Se doreşte recunoaşterea meritelor reporterului ce a relatat despre foametea din 1930 din Ucraina

WASHINGTON - Marea foamete din Ucraina, din 1932-1933 - numită Holodomor - este cunoscută de relativ puţini oameni. Aceasta a fost o foamete provocată de om în timpul regimului lui Iosif Stalin, în timpul careia circa 6 până la 10 milioane de oameni, în cea mai mare parte ţărani ucraineni, au fost lăsati să moară de foame, în timp ce lumea nu ştia nimic despre asta

Chiar şi mai puţin cunoscut decât această atrocitate, a fost rolul pe care jurnalistul galez Gareth Jones l-a jucat în relatarea despre aceasta.

În spatele poveştii lui Gareth Jones şi a relatărilor despre foamete se află corporaţiile mass-media din lume care au suprimat adevărul şi "l-au uitat" pe omul care a expus Holodomorul.

Pentru a spune povestea sa, strănepotul lui Jones, Nigel Linsan Colley, a vorbit în calitate de oaspete al Newsmaker Naţional Press Club pe 21 noiembrie. El a asistat-o pe mama sa, Margaret Siriol Colley, şi pe nepoata lui Jones, în a scrie două cărţi despre Gareth Jones.

Gareth Richard Vaughan Jones a fost galez şi s-a născut pe 12 august 1905. După ce a absolvit Colegiul Trinity din cadrul Universităţii Cambridge în 1929, a început să lucreze pentru fostul premier britanic Lloyd George (1916-1922) pe postul de "consilier pentru afaceri externe." Jones era fluent în rusă, germană şi franceză şi a servit în calitate de corespondent străin.

Fiind "ochii şi urechile" lui Lloyd George, tânărului i s-au deschis multe uşi pe glob, permitându-i să se întâlnească cu oameni puternici, inclusiv cu Adolf Hitler, pe care l-a intervievat şi l-a însoţit într-un zbor de la Berlin la Frankfurt.

În cartea sa din 1937 "Însărcinare în Utopie", reporterul de presă străină Eugene Lyons a recunoscut că Jones a furnizat primul raport de încredere despre foametea rusească, scriind despre el următoarele: "Un om serios şi meticulos, Gareth Jones era genul care purta un carneţel şi nota fără ruşine toate cuvintele pe care lerostea interlocutorul."

Jones a ţinut jurnale meticuloase asupra călătoriilor sale, care au fost descoperite abia în anul 1990, când casa surorii lui mai mari era golită de nepoata sa.

Colectivizarea comunistă

Între 1930 şi 1933, Jones a vizitat Uniunea Sovietică de trei ori şi după fiecare vizită, el a scris articole pentru mai multe ziare despre condiţiile ce au rezultat din Planul Cincinal al lui Stalin.

Obiectivul strategic al primului plan cincinal (1928-1933) a fost accelerarea industrializării, fiind bazat pe ideea lui Stalin că Rusia era înapoiată şi trebuia să ajungă din urmă Occidentul. Scopul comuniştilor a fost forţarea ţăranilor sa adere în fermele colective. Stalin a spus că "statul trebuie să exporte toate cerealele pentru a finanţa extinderea producţiei miniere şi a fabricilor", a scris Robert Service în biografia lui Stalin. Politica a fost aplicată fără milă.

"Nimic altceva decât o campanie isterică de a colecta şi a vinde grâul în străinătate nu îl putea satisface [pe Stalin]," a relatat Service.

Această politică a adus la întreruperi ale economiei şi foamete în Ucraina, sudul Rusiei şi Kazahstan.

Preşedintele Obama a adus un omagiu victimelor foametei din Ucraina, de Ziua comemorării Holodomorului, în noiembrie 2009:

"[În 1933] milioane de ucraineni nevinovaţi ... au murit de foame, ca urmare a politicilor deliberate ale regimului lui Iosif Stalin ... Din 1932 până în 1933, poporul ucrainean a suferit cumplit în timpul a ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Holodomor – 'moartea prin înfometare' – din cauza acaparării culturilor şi fermelor din Ucraina de regimul lui Stalin".

Martor ocular la foametea din Ucraina

În timpul primei călătorii a lui Jones în Rusia (în anii 1930, URSS era numit Rusia) în 1930, el a scris trei articole nesemnate pentru London Times, în care a descris debutul condiţiilor de foamete din URSS.

El a revenit în 1931. "Dormind pe podele infestate ale ţărănimii sovietice", el a spus că a experimentat agravarea foametei din Ucraina. El a aflat de la mai multe surse că foamea era severă în sudul Rusiei şi deja o realitate în Ucraina. În octombrie 1932, Jones a scris articole pentru un ziar galez, unul dintre ele fiind intitulat "Vom avea supă?", în care a prezis o iarnă sovietică sumbră.

Jones ştia, cu toate acestea, că pentru a fi credibil, el trebuia să vadă foametea cu propriii săi ochi. Cenzorii sovietici îi vor nega întotdeauna existenţa.

La data de 5 martie 1933, Jones a sosit la Moscova. După cinci zile de intervievare a diplomaţilor şi jurnaliştilor, Jones a ieşit din Moscova şi a plecat cu trenul spre Ucraina.

El a ales să călătorească la clasa a treia, cu scopul de a se întâlni cu cetăţeni sovietici obişnuiţi.

Colley a citat din jurnalul lui Jones: "Era un băiat în tren care cerea pâine. Eu am scăpat o bucată mică de pâine pe podea şi am pus-o într-o scrumieră. Ţăranul a venit şi a luat-o şi am mâncat-o."

Mai târziu, în jurnal, Jones spune: "Un bărbat care vorbeşte germana, aceeaşi poveste. 'De povestit în Anglia, înfometare, abdomen umflat. Foame.'"

Jurnaliştii nu aveau voie să părăsească Moscova, iar Jones a părăsit trenul şi a trecut graniţa în Ucraina pe jos. "Timp de două zile el a mers de-a lungul liniei de cale ferată şi s-a oprit în mai multe sate pentru a vorbi cu locuitorii, dormind din nou în locuinţele lor", a spus Colley.

"Peste tot am vorbit cu ţăranii care treceau pe lângă mine, toţi aveau aceeaşi poveste: "Nu există pâine - nu mai avem pâine de peste 2 luni - mulţi sunt pe moarte," scria Jones în jurnalul lui.

Jones s-a întors la Berlin şi a susţinut o conferinţă de presă pe 29 martie 1933, unde a expus foametea. Comunicatul de presă a inclus exemplele pe care Jones le-a înregistrat în jurnalele sale. Datorită poziţiei sale în cadrul cabinetului lui Lloyd George, afirmaţiile sale au fost crezute, a spus Colley.

Negarea foametei de către presa externă

Cu toate acestea, cu două zile mai târziu, în New York Times, Walter Duranty, un corespondent american, Câştigător al premiului Pulitzer în 1932 şi un prieten al guvernului sovietic, a negat foametea. Replica lui a fost un exemplu clasic de înşelăciune prin utilizarea subestimării.

În articolul lui Duranty, "Ruşii sunt flămânzi, dar nu înfometaţi," el spune că "există o penurie gravă de alimente în întreaga ţară, cu cazuri ocazionale bine gestionate de stat sau de fermele colective. ... Nu există o stare reală de foame sau decese cauzate de foame, ci o mortalitate pe scară largă de boli din cauza malnutriţiei ... "

Pentru a răspunde la această negare, Jones a scris într-o scrisoare către New York Times că "cenzorii sovietici au transformat jurnaliştii în maeştri ai eufemismului şi subestimărilor şi, prin urmare, au numit foametea în mod politicos drept deficit alimentar, iar decesul cauzat de foame a fost denumit mortalitate pe scară largă de boli din cauza malnutriţiei."

Cu toate acestea, corespondenţii occidentali din Moscova au strâns rândurile şi au fost de acord cu înşelăciunea lui Duranty. Ei ştiau că Duranty scria pentru cenzorii sovietici. Lyon a spus, "În interiorul Rusiei, problema nu a fost contestată. Foametea era acceptată ca o chestiune normală în conversaţiile noastre obişnuite din hoteluri şi de acasă."

Presa străină ştia că dacă nu relata ficţiunea comunistă i s-ar fi refuzat accesul în Uniunea Sovietică. Duranty a fost recompensat în ziua de Crăciun, 1933, cu un interviu cu însuşi Stalin, care i-a spus că a făcut o treabă bună în raportarea situaţiei cu privire la URSS, potrivit lui Duranty.

"Revelaţiile lui Gareth i-au făcut de râs atât pe americani cât şi pe sovietici, care au fost implicaţi în negocieri pentru a stabili recunoaşterea diplomatică între cele două ţări. Recompensa lui Gareth a fost aceea de a fi izgonit de pe scena jurnalistică internaţională pentru mai mult de un an", a spus Colley.

Jones a fost trecut pe lista neagră a poliţiei sovietice şi i s-a interzis intrarea în Uniunea Sovietică, ba chiar a fost acuzat de spionaj, aspect ce l-a amuzat.

În decembrie 1934, Jones a călătorit în Statele Unite şi a susţinut un discurs în care a declarat că "exilul celor cinci milioane de chiaburi a fost una dintre cele mai brutale crime din istoria Europei." Colley a spus că această afirmaţie a fost observată la Moscova.

Jones a murit în mod misterios, a relatat Colley, care a editat şi publicat cartea mamei sale, A Manchukuo Incident, în care sunt menţionate date despre moartea sa. În 1935, Jones se afla într-un tur în Orientul Îndepărtat, unul din scopurile sale fiind aflarea intenţiilor armatei Japoniei Imperiale. El a fost răpit de bandiţi chinezi în teritoriul controlat de japonezi, şi după 16 zile a fost asasinat în Mongolia Interioară, cu o zi înainte de a împlini 30 de ani.

După ce cartea a fost scrisă, i s-a spus lui Colley că există posibilitatea ca moartea lui Jones să fi fost opera serviciilor secrete sovietice. Într-adevăr, Colley a ajuns şi el la această concluzie şi oferă mai multe dovezi în sprijinul acestei afirmaţii.

Site-ul lui Colley, www.garethjones.org, dedicat lui Gareth Jones, enumeră articolele sale şi conţine multe informaţii valoroase.