Scanările cerebrale efectuate la 24 de persoane cu COVID de lungă durată relevă semne de leziuni la nivelul neuronilor dopaminergici

Cercetătorii au descoperit o modificare distinctă la nivelul creierului persoanelor care suferă de COVID de lungă durată, care ar putea explica unele dintre cele mai debilitante simptome ale bolii.

Neuronii dopaminergici ai unor pacienţi ar putea fi afectaţi sau epuizaţi.

Este încă o ipoteză preliminară, dar un studiu preliminar realizat în Canada pe 24 de persoane cu COVID de lungă durată a identificat modificări distincte în anumite regiuni ale creierului, comparativ cu participanţii sănătoşi de aceeaşi vârstă.

Cu cât simptomele de declin al memoriei, mişcări fizice lente şi lipsă de motivaţie sunt mai severe, cu atât sunt mai mari diferenţele măsurate la nivelul terminaţiilor nervoase dopaminergice.

„Descoperirile noastre oferă dovezi convingătoare că forma cronică a COVID-19 implică pierderea neuronilor care eliberează dopamină”, afirmă psihiatrul Jeffrey Meyer de la Brain Health Imaging Center din Canada.

„Se ştie că acest tip de leziune produce simptome precum lipsa motivaţiei şi încetinirea mişcărilor motorii şi poate contribui la dificultăţi de memorie în alte afecţiuni neurologice. Rezultatele noastre sugerează că un proces similar are loc în cazul COVID-ului de lungă durată.”

Studiile anterioare efectuate pe persoanele cu COVID de lungă durată s-au concentrat în principal pe inflamaţia cerebrală şi modificările imunitare, dar niciunul nu a examinat direct dacă neuronii producători de dopamină din creier au fost afectaţi.

„Aceste rezultate indică faptul că COVID-ul de lungă durată este, cel puţin parţial, o tulburare a sistemului dopaminergic al creierului”, susţine Meyer.

Dopamina este cunoscută drept „hormonul fericirii”. Este un mesager chimic crucial în creier, strâns legat de sistemul de recompensă al creierului.

Există însă motive să se suspecteze că circuitele dopaminergice ar putea fi vulnerabile la leziuni în cazul COVID-ului de lungă durată.

Persoanele cu COVID de lungă durată prezintă valori ridicate ale unor markeri pentru anumite celule cerebrale care reduc numărul sinapselor. Acest lucru poate afecta neuronii care eliberează dopamină.

De asemenea, este posibil ca SARS-CoV-2 să poată infecta direct neuronii care eliberează dopamină, afectându-i din interior.

Aceste celule cerebrale tind să aibă o densitate mare de receptori la care SARS-CoV-2 s-ar putea lega, teoretic.

Folosind scanări PET (tomografie cu emisie de pozitroni) cu un marker radioactiv, cercetătorii din Canada au măsurat un marker al terminaţiilor nervoase dopaminergice la 24 de participanţi cu COVID de lungă durată.

Niciunul dintre aceşti participanţi nu avea o infecţie activă, dar toţi sufereau de simptome persistente şi debilitante încă de la prima îmbolnăvire cu COVID. Într-o anumită măsură, toţi au raportat o lipsă de motivaţie şi, ca grup, au obţinut rezultate mai slabe la testele de memorie şi viteză de mişcare.

În comparaţie cu subiecţii sănătoşi din grupul de control, creierele lor au prezentat o reducere a densităţii terminaţiilor nervoase dopaminergice în mai multe regiuni ale striatului.

Această parte a creierului este implicată în motivaţie, viteza de mişcare şi memorie.

Gravitatea unor simptome ale COVID-ului de lungă durată la pacienţi a fost corelată cu densitatea neuronilor dopaminergici ai acestora.

Acest lucru sugerează că cele două sunt legate.

Aproximativ 25% din variaţia acestor simptome în rândul pacienţilor cu COVID de lungă durată a fost asociată cu o pierdere a neuronilor dopaminergici.

„Prezentul studiu susţine ipoteza conform căreia intervenţiile care vizează neuronii care eliberează dopamină în cazul COVID-ului de lungă durată ar avea un impact terapeutic”, concluzionează autorii.

„Aceasta reprezintă o schimbare notabilă faţă de dezvoltarea terapeutică actuală, având în vedere că niciun studiu clinic actual nu se concentrează pe îmbunătăţirea funcţiilor neuronilor care eliberează dopamină.”

Scanările cerebrale de acest tip măsoară o proteină prezentă la terminaţiile nervoase dopaminergice, în loc să măsoare direct densitatea neuronilor.

Cu toate acestea, ele sunt foarte utile în investigarea modificărilor cerebrale la pacienţii în viaţă.

Singura modalitate de a examina direct neuronii care eliberează dopamină este examinarea ţesutului cerebral postmortem.

Un mic studiu de autopsie a constatat un număr mai mic de neuroni dopaminergici la persoanele care au decedat din cauza unei forme severe de COVID-19, dar majoritatea erau vârstnici, iar unii prezentau semne de demenţă în stadiu incipient, inclusiv o persoană cu boala Parkinson, ceea ce complică interpretarea rezultatelor.

Această nouă investigaţie este doar preliminară, dar sugerează că, probabil, forma de COVID de lungă durată afectează neuronii care eliberează dopamină în moduri în mare măsură similare cu boala Parkinson.

Dacă acest lucru se confirmă, atunci medicamente precum L-dopa, utilizate în tratamentul bolii Parkinson, ar putea fi, teoretic, reorientate pentru a trata pacienţii cu COVID de lungă durată.

„Aceste intervenţii ar spori eliberarea tonică de dopamină în general şi eliberarea fazică în sinapsele intacte, reducând astfel impactul sinapselor pierdute”, speculează autorii studiului.

Totuşi, aceste medicamente nu trebuie luate cu uşurinţă, deoarece pot avea efecte secundare semnificative.

De asemenea, este posibil ca acestea să funcţioneze doar la pacienţii cu un anumit tip de COVID de lungă durată. Simptomele acestei afecţiuni postvirale sunt foarte diverse, iar nu toţi pacienţii raportează mişcări fizice mai lente, lipsă de motivaţie sau deteriorarea memoriei.

Este posibil ca alte manifestări ale COVID-ului de lungă durată să nu implice neuronii dopaminergici în acelaşi mod.

Cercetătorii pledează pentru studii viitoare pe cohorte mai mari şi la fel de bine controlate, pentru a contribui la confirmarea solidităţii şi generalizabilităţii acestor descoperiri. Merită menţionat faptul că Meyer are o cerere de brevet în curs de aprobare pentru un tratament al COVID-ului de lungă durată bazat pe dopamină.

Cercetarea a fost publicată în revista eBioMedicine.