Şase teorii privind scufundarea Titanicului

Tragedia Titanicului, produsă în urmă cu 100 de ani, a alimentat imaginaţia întregii lumi şi a generat o serie de teorii cel puţin exotice.

Vasul Titanic a lovit un aisberg în 14 aprilie 1912, la ora 23.40. Coliziunea a dus la avarierea unei bucăţi de 100 de metri din chilă, iar apa a intrat în cele cinci compartiment teoretic ermetice. În acelaşi timp, apă s-a infiltrat şi în al şasea compartiment. Vasul era împărţit în 16 compartimente teoretic ermetice, care nu erau însă conectate coresponzător cu puntea de deasupra. În consecinţă, compartimentele au fost inundate unul după altul. Ceea ce a dus la dezastru.

Potrivit teoriei oficiale, pe lângă coliziunea cu aisbergul, un factor care a jucat un rol important în tragedie a fost că vasul călătorea cu o viteză mare.

RIA Novosti prezintă alte şase teorii invocate de iubitorii de mistere din întreaga lume.

1. Un incendiu ar fi izbucnit în sala unde erau depozitaţi cărbunii încă dinainte să plece nava din port.

Incendiul ar fi generat după aceea o explozie, ceea ce a făcut ca Titanicul să se lovească de aisberg. Teoria a circulat ani la rând, iar cercetătorul Ray Boston, care a studiat naufragiul Titanicului timp de peste 20 de ani, prezintă dovezi în favoarea acestei ipoteze.

Boston spune că incendiul a izbucnit în compartimentul şase în 2 aprilie şi nu a fost stins niciodată.

Proprietarul, John Pierpont Morgan, a decis că Titanicul urma să ajungă repede la New York, unde pasagerii puteau fi debarcaţi, iar incendiul stins.

Astfel, vasul ar fi ridicat ancora cu un incendiu la bord, iar în timpul cursei s-ar fi produs o explozie. Căpitanul Edward John Smith s-a temut că vasul va sări în aer înainte de a ajunge la NewYork. Ceea ce ar explica viteza mare cu care naviga în noaptea tragediei, în pofida avertismentelor primite în legătură cu aisbergurile din zonă.

2. Potrivit unei teoriei a conspiraţii, nu Titanicul s-a scufundat în 15 aprilie 1912.

Această ipoteză a fost înaintată de Robin Gardiner şi Dan Van Der Vat, autorii cărţii "Ghicitoarea Titanicului".

Ei cred că vasul Olympic, similar cu Titanicul, a fost cel care s-a scufundat în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912. Cele două nave erau aproape identice.

În 20 septembrie 1911, Olympic s-a lovit cu nava Hawke, un crucişător britanic. Ambele vase au fost avariate grav, iar proprietarii Olympic au suferit pierderi majore, pentru că daunele nu erau suficient de mari pentru asigurare.

Teoria are în centru o fraudă ipotetică, prin care proprietarii Titanicului ar fi putut obţine banii din asigurare. Astfel, ei ar fi ordonat deliberat vasului să se îndreptă spre o zonă cu aisberguri şi ar fi convins căpitanul să nu reducă viteza, pentru ca vasul să fie avariat grav.

Ipoteza a fost coroborată iniţial de faptul că în zona dezastrului au fost găsite numeroase obiecte care nu păreau să provindă de pe Titanic.

Însă argumentele au început să se clatine când au fost recuperate bucăţi din navă pe care scria 401, seria Titanicului. Seria vasului Olympic era 400.

Cu toate acestea, teoria conspiraţiei se bucură încă de susţinători.

3. Titanicul a fost lovit de o torpilă germană.

Există voci care spun că vasul nu s-a scufundat pentru că s-a lovit de un aisberg, ci că a fost distrus de un vas german, care a lansat o torpilă.

Căpitanul vasului german ar fi fost rudă cu unul dintre proprietarii Titanicului, pe care l-ar fi ajutat astfel să obţină banii de asigurare.

Însă această teorie nu este susţinută de nicio dovadă solidă. Atât pasagerii, cât şi membrii echipajului ar fi observat o torpilă care ar fi lovit vasul.

4. Titanicul s-a scufundat din cauza Blestemului Faraonilor.

Lord Canterville, un istoric aflat la bordul vasului, avea cu el un sarcofag cu mumia unei preotese egiptene. Pentru că mumia avea o valoare istorică şi culturală enormă, sarcofagul a fost pus în apropiere de punte, nu în cală.

Cei care susţin această teorie, spun că mumia a afectat raţiunea căpitanului Smith. Astfel, el a ignorat avertismentele şi nu a ordonat navei să încetinească, ceea ce a dus la un sfârşit dezastruos.

5. Unul dintre marinari a cârmit greşit.

În cartea sa "Good as Gold", Louise Patten, nepoata secundului de pe Titanic, Charles Lightoller, susţine că echipajul ar fi avut suficient timp pentru a ocoli aisbergul. Însă o greşeală catastrofală a dus la coliziunea cu aisbergul.

Teoria a apărut la aproape 100 de ani de la dezastru, pentru că informaţia ar fi fost ţinută secretă până acum de familia lui Lightoller, unul dintre puţinii ofiţeri care au supravieţuit.

Secundul ar fi ascuns informaţia pentru că se temea că proprietarul vasului va intra în faliment, iar colegii săi îşi vor pierde locurile de muncă.

6. O altă teorie este că Titanicul voia să câştige Blue Riband, un premiu prestigios acordat vasului care traversează cel mai repede Atlanticul.

În 1912, distincţia Blue Riband era deţinută de Mauretania un vas al British Cunard, principalul rival al companiei care deţinea Titanicul, White Star Line.