"Secret, corupt şi coercitiv". Un raport detaliază încercarea Beijingului de a stabili o nouă ordine mediatică globală

Membrii organizaţiei Students for a Free Tibet protestează in faşa unui nou panou închiriat de Xinhua - Times Square din New York - 1 august 2011
Membrii organizaţiei Students for a Free Tibet protestează in faşa unui nou panou închiriat de Xinhua - Times Square din New York - 1 august 2011 (Stan Honda/AFP via Getty Images)

Regimul chinez a utilizat mijloace "secrete, corupte şi coercitive" pentru a transforma mass-media în limba chineză şi cea occidentală în armă, în cadrul unei campanii de impunere a viziunii sale asupra stării curente a lucrurilor în restul lumii, se arată într-un raport recent al unui centru de reflecţie militar francez.

Eforturile Beijingului de a exporta propaganda şi versiunile sale despre realitate se întind pe zeci de ani. Primul ziar în limba engleză controlat de Partidul Comunist Chinez, China Daily, a fost lansat în 1981. Dar astfel de încercări au fost stângace şi au dat rezultate slabe, potrivit organizaţiei Reporteri fără frontiere.

Anul 2008 a marcat un punct de cotitură. Jocurile Olimpice de la Beijing, un eveniment pe care regimul spera să îl folosească pentru a-şi prezenta succesul economic, a dat naştere la proteste în aproape zece oraşe din întreaga lume, iar incidentele au perturbat defilarea cu torţa.

Umilinţa pe care Beijingul a suferit-o din cauza ştirilor negative rezultate a iritat cadrele de Partid. Pentru a controla mai bine imaginea globală a regimului, Partidul Comunist Chinez a elaborat în scurt timp un "plan pe 10 ani", se arată în raportul Institutului pentru Studii Strategice ale Şcolilor Militare (IRSEM), un think tank finanţat de Ministerul Forţelor Armate din Franţa.

Studiul, care are 650 de pagini, s-a bazat pe informaţii publice, rapoarte de cercetare şi interviuri independente, şi a examinat modul în care Beijingul a exploatat deschiderea Occidentului pentru a-şi amplifica transmiterea temelor de propagandă, iar programul a devenit, în timp, o componentă a operaţiunilor de extindere a influenţei regimului la nivel global.

Valorile de toleranţă care caracterizează democraţiile occidentale au oferit Beijingului "o libertate de mişcare considerabilă", permiţându-i să-şi înmulţească birourile din străinătate, să recruteze jurnalişti străini pentru a-şi adapta mesajele la diferite audienţe, să se infiltreze în presa locală cu ajutorul cadourilor, mitei şi altor beneficii materiale, distribuind în acelaşi timp miliarde de dolari în publicitate în organizaţiile mass-media occidentale pentru a-şi extinde şi mai mult raza de acţiune, se arată în raport.

În China, sub conducerea Beijingului, presa a fost de la început un instrument în slujba Partidului, se arată în raport. O astfel de viziune a fost evidenţiată într-un discurs din 2016 al liderului chinez Xi Jinping, în timpul căruia acesta le-a spus celor aproximativ 180 de reprezentanţi ai presei de stat să îşi alinieze ideologia cu cea a cadrelor superioare, "să vorbească în numele voinţei Partidului... şi să protejeze autoritatea Partidului", potrivit unei redactări Xinhua.

Pentru unii reporteri Xinhua, venirea lui Xi Jinping la putere a marcat începutul unei noi ere, în care instituţiilor mass-media chineze "nu mai trebuie să le fie ruşine că sunt mass-media comuniste", a declarat un reporter Xinhua unuia dintre autorii raportului în 2018.

Cumpărarea de influenţă

Mass-media de stat chineză este activă pe toate reţelele de socializare, având o influenţă considerabilă pe Twitter, Facebook, YouTube şi Instagram, deşi toate aceste platforme sunt blocate în China.

Mass-media de stat chineză a creat pagini în limba engleză şi în alte diverse limbi pe Facebook în 2013. Opt ani mai târziu, acestea au ajuns în fruntea listei în privinţa numărului de urmăritori. Patru instituţii importante de propagandă a Partidului - CGTN, China Daily, Xinhua şi People’s Daily (Cotidianul Poporului) - având fiecare între 86 şi 116 milioane de urmăritori la momentul publicării raportului francez, adică de aproximativ 2,5 până la 3 ori mai mulţi decât cei de la CNN.

Aceste "scoruri spectaculoase" au fost rezultatul unui efort deliberat de a umfla în mod artificial numărul abonaţilor, au declarat autorii raportului, subliniind "rata de creştere excepţională" şi "rata de interacţiune extrem de scăzută" pe care o au aceste pagini.

Potrivit raportului, în jur de opt mari media de stat chinezeşti în limba engleză au avut o rată medie de creştere de 37,8% în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 martie 2020, adică de aproximativ 5.000 de ori mai mare decât cea a presei mainstream din SUA. Cu toate acestea, nivelul de implicare pe pagini este de 68 de ori mai mic.

Documente din 2018 şi 2019 dezvăluie faptul că mass-media de stat au cheltuit sute de mii de dolari pentru a obţine urmăritori pe Twitter şi Facebook, în ceea ce părea a fi o campanie prin care încercau să-şi impună autoritatea în sectorul de ştiri.

"Când ... vezi zeci de milioane de oameni care le urmăresc, atunci simţi că lucrurile sunt destul de credibile", a declarat la vremea respectivă Sarah Cook, analist pe China la Freedom House, organizaţie de supraveghere a drepturilor omului, pentru Epoch Times. Ea a descris campania ca fiind o "nouă frontieră", "o cale de acces la baza societăţii şi la publicul din alte ţări".

Proporţia de conturi false în rândul urmăritorilor lor pe Twitter este greu de ignorat: pentru un utilizator mediu de Twitter, între 5 şi 30 la sută din conturile care îl urmăresc sunt roboţi sau spam; dar proporţia conturilor false pentru cele patru media menţionate mai sus variază între 34,3 şi 38,4 la sută. În cazul versiunilor lor franceze, cifrele urcă până la 62,8 %, au constatat cercetătorii.

În acelaşi timp, Cotidianul Poporului, controlat de Partidul Comunist Chinez, investeşte milioane de dolari pentru a-şi distribui conţinutul prin intermediul unora dintre cele mai influente publicaţii din întreaga lume. Între noiembrie 2016 şi aprilie 2020, Cotidianul Poporului a plătit aproape 19 milioane de euro unor ziare din SUA pentru a introduce între paginile lor un supliment gratuit numit China Watch.

Colaborarea are un triplu beneficiu pentru Partid, susţin autorii. Nu numai că ajută presa chineză să ajungă la publicul său ţintă, dar o face să pară mai credibilă şi îi oferă o influenţă financiară asupra presei occidentale.

Publicaţia britanică The Telegraph, care până în aprilie anul trecut a primit aproximativ 750.000 de lire sterline (aproximativ 1 milion de dolari) pe an pentru a distribui China Watch, a publicat, de asemenea, cel puţin 20 de articole semnate de ambasadorul chinez în Regatul Unit între 2016 şi 2018 - de două ori mai multe decât cele publicate de Daily Mail, The Guardian şi Financial Times la un loc, potrivit unui studiu din 2019, publicat pe site-ul Royal United Services Institute, un grup de reflecţie britanic pentru apărare şi securitate.

O nouă ordine mediatică globală

Departamentul de Stat al SUA a desemnat un total de 15 entităţi ale unor publicaţii de stat chinezeşti cu sediul în ţară drept misiuni străine, deoarece sunt "deţinute în mod substanţial sau controlate efectiv" de un guvern străin, a declarat un purtător de cuvânt al departamentului pentru Epoch Times, în septembrie.

În cazul agenţiei de ştiri de stat Xinhua, jurnaliştii săi locali au "singura misiune de a traduce textele redactate anterior de personalul chinez", se arată în raportul francez. Un jurnalist francez de la Xinhua a declarat unui autor al raportului, în 2018, că dispeceratele lor de la Xinhua constau în proporţie de 80 la sută în traduceri din engleză şi 20 la sută din chineză. Traducerile şi, ocazional, articolul original ar fi toate corectate de un jurnalist chinez care vorbeşte fluent franceza, pentru ca traducerea finală să fie în ton cu "aşteptările Partidului, precum şi cu 'varianta preferată'", potrivit reporterului Xinhua.

Foşti membri ai personalului ziarului Sing Tao din Hong Kong, cu orientare pro-Beijing, au relatat lucruri similare pentru Epoch Times, după ce publicaţia şi-a înregistrat cele cinci entităţi americane ca agenţi străini, la ordinul Departamentului de Justiţie, în luna august.

David, fost redactor principal la biroul din New York al Sing Tao, a declarat că în prima zi a fost informat cu privire la "două principii": să nu prezinte ştiri despre Falun Gong, un grup spiritual persecutat de Beijing, şi nici despre independenţa Taiwanului. O altă persoană, care a lucrat cu ani în urmă pentru biroul din San Francisco al publicaţiei, a declarat că i s-a spus să nu folosească acronimul PCC - pentru Partidul Comunist Chinez - şi nici expresia "Republica Chineză", numele oficial al insulei Taiwan, pe care regimul o revendică ca fiind o provincie a sa. În schimb, ea trebuia să folosească cuvintele "China" şi, respectiv, "Provincia Taiwan a Republicii Populare Chineze", a declarat ea pentru Epoch Times.

Achiziţionarea de publicaţii străine, formarea jurnaliştilor, donarea de cadouri şi echipamente, aplicarea de presiuni diplomatice, folosirea şantajului cu vizele acordate jurnaliştilor din China, ameninţări prin intermediul apelurilor telefonice se numără printre alte tactici folosite de Beijing pentru a remodela peisajul mediatic din afara ţării şi pentru a-l determina să se plieze pe voinţa sa, potrivit raportului.

În Africa de Sud, jurnalistul Azad Essa şi-a văzut rubrica săptămânală anulată de Independent Media, al doilea grup media din ţară, la câteva ore după publicarea unui articol al său în septembrie 2018, în care condamna persecuţia uigurilor din regiunea chineză Xinjiang. Grupul media este deţinut în proporţie de 20 % de două entităţi chineze susţinute sau controlate de Beijing.

Ediţia din Hong Kong a publicaţiei Epoch Times a fost supusă unui şir de acte de vandalism de la înfiinţarea sa, ceea ce, potrivit criticilor, poartă amprenta tacticilor de intimidare ale regimului pentru a reduce la tăcere materialele critice la adresa Partidului.

Din cauza fricii de represalii, grupurile media de limbă chineză din Australia au ales să se autocenzureze în mod activ, potrivit unui studiu realizat în septembrie de Institutul Lowy din Sydney.

"Subiectele sensibile din punct de vedere politic sau criticile la adresa regimului chinez ar pune în pericol membrii personalului nostru sau familiile lor. Nu vrem ca ei sau familiile lor să fie reţinuţi în China", a declarat proprietarul unei publicaţii pentru think tank-ul francez.