Satu Mare:Cripta de la Căpleni - o istorie senzaţională a grofilor familiei Karoly

Un număr de 36 de sicrie cu membrii aceleiaşi familii nobile stau aliniate de zeci şi sute de ani în cripta de la subsolul bisericii din Căpleni, localitate din judeţul Satu Mare.

Chiar dacă este un loc senzaţional, cripta familiei Karoly din Căpleni nu se află în niciun circuit turistic, puţinii vizitatori care trec pe aici fiind îndrumaţi de la castelul din Carei, reşedinţa familiei Karoly timp de mai multe sute de ani.

Cel mai vechi sicriu este al nobilei doamne Lapispataki Seghnyei Borbala, decedată în 1653, iar cel mai recent al grofului Karoly Imre, decedat în 1943. Oriunde au murit în lume, reprezentanţii familiei Karoly, care deţineau întinse suprafeţe de terenuri în zona Careiului, au fost aduşi şi înmormântaţi aici cu onoruri. Ca într-o poveste de iubire a vremii, după moarte, inimile soţiilor au fost îmbălsămate şi puse în urne de argint chiar peste sicriele a doi grofi şi se află şi azi în acelaşi lor.

Cripta, asemănătoare cu cea a familiei de Savoia din Biserica Superga, din Torino, a trecut cu greu peste urgiile vremurilor, în ultimul război, prin 1944 nişte soldaţi beţi au tras cu armele în sicrie, urmele putând fi văzute şi astăzi.

Istoria satului Căpleni se pierde în negura groasă a vremilor, prima atestare documentară a acestei aşezări este de la 1080.

Prea multe vestigii din acea vreme nu au rămas, dar de-a lungul veacurilor, în aceste locuri, întunecate şi mlăştinoase în Evul Mediu, s-au scris pagini spectaculoase de istorie despre care vorbesc astăzi catacombele senzaţionale aflate în biserica romano-catolică din localitate.

Custodele capelei, doamna Fleisz Maria Monika, alături de cei patru călugări franciscani veniţi aici de peste un an ne dau o sumedenie de detalii interesante despre trecutul glorios al nobilei familii Karoly.

Pe locul actualei biserici ridicate în stil neoromantic a existat înainte o bazilică ridicată pe la 1200. Pe ruinele acesteia, groful Alexandru Karoly, general glorios al lui Francisc Rakoczi al II-lea, a construit la Căpleni o biserică şi o mănăstire franciscană.

Probabil că aici a fost şi înainte lăcaşul de veci al nobilei familii Karoly din moment ce în capela bisericii se află şi sicriul bunicii lui Alexandru, nobila doamnă Lapispataki Seghnyei Borbala, decedată în 1653.

La 15 octombrie 1834, un cutremur devastator distruge întreg ansamblul religios, iar cea de a treia biserică, cea pe care o putem vedea astăzi a fost construită de arhitectul Ybl Miklos între 1841 - 1848, cheltuielile fiind suportate de contele Karoly Gyorgy.

La intrarea în criptă se află somptuosul sicriu al Krisztinei Csaki, soţia lui Karoly Ferenc, aceasta a murit de tânără, la 30 de ani, în 1736.

Se spune că tatăl contelui nu a fost de acord cu această căsătorie din motive politice şi, pe când acesta şi-a dat acceptul, tânăra soţie a fiului ei îşi dădea obştescul sfârşit. Trupul femeii a fost îmbălsămat şi a fost îngropat abia după o lună, după ce soţul ei s-a întors din război.

Se spune că însuşi împăratul a trimis sicriul şi un dric tras de şase cai în valtrapuri de mare doliu.

Cripta este fabuloasă, sarcofagele arămite sunt lucrate cu mare măiestrie.

În spatele altarului sculptat din marmură de Carrara se află un Christ răstingnit, operă a sculptorului florentin Pietro Bazzanti, monument sculptat dintr-o singură bucată de marmură. Tot aici se află blazonul original al familiei Karoly, cusut cu fir de aur la 1791.

Pe sicriele grofului Karoly Antal (1732 - 1798) şi al fiului acestuia, Karoly Jozsef, (1768 - 1803) se află câte o urnă de argint în care se află inimile îmbălsămate ale soţiilor lor. În criptă, se află 36 de sicrie începând cu anul 1653 şi terminând cu ultimul descendent al ilustrei familii, groful Karoly Imre, mort la 24 iulie 1943.

De peste 60 de ani, cripta a intrat în drumul ei spre netulburata veşnicie.

Interesant este că există şi trei sicrie care nu au nici un nume menţionat, acestea aparţinând membrilor familiei care s-au căsătorit cu persoane de rang inferior, astfel că familia le-a pedepsit cu eternul anonimat.

Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a trecut fără consecinţe pentru criptă: nişte soldaţi sovietici beţi s-au distrat, ciuruind cu gloanţe unele dintre sicrie. Urmele acestora se pot vedea şi astăzi.

Apoi a venit regimul comunist. Cripta familiei a fost zidită şi aşa a rămas până după Revoluţie. Cei morţi, zidiţi în uitare, iar şvabii cei vii, deportaţi în Siberia.

Mănăstirea franciscanilor a fost şi ea desfiinţată, ultimul călugăr supravieţuitor, Szabo Demjen, a murit în 1999.

În faţa altarului se află o placă de marmură tocită de vreme pe care abia se disting blazonul familiei Karoly şi câteva litere. Se spune că aceasta ar fi o trapă prin care se poate coborî în subteranele bisericii, iar de aici un tunel duce până la Castelul din Carei. În ţintirimul bisericii au fost găsite câteva oase umane care se află depozitate acum tot în criptă. De aproape un mileniu, istoria acestui sat a fost una a întâmplărilor senzaţionale. Oriunde ar fi murit în lume, la Ardud, Paris, Viena, Budapesta sau pe câmpul de bătălie, grofii careieni au fost aduşi în sicrie somptuoase să-şi doarmă somnul de veci în cripta familiei.

Nimeni nu ştie cu exactitate ce s-a ales de urmaşii acestei glorioase familii. În 2005, doi bătrânei din Fot (Ungaria) au venit la Căpleni să se reculeagă la mormintele strămoşilor, fiind ultimii urmaşi cunoscuţi ai familiei. De atunci nu se mai ştie nimic de ei.

Printre portretele de pe pereţi, peste sicriele magnifice adie aerul altor vremi, apuse pentru totdeauna.