Săgeata albastră şi mămăliga
„Mămăliga nu explodează niciodată”. Astfel era privită România în presa străină a anilor ’80. A trecut ceva timp de atunci, dar comentariul îşi recapătă actualitatea după congresul PNL, în care candidatul unic a fost reales cu o majoritate demnă doar de fostul PCR.
Timpurile sunt altele. Atunci unanimitatea venea în urma constrângerilor inerente orânduirii comuniste şi rezultatul congresului fostului Partid Comunist era stabilit dinainte. Cu toate că astăzi nimeni nu te mai poate obliga să votezi într-un fel sau altul, există totuşi asemănări frapante între congresele fostului Partid Comunist şi cel al PNL proaspăt încheiat. În ambele cazuri puterea în partid a fost pusă în mâinile unei singure persoane, iar rezultatele alegerilor interne sunt apropiate ca ordine de mărime. Ele indică mai degrabă direcţia în care s-a angajat un partid istoric, aceea de a ieşi din istorie.
Faptul că te afli pe val o perioadă mai lungă sau mai scurtă nu este decât o amăgire pe cât de frumoasă pe atât de periculoasă.
Este acceptarea dictaturii interne o resemnare de tip mioritic a membrilor PNL? La suprafaţă aşa ar părea, dar este vorba de fapt de un compromis la nivel de conştiinţă individuală: „Acceptăm totul atâta timp cât suntem la putere. Interesele trec înaintea principiilor”. De remarcat că acest compromis vine în urma unui alt compromis la un alt nivel, făcut prin asocierea cu PSD, partid de o cu totul altă orientare ideologică şi cu un alt trecut. Continuând lanţul compromisurilor este posibil să-i surprindem într-o bună zi pe urmaşii Brătienilor scandând în ritmica de mult uitată: „XX-escu şi poporul”.
Atunci minunea chiar se poate produce, iar din auriul liberal, tot mai liniştit pe zi ce trece, va apărea într-un final săgeata albastră.
Regăsirea propriei identităţi şi repoziţionarea conform propriei naturi chiar în mijlocul tentaţiei oferite de participarea la putere este testul existenţial al partidului liberal. Este ceva ce ţine de fiecare membru şi de responsabilitatea apartenenţei la o anumită familie politică. Atunci minunea chiar se poate produce, iar din auriul liberal, tot mai liniştit pe zi ce trece, va apărea într-un final săgeata albastră.
