Scandalul declanşat de spionul din Beijing nu este o surpriză

Regimul chinez nu inspiră loialitate

Nicio naţiune nu poate împiedica apariţia spionilor în rândul populaţiei sale. Dar există anumite motive fundamentale, care fac să fie puţin probabil ca oamenii să aleagă să trăiască străini în propria lor ţară, trădându-i pe cei pe care ar trebui să îi servească. Regimul chinez subminează aceste motive.

Faptul că secretarul vice-ministrului Securităţii Statului a fost reţinut la începutul acestui an pentru spionaj, a fost semnalat pentru prima dată de către Cotidianul Hong Kong de Est pe 26 mai. Secretarul a spus că a fost recrutat de serviciul americane de informaţii american cu ani în urmă, în Hong Kong. S-a spus că el a căzut într-o "capcană de miere" - sedus într-o relaţie cu o femeie şi apoi ameninţat cu expunerea – şi, de atunci, a trimis informaţii.

El a livrat "informaţii politice, economice şi strategice", potrivit Reuters şi articolelor din NY Times. Acest lucru este considerat a fi cel mai grav incident din 1985 până azi. În acel an, Yu Qiangsheng, oficial de rang înalt responsabil de America de Nord în Ministerul nou înfiinţat al securităţii statului, a fugit în Statele Unite şi l-a desconspirat pe cel mai important spion chinez, Larry Wu-Tai Chin.

Actualul caz de spionaj, deşi poate cel mai mare, nu este singurul din ultimii ani. Spionajul este, probabil, una dintre cele mai vechi profesii. După ce Războiul Rece s-a încheiat, spionajul s-a concentrat mai mult asupra economiei şi tehnologiei, deşi informaţiile politice şi militare erau încă foarte importante.

China a luat locul fostei Uniuni Sovietice, fiind cea mai activă în spionajul în ţările occidentale. Cu toate acestea, acest caz şi cele anterioare arată că, China are propriile probleme legate de spionaj. Unele sunt similare cu ale altor ţări, altele sunt foarte specifice.

Vid ideologic

Înainte ca Partidului Comunist Chinez (PCC) să preia China şi în primii câţiva ani de guvernare a PCC în China, nu lipseau oameni de-ai inamicului din diferite straturi ale societăţii, care lucrau pentru PCC.

Aşteptările lor referitoare la PCC le-au fost înşelate, dar oamenii la acea vreme credeau că luptă pentru o cauză bună. Larry Wu-Tai Chin, dacă într-adevăr el a fost desemnat ca spion de către Zhou Enlai în 1944, a aparţinut acestei categorii, deşi, probabil, el a fost plătit pentru informaţiile sale în anii următori.

Revoluţia nu putea dura la nesfârşit. După moartea lui Mao, liderii Partidului Comunist au stopat teoria şi practica "continuării revoluţiei". Dar nu au reuşit să creeze o teorie nouă pentru a o înlocui.

Zicala lui Deng Xiaoping, "indiferent dacă este vorba de o pisică albă sau o pisică neagră, atâta timp cât poate prinde şoareci, aceasta este o pisică bună", cu greu poate fi considerată teorie ideologică. Cele Trei Reprezentări ale lui Jiang Zemin nu numai că nu au nimic de-a face cu ideologia, dar şi contrazic teoria revoluţiei a lui Mao Zedong.

Ori de câte ori ideologia PCC se confruntă cu valorile universale, PCC este imediat înfrânt. Având în vedere acest vid ideologic, China nu are genul de persoană motivată de ideologia regimului ca să spioneze.

Loialitate

În majoritatea ţărilor democratice, nu sunt necesare directive pentru întreaga naţiune. În majoritatea situaţiilor, statul şi naţiunea nu intră în conflict unul cu altul. Angajaţii statului (ca şi toţi cetăţenii), resimt necesitatea de a fi loiali naţiunii. În China, PCC, chiar şi după 63 de ani de guvernare, încă nu a rezolvat problema legitimităţii sale. Loialitatea faţă de naţiune, de stat şi faţă de partidul de guvernământ sunt probleme total diferite. În consecinţă, cei care lucrează în cadrul Ministerului Securităţii de Stat ocupându-se cu Informaţii Externe, se confruntă tot timpul cu conflicte mentale, cel puţin cei care vor să-şi folosească propriile creiere pentru a gândi.

Când Partidul susţine că este mai presus de stat şi de justiţie - mai ales atunci când Partidul neagă istoria naţiunii, tradiţiile şi cultura – este dificilă înlocuirea loialităţii faţă de identitatea naţională cu loialitatea faţă de stat.

Oamenii care lucrează în serviciile de informaţii au posibilitatea de a cunoaşte situaţia reală din China. Atunci când sunt martori ai faptului că oficiali guvernamentali de rang înalt ai partidului îşi trimit familiile şi averile în ţările "ostile", este foarte greu pentru ei să păstreze loialitatea faţă de stat, pe care aceşti funcţionari pretind că îl deţin.

Atunci când aceşti funcţionari pierd puterea, ei chiar fug în ţările "ostile" sau în consulatele acestora din China, cum a făcut Wang Lijun, viceprimarul din Chongqing. (Nu a fost un accident faptul că Iuri Vladimirovici Andropov, şeful KGB, a început reforma atunci când a avut şansa. Poliţia secretă cunoaşte problemele mai bine decât oricine altcineva.)

Încredere

Spionii chinezi trebuie să se confrunte cu o altă dificultate, atitudinea statului faţă de ei.

În timpul Războiului Rece, atât Statele Unite cât şi Uniunea Sovietică au avut grijă de cetăţenii lor. Odată ce au fost prinşi spioni, se vor face eforturi pentru a-i obţine înapoi. Au fost de multe ori schimburi de spioni. Sprijinul statului este singura speranţă pentru cei care lucrează în spatele frontului. Cu toate acestea, un spion chinez nu poate aştepta un astfel de tratament preferenţial. Când Larry Wu-Tai Chin a fost prins, el a apelat direct la liderul PCC, Deng Xiaoping. Cererea sa a fost respinsă fără menajamente.

Apoi, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Li Zhaoxing a afirmat în timpul unei conferinţe de presă: "cazul Chin Wu-Tai este fabricat de forţele americane anti-China. Guvernul chinez iubeşte pacea şi niciodată nu a trimis niciun spion în Statele Unite sau în orice altă ţară. Guvernul chinez nu va recunoaşte acest incident anti-China, şi nu cunosc acest spion chinez auto-proclamat, domnul Chin Wu-Tai. "

Probabil din disperare, Chin s-a sinucis înainte de proces. De fapt, nu-mi amintesc ca PCC să fi admis vreodată vreun caz de spionaj. Negarea totală nu încurajează loialitatea.

Banii vorbesc

Ca materialişti adevăraţi, prima şi ultima măsură pe care PCC o poate folosi este banul. Banii sunt probabil cei mai eficienţi la cumpărarea informaţiilor de la alţii, fiind în acelaşi timp mai puţin eficienţi la păstrarea propriilor informaţii.

În China, întregul partid şi guvernul sunt corupte, iar agenţiile de informaţii nu fac excepţie. Banii pot cumpăra loialitate şi informaţii. Dar pe de altă parte, şi mai mulţi bani pot sustrage loialitatea şi informaţiile. În China de astăzi, scufundată în materialismul PCC, nu există nicio soluţie la problemă.

O altă lovitură pentru Zhou Yongkang

Potrivit New York Times, după demascarea lui Bo Xilai, liderul de vârf din China a autorizat o serie de investigaţii.

Investigaţiile se referă la acuzaţiile de utilizare necorespunzătoare a serviciilor de securitate de către diverşi funcţionari chinezi, şi la corupţie. Evident, a livra informaţii în Statele Unite nu este "utilizarea necorespunzătoare a serviciilor de securitate". Este trădare.

Ce ar putea fi inclus în acuzaţia de utilizare abuzivă a serviciilor de securitate? Două cazuri recent făcute publice pot fi desigur, incluse. Unul este că Zhou Yongkang, ţarul securităţii, a făcut echipă cu Bo Xilai pentru a uzurpa puterea. Un alt caz este faptul că forţele de securitate din provincia Shandong au transformat casa avocatului orb Chen Guangcheng într-o închisoare, de asemenea, sub supravegherea lui Zhou Yongkang.

Douăzeci şi şapte de ani în urmă, atunci când Yu Qiangsheng a fugit în Statele Unite, ministrul securităţii de stat Lin Yun şi-a pierdut locul de muncă. Acum, după ce actualul caz de spionaj a fost făcut public, şeful spionului, un vice-ministru, a fost suspendat şi interogat.

Dar această acţiune nu este suficientă. Măcar pentru că, un ministru al securităţii statului ar trebui să-şi asume responsabilitatea. Iar Zhou Yongkong, a cărui sarcină este de a supraveghea întregul aparat de securitate, de asemenea, ar trebui să-şi asume partea sa de responsabilitate. Nu este un accident faptul că toate cele trei scandaluri uriaşe ale acestui an, converg către aceeaşi persoană, Zhou Yongkang.

Reveniţi pe categoria În Focus „Regimul chinez în criză” pentru a citi colecţia de articole ale The Epoch Times despre regimul chinez în situaţii de criză. Politica din interiorul PCC reprezintă o provocare în modul de a înţelege China actuală, chiar şi pentru observatorii ei veterani. Aici, încercăm să oferim cititorilor contextul necesar pentru a înţelege situaţia.