Şcoală multietnică din Torino, unde învaţă şi copii de origine română, primeşte recunoaşterea UNICEF

În cartierul Barca din Torino elevii frecventează şcoala integrării. Institutul general „Giovanni Cena” - 500 de copii, peste 30% străini, printre care şi români, împărţiţi în patru şcoli - şi-a adjudecat recent titlul de „Şcoală Prietenă a copiilor şi tinerilor”, instituit de Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF). Acest rezultat este rodul muncii desfăşurate în anul şcolar anterior în pofida faptului că dificultăţile în procesul de predare, datorate în primul rând reducerilor de cheltuieli pentru învăţământ, pun în pericol întregul proiect educaţional, relatează cotidianul italian La Repubblica.

'Este vorba de un parcurs foarte selectiv - a explicat directoarea institutului, Elena Garrone, fostă profesoară de drept numită în acest an la conducerea şcolii multietnice dintr-un cartier dificil -. Punctul de plecare este Convenţia cu privire la drepturile copilului, în care se recunoaşte dreptul acestora de a studia, a se juca, a avea o familie şi, în pofida carenţei de resurse, experimentul funcţionează aici''.

În clase, patru din zece elevi provin dintr-o familie de origine străină - Maroc, România sau China.

'Ministerul Educaţiei, regiunea şi municipalitatea sunt entităţile noastre de referinţă - spune directoarea institutului. Au competenţe diferite care se intersectează, dar nu întotdeauna relaţia cu ei este simplă. De exemplu, în caz de perturbări în procesul de învăţare, reglementările naţionale şi regionale nu coincid. În plus, lipsesc mijloacele necesare pentru a putea oferi un serviciu corespunzător şi nevoilor crescânde ale fetelor şi băieţilor care nu vorbesc limba italiană''.

Există 70 de profesori angajaţi în cele patru complexe - şcolile 'Cena', 'Micca', 'Abbadia' şi 'Martiri del Martinetto' (gimnaziale). Cu toate acestea, 'sunt necesare mai multe resurse, în schimb în fiecare an, ele scad. Dacă nu putem avea mai mult personal, înainte de a se face reduceri de fonduri şi ore, ar trebui să se analizeze caz cu caz', spune Elena Garrone.

Un post introdus în anii '80 este destinat să dispară - ''profesorul municipal''. 'Sarcina mea este să verific nivelul de pregătire al elevilor străini - spune Angela Lasorsa, care organizează laboratoare lingvistice -. La Torino am rămas 17 şi de fiecare dată când unul dintre noi iese la pensie nu este înlocuit'.

Directoarea institutului estimează că ar fi nevoie de două sau trei posturi suplimentare de acest fel, subliniind importanţa unui parcurs specific vizând învăţarea limbii italiene, deoarece în Italia nu este posibil să dispui de aşa-numitele clase 'diferenţiale', în care intră cei care nu cunosc limba în aşteptarea revenirii în clasa mixtă, aşa cum se întâmplă în Franţa, de exemplu.

La câţiva metri de institutul 'Cena' se află o tabără de nomazi ilegală. Mulţi elevi provin din aceasta (41 din 206 înscrişi), dar numai ceva mai mult de jumătate frecventează şcoala în mod regulat.

'Mulţi romi abandonează şcoala odată cu trecerea la gimnaziu. Este un factor cultural, dar există şi cazuri de continuitate: de exemplu, unii foşti elevi au devenit mediatori. O şcoală prietenă trebuie să fie capabilă să depăşească stereotipurile şi tocmai copiii sunt cei care ne învaţă acest lucru'', concluzionează Elena Garrone.