Scafandrii: reportaj în ape tulburi

Fierul vechi pe care îl scot din adâncurile Dunării a rămas singura modalitate de a-şi câştiga pâinea pentru majoritatea scafandrilor. Cotidianul local “Viaţa liberă” din Galaţi scrie povestea unui veteran în materie de scafandrerie, care şi-a riscat de mai multe ori viaţa şi a ajuns acum să trăiască de pe o zi pe alta. Pe vremuri, scafandrii gălăţeni se luptau cu epavele, făceau lucrări hidrotehnice şi chiar acordau asistenţă navelor aflate în pericol. Acum, această meserie aproape că nu mai există, iar banii vin din propriile (mici) afaceri.

Unul dintre puţinii veterani în materie de scafandrerie care au mai rămas la Galaţi este Vasile Cosma. În 1999 a pus bazele unui firme ce reunea un grup de scafandri „lăsaţi pe uscat” de autorităţile fluviale de la aceea vreme. „Am fost 22 de scafandri la AFDJ Galaţi. De acolo ne-au dat la Resalv şi până la urmă am fost daţi cu toţii afară - am fost restructuraţi pentru că nu a fost nimeni să se preocupe de scafandrerie. Jumătate dintre scafandri au venit cu mine, restul au plecat care încotro. Acum mai suntem doar cinci, dintre care unul este fiul meu. Suntem pe cont propriu”, povesteşte Vasile Cosma pentru “Viaţă liberă”. Are 48 ani, din care 25 de scafandrerie.

Echipa sa a scos din apele Dunării nu mai puţin de 15 epave de remorchere, barje sau chiar pontoane. Nici o epavă nu s-a comparat cu alta. Aceleaşi au fost doar echipamentele cântărind zeci de kilograme şi adâncurile în care lucrezi pe pipăite, la vizibilitate zero. „Noi lucrăm în Dunăre numai „călăuziţi” cu parâmă şi indicaţii de la suprafaţă, prin staţie. Te duci pe parâmă, te întorci pe parâmă. Nu-i ca la mare. Dunărea e ca o junglă. Nu poţi să te bagi în Dunăre şi, gata, să lucrezi ca scafandru. Dunărea curge, te ia la vale dacă nu eşti atent. Scafandrii intră numai călăuziţi. Dacă ţi-ai pierdut parâma, s-ar putea să te pierzi de tot”, explică Vasile Cosma.

Toţi de pe Dunăre - că-s din porturi, şantiere sau nave - vor să le facă scafandrii treaba, dar pe doi lei! La un moment dat făceam în şantierul naval curăţarea filelor de lansare cu două milioane de lei, adică 200 lei noi, când preţul corect pentru un scafandru ar trebui să fie de 200 euro pe oră! Dar dacă vrei să fii corect, ţi se pune beţe în roate”, spune fără a-şi ascunde dezamăgirea scafandrul gălăţean.

Curăţ Dunărea de „mizerii”, tabla ce-o găsesc va merge la fier vechi, în contul ONG-ului. Se face bilanţ la un an, nu mai vine oricând, oricine, că vrea aia, că vrea cealaltă

O „păţanie” din unul dintre porturile gălăţene l-a întărâtat şi mai mult pe Vasile Cosma: „Le-am scos vreo 300 de tone de tablă navală din Dunăre, tablă a nimănui căzută în apă de-a lungul a 30-40 ani la operaţiunile de încărcare - descărcare pe vapoare. Am avut o vorbă să împărţim pe jumătate ce ieşea din vânzarea la fier vechi, dar când au văzut cât scoatem din apă au făcut ce au făcut şi ne-au lăsat cu ochii în soare. Ei au luat tot ce am scos, iar eu m-am ales cu datorii şi costumele de scafandru rupte”, zice Cosma.

Pentru a face rost de bani, Cosma a apelat la o soluţie inedită. „Acum vreo lună, alături de familie, am înfiinţat un ONG - „Asociaţia Scafandrilor pentru Protecţia Mediului” - o să lucrăm cu voluntari la curăţarea Dunării de metale din raza porturilor şi de pe cursul fluviului. Şi, uite-aşa, n-au ce să-mi mai facă! Curăţ Dunărea de „mizerii”, tabla ce-o găsesc va merge la fier vechi, în contul ONG-ului. Se face bilanţ la un an, nu mai vine oricând, oricine, că vrea aia, că vrea cealaltă”, explică Vasile Cosma, care ştie că Dunărea ascunde în jur de 1000 de epave. „Şi în toate porturile e plin de resturi metalice. Sunt cazuri în care navele nu pot acosta din cauza fiarelor astea. Dar cine răspunde de ele vrea să le faci treaba, dacă se poate, de pomană! Dar nici noi nu ne lăsăm! Facem scafandrerie pe voluntariat, pe ONG”, mai zice Vasile Cosma.