Ce vrea Putin? "Să ia sub control întreaga Ucraină, nu să anexeze felii / România să iasă de sub umbrela NATO / Zonă gri unde era lagărul socialist"
Istoricul Armand Goşu, expert în spaţiul ex-sovietic, a opinat, în emisiunea „În faţa ta” moderată de Claudiu Pândaru şi Florin Negruţiu, de la Digi24, că planurile Rusiei nu s-au schimbat: Kremlinul urmăreşte să transforme Ucraina într-o versiune a Bielorusiei 2.0, respectiv să-şi impună dominaţia totală, nu doar să anexeze teritorii, iar expansiunea agresivă este alimentată de viziunea sa de a revizui ordinea internaţională post-Război Rece.
Claudiu Pândaru: Am avut alegeri în Republica Moldova şi ajungem, sau intrăm într-o altă etapă şi mai stranie a relaţiei dintre Rusia şi Statele Unite, în ceea ce priveşte războiul din Ucraina. Acum câteva luni părea că mergem accelerat spre un traseu care ar fi dus către pace. Dumneavoastră, cred că aţi atras şi atunci atenţia că Putin nu-şi doreşte pace. V-aţi schimbat părerea? Cum suntem azi?
Armand Goşu: Nu pot să zic că sunt fericit pentru că evoluţia evenimentelor îmi confirmă predicţia. Nu-mi place să fac predicţii, eu sunt istoric, eu sunt cu trecutul, nu cu viitorul. Dar lucrurile nu aveau cum să avanseze pentru simplul motiv că Putin n-a dat niciun semnal că şi-a modificat obiectivele războiului pe care el îl poartă în Ucraina.
În condiţiile în care nu şi-a modificat obiectivele, nu erau create premizele unei înfrângeri catastrofale, colapsul Ucrainei, pentru că doar în condiţiile unei înfrângeri categorice a Ucrainei pretenţiile Rusiei ar fi putut fi acceptate de o conducere de la Kiev. Ce vrea Putin? Păi, Putin vrea astăzi ce dorea la începutul războiului, ce dorea chiar înainte să înceapă invazia pe scară largă: dorea să transforme Ucraina într-o Bielorusia 2.0, să ia sub control întreaga Ucraină, nu să anexeze felii din Ucraina, ci el vrea întreaga Ucraină.
Şi, sigur, obiectivul lui strategic major — dar nu are resursele pentru aşa ceva, însă de câte ori are ocazia încearcă, s-a văzut şi cu summitul cu Trump — este să obţină o nouă paradigmă de securitate mondială, adică o modificare a rezultatelor finalului Războiului Rece, un Război Rece care s-a soldat cu dispariţia Uniunii Sovietice şi cu victoria Occidentului. Au trecut 34 de ani şi vrea un nou aranjament de securitate globală.
Florin Negruţiu: Şi în paradigma aceasta de securitate, România ar trebui să intre din nou în sfera de influenţă a Rusiei?
Armand Goşu: În plan maximal, dacă ne uităm pe documentele din 17 decembrie 2021, acolo o să vedem că una dintre pretenţiile Rusiei — sunt pe site-ul Ministerului de Externe de la Moscova — prevede faptul că NATO ar trebui să se retragă pe un aliniament dinainte de 1996, adică înainte de summitul de la Madrid, care a avut loc în vara lui 1997 şi unde s-a hotărât prima lărgire a NATO: cu Cehia, Ungaria şi Polonia. Or, asta presupune faptul că România iese de sub umbrela de securitate a NATO şi intră într-o zonă gri. Asta nu înseamnă neapărat o zonă de influenţă a Rusiei, a Moscovei, pentru că săraca Moscova gâfâie. De unde atâta zonă de influenţă, că ea se chinuie de câteva luni, de un an şi... În august anul trecut vorbeam că pică Pokrovsk, şi uite că nu pică de un an şi cât a trecut din august anul trecut.
Deci nu are resurse Moscova pentru un aranjament de tipul ăsta. Visează Moscova această zonă a fostului lagăr socialist să intre într-o zonă gri. Adică, sigur, nu mai poate Moscova să introducă într-o zonă, într-un limes controlat de ea. Şi atunci zic: „OK, faceţi şi o zonă gri”. Dar zona asta gri presupune retragerea armelor, retragerea scutului, retragerea...
Florin Negruţiu: Am discutat despre lucrurile la care visează Putin, despre ce îşi doreşte Rusia, haideţi să vorbim puţin despre ce poate Rusia în momentul ăsta. Nu a reuşit să cucerească Ucraina în trei zile. Cum spuneaţi şi dumneavoastră, gâfâie în războiul ăsta. Are Putin resurse să mai continue acest război? Există resurse economice sau va fi un colaps economic generalizat care va duce la sfârşitul războiului?
Armand Goşu: De fapt, asta e întrebarea care se pune acum: dacă Putin mai poate continua la nivelul ăsta de intensitate războiul. La întrebarea asta sunt mai multe răspunsuri. Eu nu merg neapărat pe o variantă optimistă. Eu încerc să sumarizez variabilele, răspunsurile care se dau.
Ai o variantă care spune că Putin nu mai poate multă vreme să ducă războiul cu intensitatea asta. Din ce cauze? Din cauze economice, financiare, pentru că e gâtuită sfera energetică, pentru că el încă trăieşte din vânzarea de petrol, în primul rând. 30–32% din bugetul Rusiei vine din vânzarea de petrol. În ciuda sancţiunilor, totuşi reuşeşte să vândă. În momentul ăla, sigur, se va declanşa inflaţie, vor începe probleme sociale interne majore şi atunci Putin va trebui să ia nişte măsuri dramatice, să recunoască că e în incapacitate de a-şi atinge obiectivele.
Sunt şi alte scenarii care spun: nu, Rusia mai poate încă minim 3–4 ani, la intensitatea asta, să ducă război. Şi aici sunt explicaţiile. OK, a fost momentul în care Rusia nu avea bani la buget, atunci ce se întâmplă? Construcţia armatei ruse în momentul ăsta presupune nişte costuri foarte mari. De ce? Pentru că tu nu ai mobilizare generală. Adică tu nu ai, nu ştiu, conscripţia asta, chemaţi la oaste, da? De fapt, nu-i voluntariat, pentru că te duci acolo pe bani. E un fel de mercenariat, dar evident cuvântul nu este utilizat.
Tu, la un moment dat, la începutul anului, pentru că nu mai erau bani, ai scăzut suma pe care o primeai şi costurile totale undeva la sub 20.000. Era undeva pe la 17.800 de dolari pe persoană, pe militar. Atâta te costă ca să intri în sistem. Pentru că, de regulă, nu rezişti mult acolo. De fapt, asta-i marea problemă a armatei ruse: pierderile sunt foarte mari şi tu trebuie să aduci lunar 30–40 de mii de noi oameni să-i trimiţi pe linia frontului. Asta presupune nişte costuri. Asta înseamnă undeva la 0,5–0,7% din PIB-ul Rusiei. E o sumă destul de mare chiar şi pentru Rusia, o ţară de dimensiunea ei, ca să-i aduci, ca să-i cumperi.
Deci tu, că intri în armată, te duci voluntar acolo, tu primeşti sumele astea. De asta este un mare business în momentul ăsta. Ideea este că interesul pentru a intra voluntar a scăzut, deci trebuie să dai bani mai mulţi. Acum a ajuns în a doua parte a anului la 23–24 de mii şi se vorbeşte să crească spre 29 de mii anul viitor tocmai pentru a fi atractiv, pentru că lumea începe să nu se mai ducă. Şi trebuie musai să alimentezi frontul lunar cu minim 30 de mii de oameni, dacă se poate chiar 40 de mii, pentru că tu ai pierderi foarte mari. Asta înseamnă 29 de mii anul viitor, pe persoană. Astea sunt nişte costuri foarte serioase.
Să mă întorc la întrebarea mea, de la ea am plecat. Rusia ar reuşi cu chiu, cu vai, să găsească, dacă creşte preţul per persoană, să alimenteze. Numai că la un moment dat poate tinerii ruşi sau bărbaţii ruşi să zică: „Bă, ştii ce, 30 de mii e puţin, eu vreau 40 de mii”, pentru că, într-un fel, ei fac un contract care-i trimite la moarte pe mulţi dintre ei. Rata de supravieţuire e foarte mică pe front — dacă nimereşti unităţi de asalt, poate să fie o săptămână.
Deci, ca să ţină intensitatea asta, înseamnă ca industria să duduie. În momentul ăsta industria rusească reuşeşte să producă undeva la 30 de mii de drone pe an. Pentru anul viitor e programată o producţie de 60 de mii de drone. Asta înseamnă că Rusia poate, la un atac, să aducă 2.000 de drone, nu cum e astăzi cu 800, 900, 500 de drone. Deci să crească intensitatea războiului.
Deci eu cred că, mai degrabă, Rusia poate, cel puţin pentru următorii 2 ani, dacă nu riscă o nouă ofensivă, pentru că ar fi 2–4 ani de ofensivă, 2–5 ani de ofensivă, 2026 ar fi al treilea an de ofensivă şi ar fi prea mult. Şi ofensivă înseamnă pierderi mari. E mult mai ieftin, ca vieţi umane, să te aperi; raportul între pierderea umană e de 1 la 3, 1 la 4. Asta înseamnă că mor 4 ruşi care atacă faţă de un militar ucrainean care se apără. Or, e destul de dificil pe termen lung.
Dar am văzut analişti, să spunem mai pesimişti, care vorbesc de o capacitate a Rusiei pentru următorii 2–3 ani de a rezista la această intensitate a purtării războiului.
