Securist care a secerat o familie cu arma la Revoluţie ca să se distreze, achitat de Justiţia română. Şi n-are încă nici "diplomă" de securist. Investigator CNSAS trage semnalul de alarmă
Pe 17 decembrie 1989, cu o oră înainte ca Ceauşescu să ordone să se tragă în oameni nevinovaţi, o femeie era împuşcată în cap, la Timişoara, de un securist care pusese un pariu că reuşeşte s-o omoare pe ea şi pe familia ei dintr-o singură rafală.
Femeia ucisă se numea Lepa Bărbat şi a fost prima victimă a Revoluţiei. Securistul a câştigat macabrul pariu doar parţial: a omorât-o pe Lepa, nu întreaga ei familie. Fetiţa, Ioana, a scăpat doar cu o rană uşoară. Soţul femeii ucise, cu o rană în intestin. Bărbatul a murit câţiva ani mai târziu, tot într-un decembrie, luna Revoluţiei române.
Securistul, însă, n-a păţit nimic. Vasile Joiţoiu, cel care a omorât-o pe Lepa Bărbat, aşa, ca să se distreze, să arate ce bun ţintaş e el, a fost achitat. Culmea ironiei, Joiţoiu nu a fost stabilit încă nici măcar ca lucrător al Securităţii de la CNSAS. De ce? Legea în baza căreia funcţionează CNSAS e strâmbă, semnalează, printr-o postare pe Facebook, fostul şef al Departamentului Investigaţii al CNSAS, Răzvan Popa.
Mai exact, legea nu permite CNSAS să constate că un securist a fost „lucrător al Securităţii” doar pentru că a fost securist, ci doar dacă ocupă/candidează pentru o funcţie publică, ori dacă una dintre victimele sale solicită instituţiei acest lucru. Motiv pentru care CNSAS nu a avut, până acum, temei legal pentru verificarea lui Joiţoiu, scrie Popa pe Facebook. Însă, de curând, o victimă a activităţii de securist a lui Joiţoiu a cerut verificarea acestuia iar la 28.07.2025 CNSAS a înregistrat, la Curtea de Apel Bucureşti, o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Redăm postarea lui Răzvan Popa. Mai multe informaţii despre tragedia care a lovit familia Bărbat puteţi accesa aici.
„Un securist ucigaş, o societate strâmbă, o lege la fel de strâmbă şi un strop de dreptate – târziu, cumplit de târziu.
Şi o postare lungă.
"Sunt fiica celei ce a fost Lepa Bărbat, prima persoană care a murit la Revoluţie, împuşcată în cap dintr-un pariu. Un domn pe nume Joiţoiu, care se pare că era securist în cadrul Armatei, a făcut pariu cu militarii care se aflau în Piaţa Libertăţii că ne va omorî dintr-o singură rafală. A pierdut pariul. Cineva, acolo Sus, şi-a propus să mă lase în viaţă.” – sunt vorbele rostite de Ioana Bărbat, la 35 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, în cadrul evenimentului „Femei la Revoluţie”
Aveam exact vârsta Ioanei la Revoluţie, iar amintirile ei despre comunism, relatate în decembrie trecut, coincid cu ale mele: „Întuneric. Cine a trăit în perioada aceea şi-aduce aminte, cred, întunericul, frigul, cozile interminabile pentru o pâine, pentru o sticlă de lapte şi, cred, cel mai rău, faptul că nu puteai să-ţi exprimi punctul de vedere sau ceea ce simţi. Nu aveai dreptul la opinie, totul era în şoaptă, postul Europa Liberă se asculta pe baterii în întuneric, ca să nu te audă vecinii, că se putea să fii luat şi nu se ştia dacă mai vii acasă.” Exact aşa era „înaintele” după care tânjesc minţile bolnave ale zilelor noastre.
Amintirile mele despre zilele Revoluţiei, însă, pălesc în faţa tragediei Ioanei, din ziua de 17 decembrie 1989. Cu o oră înainte ca Ceauşescu să ordone să se tragă asupra manifestanţilor din Timişoara, familia Bărbat se afla în Piaţa Libertăţii, alături de alte mii de manifestanţi. Tot acolo se afla şi căpitanul Vasile Joiţoiu, securistul (CI-stul) Regimentului 32 Mecanizat „Mircea”, care făcea un pariu cu soldaţii de-l însoţeau: că poate secera toată familia din faţa sa, dintr-o rafală.
Mama Ioanei a fost ucisă pe loc, tatăl a fost împuşcat în intestine – şi a supravieţuit, iar Ioana a fost rănită uşor la mână dreaptă. Într-o încercare de muşamalizare a celor întâmplate pe străzile Timişoarei, trupul mamei a fost sustras din Spitalul Judeţean Timiş, alături de alte 42 de victime ale represiunii de la Timişoara, şi a fost incinerat la Crematoriul din Bucureşti. Cenuşa a fost aruncată la o gură de canal din Popeşti-Leordeni, astfel că nu există nici măcar un mormânt la care Ioana să-şi plângă mama. În ziua de 16 decembrie, cu o zi înainte de pomenirea soţiei sale, tatăl Ioanei a plecat şi el, la cea care i-a fost răpită de căpitanul Joiţoiu.
Iar Vasile Joiţoiu este printre noi. A fost condamnat la 18 ani închisoare de Tribunalul Militar, în 1991, însă ulterior sentinţa a fost casată, cauza a fost retrimisă la procuratură pentru continuarea cercetărilor, pentru că în final dosarul să fie clasat, întrucât existau dubii cu privire la vinovăţia lui Joiţoiu. Este că sună de parcă acolo a lucrat justiţia zilelor noastre?
Am însă o veste bună. De la CNSAS. Care funcţionează după o lege… strâmbă. Care nu ne permite să constatăm că un securist a fost „lucrător al Securităţii” doar pentru că a fost securist, ci doar dacă ocupă/candidează pentru o funcţie publică ori dacă una dintre victimele sale solicită CNSAS acest lucru. Motiv pentru care CNSAS nu a avut, până acum, temei legal pentru verificarea lui Joiţoiu.
Ei bine, se pare că pe Vasile Joiţoiu l-a ajuns din urmă o victimă a activităţii sale de securist. Victima şi-a consultat dosarul, ne-a solicitat deconspirarea securiştilor din dosar, colegii Investigatori în Arhivele Securităţii şi-au făcut treaba (gj, btw!), iar la 28.07.2025 CNSAS a înregistrat, la Curtea de Apel Bucureşti, o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Ştiu, e puţin. Foarte puţin, pe lângă imensul rău făcut de comunism, de Securitate, de ucigaşul Joiţoiu. Dar sper ca pentru Ioana să însemne ceva.
Închei cu apelul, către coaliţia de guvernare, pe care l-am lansat şi săptămânile trecute:
LĂSAŢI-NE SĂ DECONSPIRĂM SECURIŞTII! Schimbaţi legea strâmbă, care ne împiedică!" scrie, pe Facebook, Razvan Popa.
Procesul căpitanului de contrainformaţii Vasile Joiţoiu
Căpitanul de contrainformaţii Vasile Joiţoiu – învinuit de împuşcarea lui Vasile, Lepa şi Ioana Bărbat în 17 decembrie 1989, în Piaţa Libertăţii din Timişoara - a fost condamnat de Tribunalul Militar Extraordinar Timiş, prin Sentinţa nr.1 din 15 februarie 1991 la 18 ani de închisoare. Sentinţa va fi anulată de Tribunalul Militar Bucureşti care va restitui cauza la procedură pentru completarea urmăririi penale.
Prin ordonanţa nr.62/P/1990 din 21.07.1992 a Procuraturii Militare Timişoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului. Apoi, prin ordonanţa 62/O/1990 din 13.10.1997 a Parchetului Militar Timişoara s-a infirmat scoaterea de sub urmărire penală şi cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti pentru continuarea cercetărilor. Prin rechizitoriul nr.1668/P/1997 din 4.11.1997 s-a dispus retrimiterea în judecată a căpitanului în rezervă Vasile Joiţoiu.
Prin sentinţa nr.110/11.06.1999 a Tribunalul Militar Bucureşti s-a dispus achitarea. Apoi, Curtea Militară de Apel a dispus restituirea cauzei la Parchetul Militar de lângă Tribunalul Militar Bucureşti pentru completarea urmăririi penale. Dosarul s-a plimbat pe la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Secţia Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, iar în final, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial dispune scoaterea de sub urmărire penală a numitului Vasile Joiţoiu, scria, în 2019, Adevărul.
