Şeful Camerei de Comerţ: Trump face un joc, supune planeta la un test de stres. SUA îşi permite, e ţara care are un sfert din PIB-ul mondial

Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Mihai Daraban, a opinat, la Euronews, că liderul american Donald Trump face "un joc", supune practic în aceste momente, prin taxele vamale anunţate, planeta la "un test de stres", astfel încât să îşi îndeplinească unele obiective. Acest "test", anticipează oficialul, "va fi de foarte scurtă durată".

Jurnalist: La ce vă uitaţi în acest moment, când deschideţi capitolul Taxe vamale?

Mihai Daraban: În primul rând, America este o ţară care are un sfert din PIB-ul mondial. Aproape, aş putea să zic, chiar fix un sfert din PIB-ul mondial. Eu cred, dacă mă întrebaţi pe mine, că domnul Trump testează. Este într-o testare permanentă, cred că supune, dacă vreţi, planeta la un test de stres. Pentru că, dacă este să privim foarte obiectiv, răul principal, când te pui cu restul lumii, va fi asupra poporului american, până la urmă, cu aceste taxe.

Jurnalist: Efectul de bumerang.

Mihai Daraban: Efectul de bumerang, categoric. El, într-adevăr, a intrat în mandat cu acea cifră, pe care o ştim cu toţii, de 1.200 de miliarde de deficit al balanţei comerciale. Noi ne permitem să vorbim, căci şi noi suntem o ţară cu deficit al balanţei comerciale, dar iată că până şi noi, cu America, înregistrăm excedent. Deci avem la bunuri şi servicii undeva la aproape un miliard de euro, 986 de milioane, iar la servicii, un excedent de 1,82 miliarde de euro. Deci iată că avem un excedent al balanţei comerciale de aproape 3 miliarde, rar întâlnit în comerţul exterior al României.

Jurnalist: Corect.

Mihai Daraban: Dar iată că America, totuşi, pe piaţa noastră... Noi trebuie să ne adresăm cetăţenilor noştri care înţeleg perfect, mergând şi fiind consumatori. Nu există în piaţa de retail produse americane.

Bun, sunt nişte maşini electrice – nu le dăm numele, nefiind prea oficializate în România, ca să nu spunem mai mult –, iar cred că în partea de supermarketuri, dacă mergem, cu tristeţe vedem că, în afară de nişte băuturi specifice zonei Tennessee, nu prea există produse americane ca bunuri de larg consum.

Nu mai vorbesc în domeniul electrocasnicelor şi aşa mai departe. Bun, este în domeniul software-ului, celebrul Bill Gates, care este prezent pe piaţă, dar, repet, America nu este o prezenţă obsesivă pe piaţa românească de retail sau una care să ne sufoce.

Jurnalist: Vedeţi România în faţa unui val imens, ca un tsunami?

Mihai Daraban: Nu, nu îl văd chiar aşa. Cred, totuşi, că şi Europa ar trebui să-şi verifice puţin relaţia cu America, pentru că a fost o chestiune veche, de exemplu, în domeniul automobilelor.

Un produs, să spunem, larg comercializat între cele două continente, Europa şi America. Noi, orice maşină europeană are 2% taxă vamală în America, iar orice maşină americană – 10%. Acum, noi întrebăm retoric, de exemplu, un consumator român: „Domnule, aveţi ocazia să vă luaţi o maşină americană, aşa cum vedem în filme?” Răspunsul e nu! Aceste lucruri spun multe.

Eu încerc întotdeauna să vorbesc mai pe înţelesul celor care se uită la noi. Deci, au şi ei o parte de dreptate. Cred că, la sfertul acesta de PIB pe care îl au din PIB-ul planetei, îşi permit un test de stres. Dar părerea mea este că va fi de foarte scurtă durată. Ştiţi şi...

Jurnalist: Dar Europa, domnule preşedinte? Europa, dispusă să răspundă aproape cu aceeaşi monedă?

Mihai Daraban: Nu ştiu la ce anume. Europa, până acum, a fost într-un avantaj colosal vizavi de America, trebuie să recunoaştem. Am văzut America ca o piaţă de desfacere, care e o piaţă bună, plătitoare, iar produsele europene, slavă Domnului, şi-au găsit adepţii pe piaţa americană, în rândul consumatorilor.

Dar cred că... Ştiţi cum e? Eu cred că domnul Trump are nişte ţinte care sunt pe undeva pe aici, dar ridică ştacheta foarte sus ca să ajungă aici. Bineînţeles, toţi înnebunesc până se ajunge aici. Dar, într-un final, am văzut cazul Panama. Un caz care era declarat că zonă potenţială de război.

Şi unde, slavă Domnului, blackrock-ul s-a înţeles cu firma chineză, urmează să se facă tranzacţia, navele militare americane trec deja gratuit Canalul Panama şi subiectul Panama s-a închis. Vă aduceţi aminte că şi Mexicul a avut vreo trei zile, în prima fază, 25% taxe vamale, până când cei 10.000 de soldaţi mexicani au venit la frontieră să păzească frontiera de imigraţie ilegală. Eu cred că domnul Trump face un joc.

Politicul din Europa şi din restul planetei, în general, fiind format din oameni şcoliţi la instituţii de stat, nu este obişnuit cu genul acesta de om de business care testează, aruncă nadă, se întoarce la ce a vrut să spună. Politicienii nu au fost învăţaţi cu şocurile acestea, ceea ce am numit eu testul de stres.

Jurnalist: Ceea ce ar însemna, domnule Daraban, când ai în faţă, dincolo de, poate, cel mai puternic preşedinte al lumii, dincolo de un om politic, eminamente un om tranzacţional, care nu face nicio...

Mihai Daraban: Asta a făcut-o toată viaţa!

Jurnalist: Exact, nu face niciun secret în a dezvălui că, dacă undeva există un sâmbure comercial, domnul Trump e interesat. Atunci înseamnă ca tu să găseşti pe cineva care să joace şi să cânte pe aceeaşi...

Mihai Daraban: Da, categoric. Aici trebuie să ne adaptăm, inclusiv la nivel de ţară, credeţi? Inclusiv la nivel de ţară, inclusiv la nivel de Uniune Europeană, trebuie să ne adaptăm acestora şi probabil se vor adapta până şi chinezii, dacă vreţi. Şi tare mi-e că se vor adapta chinezii înaintea Europei! De asta mi-e frică!

Jurnalist: Păi par cei mai afectaţi, cu taxe care să ajungă la 30%.

Mihai Daraban: Şi poate nu o să ne mire că o să-l vedem pe domnul Ma, de la Alibaba, sau alţi magnaţi chinezi prin guvernul Chinei, mâine-poimâine. Adică şi noi va trebui să ieşim din paradigma asta. Noi, Europa, vorbesc, şi România, bineînţeles, să ieşim şi să încercăm să găsim oameni de business care să preia, dacă vreţi, până şi frâiele diplomaţiei române.

Jurnalist: Cu intrare la Casa Albă, cu alte cuvinte...

Mihai Daraban: Da, cu intrare. Omul de afaceri va intra oricum, că intră pe limbajul acesta de business. Problema este să ieşim din paradigma asta a aşa-zisului diplomat de carieră, care vorbeşte două ore şi nimeni nu înţelege nimic din ce a vrut să spună. De fapt, asta îi învaţă la şcoală. Îi învaţă la şcoală să vorbească mult şi să nu se înţeleagă nimic.

Pe de altă parte, nici să deranjeze. Din orice discurs, să nu deranjezi pe nimeni, să fii prieten cu toată lumea. Nu merge la domnul Trump, că nu merg alintăturile astea de funcţionar public. Şi atunci va trebui inclusiv Europa, inclusiv România, să se adapteze în acest sens. Politicul european să încerce să coopteze oameni de afaceri. Slavă Domnului, şi Europa îl are pe Bernard Arnault, îi are pe alţi oameni importanţi de afaceri care pot prelua, de exemplu, nişte domenii economice la nivel european.

Jurnalist: Domnule preşedinte, spuneaţi la început că suntem pe excedent ca ţară.

Mihai Daraban: Cu America, cu America. Altfel, suntem pe deficit al balanţei cu 13.

Jurnalist: Şi măcar în relaţia cu ţara care e, până la urmă, partener strategic. Dacă suntem pe acest excedent şi dacă Donald Trump totuşi ar mai vrea să cumpere ceva de la România, ce i-aţi vinde, domnule preşedinte? Ce am mai putea pune pe masă în dialog cu noua administraţie Trump? De la oţel până la componente auto?

Mihai Daraban: Deci, bine, nu vreau să... Acum suntem şi în nenorocita asta de campanie electorală şi avem tot felul de curente politice. Nu vreau să se înţeleagă că, dacă spun „ne vindem ţara”, Doamne fereşte! Una dintre cele mai mari greşeli ale României din ultimii cel puţin 10 ani este scoaterea Exxonului din România, scoaterea Exxonului de la Marea Neagră.

Gândiţi-vă ce ar fi fost în primul rând... Nu spun că producţia ar fi început deja de gaze naturale, dar gândiţi-vă, în contextul războiului cu Ucraina, ce ar fi însemnat să avem o staţie fixă de exploatare Exxon la Marea Neagră. Păi cine mai survola zona aia? Pentru că era păzită complet.

A fost una dintre gafele esenţiale ale, pot să spun aici un nume, domnului Dragnea, care, din motive mărunte, a ales ca Exxonul să nu mai fie în România. Mare gafă! Acum, ce ar putea interesa capitalul american? Poate o prezenţă comercială în portul Constanţa, în care să i se dea un perimetru de zonă logistică, dacă vreţi.

Poate se poate redeschide subiectul Roşia Montană, pentru că noi ne lăudăm cu bogăţiile noastre şi ajungem să murim fără să le vedem. Ştiţi? Adică noi acum suntem la această emisiune şi acolo nu se întâmplă nimic. Şi probabil ne vom întâlni şi peste 10 ani la aceeaşi emisiune, unde suntem mândri că avem Roşia Montană, dar nu exploatăm nimic. Şi tot aşa o ducem până când va ajunge aurul să nu mai însemne nimic pe planetă.

Jurnalist: Ce erau să fie? Erau să fie canadieni?

Mihai Daraban: Erau să fie canadieni. Ţara ar trebui să devină un şantier, până la urmă! Ţara ar trebui să devină un şantier şi resursele pe care le avem trebuie să treacă de acest prag în care „Bă, le am şi nu fac nimic.” Haideţi să le punem în exploatare, să le punem în circuitul economic. Aşa ne lăudăm... Am văzut toate televiziunile acum, sunt pline de oameni care scot România în faţă. Mai e puţin şi suntem mai bogaţi decât Venezuela şi Arabia Saudită la un loc.

Haideţi să fim pragmatici, să fim realişti! Avem ce să le oferim americanilor, cel puţin în zona de minerit, slavă Domnului. Alte industrii, cred că tot în zona de oil and gas. Deci, practic, zonele în care vedem că şi ei sunt interesaţi. Pentru că, vedeţi, americanul nu este ca francezul, germanul sau italianul, care au deschis capacităţi de producţie în România. Fiind la o distanţă atât de mare, e greu de managerizat un business de producţie. Dar zona aceasta de exploatări naturale, resurse... într-adevăr!