pot fi puse sub semnul întrebării, odată ce Chávez a ieşit din scenă. Până la urmă, succesul electoral a lui Chávez - şi în special victoria sa din octombrie 2012 - a fost obţinut în parte cu ajutorul unei asistenţe generoase - care lua de multe ori forma unor maşini de spălat sau a unor cuptoare cu microunde cu discount la mitinguri electorale - oferite de către Beijing.

Pe de altă parte, puţini venezuelani vor duce dorul politicii externe al lui ''El Comandante'', în condiţiile în care aceştia l-au votat datorită iniţiativelor sale interne şi pentru păstrarea robinetul petrolului deschis pentru un proiect populist după altul. Cei mai mulţi venezuelani, chiar şi un număr respectabil de chávişti, au salutat politica externă a preşedintelui lor cu ochii închişi, deşi motivul pentru care Venezuela trebuia să aibă relaţii strânse cu Belarusul sau vreun alt regim îndepărtat din Asia Centrală, de obicei, le scăpa.

Însă nicăieri miza legată de ce se întâmplă după Chávez nu este mai mare decât în Cuba. Legăturile dintre cele două guverne sunt atât de puternice, încât Chávez a descris uneori cele două state ca o singură entitate: 'Venecuba'. Şi este o descriere realistă: se crede că peste 5.000 de consilieri militari şi politici cubanezi ar servi în guvernul şi în forţele armate venezuelane. De altfel, guvernul lui Chávez a sprijinit puternic serviciul de informaţii cubanez, G2, în orice activitate, de la supravegherea adversarilor politici până la a asigura siguranţa preşedintelui. Mai mult, succesorul desemnat al lui Chávez, Nicolas Maduro, este un militant de stânga, 'aprobat' de Castro, cu simpatii profunde pentru revoluţia cubaneză.

Toate aceste legături reprezintă protecţia ultimă a Cubei pentru păstrarea relaţiilor cu Venezuela. În plus, preşedintele Maduro nu va fi lipsit de sfaturile Cubei, dat fiind influenţa profundă a lui Castro la Caracas. Cu toate acestea, Havana ştie că a existat un singur Hugo Chávez şi că, pe măsură ce chávismul se prăbuşeşte, la fel se întâmplă şi cu cea mai bună şansă a unui experiment cubanez care a eşuat cu mult timp în urmă.