Rusia practică un joc de durată, iar Georgia nu poate lupta de una singură

La 26 octombrie, georgienii au ieşit la vot în cadrul alegerilor parlamentare mult aşteptate, cu speranţa că această zi va permite ţării lor să rămână pe calea democraţiei şi poate chiar să îl îndepărteze de la putere pe fostul prim-ministru oligarh Bidzina Ivanişvili.

Ultimele rămăşiţe ale acestei speranţe au dispărut la scurt timp după închiderea secţiilor de votare. Exultarea prematură faţă de sondajele la ieşirea de la urne publicate de ceea ce a mai rămas din presa independentă din Georgia a fost înlocuită curând de o tăcere deznădăjduită în momentul publicării primelor rezultate oficiale, potrivit The Moscow Times.

Potrivit sondajelor la ieşirea de la urne, partidul de guvernământ, Visul Georgian (VG), are aproximativ 42% din voturi. Rezultatele finale ale Comisiei Electorale Centrale au propulsat GD la aproape 54%, oferind regimului o majoritate guvernamentală solidă, dar fără a atinge obiectivul său declarat de a obţine o supermajoritate unilaterală de modificare a Constituţiei.

În ultimele trei decenii, Georgia a rămas o democraţie, deşi una defectuoasă. Deşi au avut loc alegeri, terenul de joc a fost amenajat pentru a permite liderilor puternici să domine. Însă înlăturarea acestora la urne a rămas o posibilitate.

Rusia a recunoscut potenţialul de subminare a Georgiei din interior prin mijloace democratice în beneficiul Moscovei. Alegerile din 2012, în urma cărora oligarhul miliardar Bidzina Ivanişvili, împuternicit de Rusia, a reuşit să se impună şi să preia puterea politică, au marcat începutul unui program cuprinzător şi iterativ de construire a regimului.

Ivanişvili a transformat sistemul astfel încât acesta să arate în continuare ca o democraţie electorală. Dar, în practică, capacitatea crucială a electoratului de a înlătura liderul a dispărut.

Jocul pe termen lung al Rusiei în Georgia, care s-a intensificat odată cu începutul guvernării lui Ivanişvili, a urmărit să transforme sistemul politic şi societatea georgiene pentru a le aduce mai aproape de Moscova. Alegerile sunt un pilon central al acestui efort.

Potrivit politologului şi expertului în Rusia Timothy Frye, Putin a trebuit să găsească un echilibru între a trişa prea mult şi a părea slab, sau a nu interveni suficient pentru a-şi asigura rezultatul dorit. "Frauda este un instrument mult mai blând decât mulţi îşi dau seama".

La fel ca Putin, Ivanişvili a reuşit acest compromis. Cu toate acestea, alegerile din 2024 au prezentat provocări structurale unice care au perturbat echilibrul atent al gradului de fraudă necesar pentru a câştiga alegerile.

Pentru prima dată într-un deceniu, regimul Ivanişvili s-a confruntat cu provocări credibile la adresa legitimităţii sale electorale. Pentru a câştiga alegerile din 26 octombrie, regimul a trebuit să denatureze atât de mult terenul de joc, încât a trebuit să sacrifice pretenţiile plauzibile de sprijin popular autentic.

Acest lucru poate fi observat în distribuţia rezultatelor. Aşa zisa "Coadă rusă" descrie un model neobişnuit de voturi pentru visul georgian, care se abate de la o distribuţie normală. Grafice care ilustrează acest model bizar, în special în zonele rurale, au apărut online aproape imediat după alegeri. Această formă indică puternic probabilitatea manipulării în masă a voturilor, inclusiv a umplerii buletinelor de vot şi a aşa-numitului "vot carusel". Cu toate acestea, astfel de afirmaţii necesită dovezi suplimentare.

Preşedinta Salome Zourabichvili, considerată în general ca singura instituţie constituţională independentă rămasă în Georgia, a calificat alegerile drept "total frauduloase" şi "rezultatul unei operaţiuni speciale ruseşti". Cele patru mari partide de opoziţie care au depăşit pragul de 5% au condamnat alegerile ca nefiind libere, ca fiind nedrepte şi care nu reflectă voinţa poporului georgian. Acestea s-au angajat să boicoteze lucrările Parlamentului şi să refuze să coopereze până când regimul nu cedează, nu lansează o anchetă privind frauda electorală şi nu reia alegerile sub un control internaţional mai riguros.

Regimul VG dispune de o reţea extinsă în zonele rurale, care include funcţionari locali, forţe de ordine şi aparatul de partid, care aplică sisteme sofisticate de control şi constrângere pentru a maximiza participarea la vot.

Organizaţiile locale de monitorizare a alegerilor şi misiunile de observare au ajuns la concluzia că terenul de joc a fost atât de sistematic denaturat şi că manipulările frauduloase au fost atât de răspândite, încât alegerile nu au reuşit să reflecte voinţa poporului georgian. O misiune locală de monitorizare, My Vote (Votul meu), condusă de o coaliţie de organizaţii importante ale societăţii civile georgiene, a susţinut că a descoperit o schemă frauduloasă, care a completat metodele mai tradiţionale de mobilizare a alegătorilor.

Potrivit observatorilor electorali, schema frauduloasă implică colectarea în masă a documentelor personale (cărţi de identitate) şi a datelor personale ale alegătorilor din opoziţie. Documentele personale colectate au fost apoi utilizate pentru o schemă de vot tip carusel, facilitată de controlul a doi funcţionari electorali cheie la nivelul secţiei de votare: unul ar controla fluxul de alegători în secţia de votare, în timp ce celălalt ar opera aparatele de vot electronice.

Dacă va fi verificată, această schemă ar putea explica, de asemenea, de ce opoziţia a obţinut mai puţine voturi decât în alegerile anterioare. Confiscarea documentelor potenţialilor alegători ai opoziţiei a avut un dublu efect: a demobilizat aceşti alegători şi a redus sprijinul general al opoziţiei, contribuind în acelaşi timp la creşterea numărului de voturi pentru regim.

Rămâne incert dacă aceste acuzaţii vor fi vreodată investigate în mod corespunzător. Visul Georgian neagă cu vehemenţă necesitatea investigării fraudelor electorale de orice amploare. Misiunile internaţionale de observare, fără a judeca în ultimă instanţă legitimitatea votului, au criticat condiţiile de concurenţă puternic denaturate şi mediul de intimidare sistemică. Acest aer de intimidare generalizată, vizibil chiar şi pentru observatorii pe termen scurt, conferă plauzibilitate schemelor de manipulare pe scară largă invocate de opoziţie şi de societatea civilă.

Propaganda folosită de Visul Georgian a creat o aură atotcuprinzătoare de teamă privind izbucnirea unui război cu Rusia în perioada premergătoare alegerilor. Ameninţarea de a scoate în afara legii şi de a urmări în justiţie opoziţia şi pe toţi cei care au votat pentru ea a amplificat această anxietate.

Opoziţia şi societatea civilă au făcut o greşeală fatală prin faptul că nu au reuşit să combată frontal această propagare a fricii. Aceştia s-au străduit să convingă alegătorii că noile tehnologii de verificare a identităţii alegătorilor şi de numărare a voturilor garantează secretul votanţilor, ceea ce a fost deosebit de grav atunci când alegătorii ajunşi la secţiile de votare abia puteau acoperi buletinul de vot, iar funcţionarii regimului puteau vedea prin hârtia subţire pentru cine au votat. Mulţi dintre cei care au votat au putut atesta că votul secret - un semn distinctiv al democraţiei moderne - a fost ignorat în mod sistematic.

Opozanţii Visului Georgian au prezentat aceste alegeri drept un referendum pentru a stabili dacă Georgia ar trebui să urmărească integrarea în Europa. UE a precizat clar înainte de alegeri şi a confirmat ulterior că Georgia nu va putea să îşi urmeze aspiraţiile europene în cadrul actualului regim. Instituţiile UE şi statele membre sunt reticente în a recunoaşte alegerile ca fiind legitime. Acestea, alături de SUA, exprimă critici din ce în ce mai dure şi solicită în mod activ măsuri de restabilire a integrităţii alegerilor, oferind o licărire a speranţei în această situaţie dificilă.

Cu toate acestea, regimul Ivanişvili nu este singur. Acesta are sprijinul Rusiei şi al aliaţilor săi, atât în afara, cât şi în interiorul UE.

Tbilisi insistă că încă aspiră la aderarea la UE. Cu toate acestea, UE cu care se aliniază este cea a premierului ungar Viktor Orban şi a aliaţilor săi. Orban a fost primul care a felicitat regimul pentru victoria sa aparentă şi, la scurt timp după aceea, a sosit la Tbilisi pentru a-şi consolida sprijinul. El a asigurat Visul Georgian că ar putea supravieţui crizei de legitimitate. Din păcate, speranţele lor nu sunt iluzorii. Faptul că un alt om puternic, preşedintele sârb Aleksandar Vucic, a scăpat cu victoria sa contestată la începutul acestui an dovedeşte exact acest lucru.

Georgienii, cu spiritul lor nezdruncinat, îşi vor continua lupta nesfârşită împotriva imperialismului rus şi a locului lor în familia europeană. Cu toate acestea, ei nu vor reuşi singuri să înfrunte jocul pe termen lung al Rusiei.