Şapte alimente care întăresc rinichii şi previn îmbătrânirea

În medicina tradiţională chineză (MTC), se crede că dacă hrăneşti rinichii este ca şi cum ai hrăni viaţa, deoarece rinichii stochează esenţa corpului. Creierul, părul, oasele, dinţii, respiraţia şi metabolismul apei depind toate de energia rinichilor.

Acest punct de vedere al MTC reflectă într-o anumită măsură înţelegerea medicinei occidentale cu privire la rolul rinichilor în influenţarea funcţiilor fiziologice generale prin intermediul hormonilor.

Bazându-se pe importanţa pe care o au rinichii, mulţi practicieni MTC recomandă să se consume regulat şapte alimente specifice care pot ajuta la protejarea rinichilor.

Şapte alimente pentru hrănirea rinichilor

Pentru a obţine longevitate şi sănătate, ar trebui să acordăm atenţie hrănirii rinichilor începând cu vârsta mijlocie, deoarece „terapia alimentară este mai bună decât medicamentele”, a declarat practicantul MTC taiwanez Lin Guitold pentru The Epoch Times.

Cercetările susţin această teorie. O meta-analiză publicată în CJASN în 2019, care a implicat peste 630.000 de adulţi, a constatat că o dietă sănătoasă poate ajuta la reducerea riscului de boli renale cronice cu aproximativ 30%.

Potrivit lui Lin, adăugarea următoarelor alimente în dieta zilnică este o modalitate eficientă de a vă hrăni rinichii:

1. Alimente de culoare neagră: Medicina tradiţională chineză consideră că „alimentele negre”, cum ar fi orezul negru, seminţele de susan negru şi fasolea neagră organică pot hrăni rinichii. Studiile pe animale au descoperit că suplimentarea cu polizaharide din fasolea neagră îmbunătăţeşte nefropatia diabetică.

Deşi fasolea neagră hrăneşte rinichii, Lin a menţionat că persoanele care au boli renale ar trebui să evite consumul excesiv, deoarece aceasta poate creşte povara asupra rinichilor. În plus, persoanele cu funcţie gastrointestinală deficitară ar trebui, de asemenea, să mănânce mai puţin, deoarece consumul excesiv poate provoca balonare.

2. Nuci: Se crede că nucile hrănesc rinichii şi „consolidează esenţa”. Teoria MTC susţine că rinichii stochează esenţa (jing), care generează măduva care susţine creierul şi sistemul nervos central, de unde provine asocierea tradiţională între sănătatea rinichilor şi vitalitatea cognitivă.

Din perspectivă modernă, această conexiune poate reflecta căi biologice comune. Atât rinichii, cât şi creierul sunt organe dependente de energie şi sunt vulnerabile la stresul oxidativ şi inflamaţie, factori cheie ai afectării rinichilor şi declinului cognitiv. Nucile sunt bogate în acizi graşi omega-3 şi polifenoli, nutrienţi cunoscuţi pentru reducerea inflamaţiei şi a leziunilor oxidative.

Studiile experimentale arată că polifenolii din nuci, în special cei concentraţi în învelişul nucii, pot proteja ţesuturile ficatului şi rinichilor prin inhibarea răspunsurilor inflamatorii, a stresului oxidativ şi a apoptozei celulare. Deşi majoritatea dovezilor mecaniciste provin din studii pe animale şi celulare, cercetările pe oameni leagă în mod constant consumul regulat de nuci de o inflamaţie sistemică mai redusă şi de o sănătate cardiometabolică îmbunătăţită — factori strâns legaţi de funcţia renală.

3. Ginkgo: Practicantul japonez de medicină tradiţională chineză Zhen Lixue a declarat pentru The Epoch Times că nucile de ginkgo, cunoscute în mod obişnuit sub numele de „nuci albe”, conţin peste o sută de compuşi. O meta-analiză controlată, realizată pe mai mult de 3.000 de pacienţi cu nefropatie diabetică, a constatat că extractul de ginkgo a îmbunătăţit funcţia renală şi parametrii metabolici.

Zhen le reaminteşte pacienţilor că nucile de ginkgo trebuie gătite înainte de a fi consumate, iar consumul acestora crude sau în cantităţi prea mari poate duce la otrăvire. Adulţii nu ar trebui să consume mai mult de zece pe zi.

4. Seminţe de dovleac: Experimentele pe animale au arătat că seminţele de dovleac prăjite pot reduce indicatorii crescuţi asociaţi cu afectarea rinichilor, pot îmbunătăţi capacitatea de apărare antioxidantă a organismului şi pot ajuta rinichii să menţină o funcţie mai stabilă.

Prăjirea poate creşte, de asemenea, eficacitatea compuşilor antioxidanţi ai seminţelor (fenoli şi flavonoizi totali), ceea ce poate contribui la puterea lor de protecţie.

5. Uleiul de măsline: Nivelul ridicat al lipidelor din sânge este unul dintre factorii de risc pentru afectarea rinichilor. Uleiul de măsline este bogat în acizi graşi mononesaturaţi şi are proprietăţi antioxidante şi antiinflamatorii, contribuind la scăderea colesterolului LDL dăunător.

Un studiu publicat în Nutrients a constatat că, după consumul de ulei de măsline extravirgin timp de 9 săptămâni, funcţia renală, lipidele din sânge, inflamaţia şi stresul oxidativ s-au îmbunătăţit la pacienţii cu boli renale.

Zhen a spus că gătitul cu ulei de măsline la temperaturi scăzute, cum ar fi prăjirea rapidă sau utilizarea acestuia în salate, ajută la absorbţia mai multor nutrienţi.

6. Merele: Merele sunt bogate în polifenoli, vitamina C, fibre alimentare şi pectină şi au proprietăţi antioxidante. Un studiu publicat în Antioxidants în 2025 a constatat că suplimentarea raţiilor diabetice cu polifenoli din mere a îmbunătăţit indicatorii legaţi de nefropatia diabetică precoce.

Fundaţia Naţională pentru Rinichi din SUA afirmă că merele au un conţinut scăzut de potasiu, fosfor şi sodiu, ceea ce le face potrivite pentru pacienţii cu boli renale. Sunt sigure pentru pacienţii cu pietre la rinichi, cei care sunt supuşi hemodializei şi cei care au beneficiat de un transplant de rinichi. Coaja de măr are, de asemenea, o capacitate antioxidantă ridicată; consumul cojii sporeşte efectul antioxidant.

7. Alge marine: Algele marine sunt bogate în fibre solubile şi polizaharide. Studiile de laborator şi pe animale sugerează că polizaharidele din alge marine pot ajuta la protejarea celulelor renale şi la reducerea pierderii de proteine în urină în anumite tipuri de leziuni renale. Cercetările pe oameni care testează direct algele marine în ceea ce priveşte proteinuria sunt limitate; totuşi, studiile observaţionale leagă un aport mai mare de fibre de o prevalenţă mai mică a bolilor renale cronice, iar studiile pe oameni privind algele marine sugerează în general beneficii potenţiale, dar rămân neconcludente.

Deoarece algele marine pot avea un conţinut foarte ridicat de iod, este mai bine să fie consumate cu moderaţie, în special de către persoanele cu boli tiroidiene sau cele care urmează diete renale supravegheate medical.

Hrănirea rinichilor în timpul iernii

MTC consideră că iarna este cel mai bun anotimp pentru hrănirea rinichilor şi refacerea esenţei. După efortul fizic şi mental din primăvară, vară şi toamnă, energia vitală epuizată a corpului ar avea nevoie de o pauză şi de reîncărcare în timpul iernii, pentru a se pregăti pentru anul următor. Lin a spus că eşecul de a conserva energia în timpul iernii poate epuiza cu uşurinţă fundamentul corpului şi accelera îmbătrânirea. Iată câteva puncte cheie pentru menţinerea sănătăţii zilnice:

Îmbrăcăminte: Menţineţi-vă cald protejând în special capul, talia, genunchii şi picioarele pentru a preveni răcirea.

Hrănirea inimii: Evitaţi efortul mental, suprasolicitarea şi stresul emoţional pentru a reduce riscul de boli cardiovasculare cauzate de frig.

Exerciţii fizice: Când faceţi exerciţii fizice ar trebui să transpiraţi cât mai puţin, pentru a evita epuizarea fluidelor corporale. Se recomandă exerciţii uşoare de încălzire.

Deşi iarna este cel mai bun anotimp pentru a hrăni rinichii, este esenţial să consultaţi în prealabil un practicant MTC pentru a vă înţelege constituţia şi a evita suplimentarea incorectă sau excesivă, care ar putea avea efecte adverse.

Jonathan Liu, profesor la Şcoala de Medicină Tradiţională Chineză din Toronto şi colaborator al Epoch Health, a declarat pentru The Epoch Times că oamenii au constituţii diferite şi, prin urmare, abordări diferite în ceea ce priveşte suplimentarea. Cele două constituţii comune sunt rece şi caldă. Persoanele cu o constituţie rece sunt mai sensibile la vremea de iarnă, având de obicei mâinile şi picioarele reci, în timp ce cele cu o constituţie caldă sunt mai sensibile la climatul cald şi sunt predispuse la gură uscată, constipaţie şi respiraţie urât mirositoare.

Prin urmare, alimentele care hrănesc rinichii sunt diferite pentru cele două tipuri de persoane. Cei cu o constituţie rece ar trebui să mănânce mai mult praz, lici şi longan pentru a încălzi corpul, iar cei cu o constituţie caldă ar trebui să mănânce mai multe alimente neutre (nici calde, nici reci), cum ar fi ignama chineză, lintea şi fructele goji. Toate aceste alimente au un efect tonifiant asupra rinichilor.

Factori care afectează funcţia renală

În timp ce ne concentrăm pe hrănirea şi tonifierea rinichilor, este esenţial să fim conştienţi şi de factorii care le-ar putea afecta. Pe lângă factorii genetici, multe cauze dobândite pot fi îmbunătăţite prin ajustarea obiceiurilor de viaţă. Potrivit lui Zhen, declinul gradual al funcţiei renale are următoarele cauze comune:

Diabetul: Glicemia ridicată pe termen lung poate provoca întărirea microvaselor renale, reducând astfel funcţia de filtrare glomerulară şi ducând chiar la insuficienţă renală.

Hipertensiunea arterială: Hipertensiunea arterială pe termen lung poate afecta elasticitatea pereţilor vaselor de sânge, ducând la obstrucţionarea fluxului sanguin către rinichi; invers, bolile renale pot favoriza secreţia de hormoni care cresc tensiunea arterială, creând un cerc vicios.

Guta: Când nivelul acidului uric din sânge este prea ridicat, cristalele de acid uric se pot depune în articulaţii, provocând artrită. Dacă se depun în rinichi, pot provoca leziuni renale.

Boli autoimune: Când sistemul imunitar funcţionează defectuos şi nu poate distinge corect între sine şi agenţii patogeni străini, poate ataca în mod eronat propriii rinichi, ducând la leziuni renale.

Medicaţie excesivă: Unele medicamente antiinflamatoare şi antibiotice sunt metabolizate de rinichi, iar utilizarea pe termen lung sau excesivă a acestora poate afecta rinichii.

Alimente ultra-procesate: Alimentele ultra-procesate au un impact mare asupra rinichilor. Studiile au descoperit o corelaţie semnificativă între consumul de alimente ultra-procesate şi riscul de boli renale cronice.

Metale grele: Cadmiul, mercurul şi plumbul afectează rinichii. Aceste metale pot pătrunde în organism prin alimente şi contactul cu pielea, iar deoarece rinichii sunt principalele organe de detoxifiere, cu cât concentraţia este mai mare, cu atât funcţia renală este mai afectată.

Produse din plastic: Microplasticele sunt omniprezente în mediu, iar studiile arată că particulele de microplastic sunt toxice pentru rinichi.