Rozmarinul stimulează memoria şi detoxifică organismul
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o plantă aromatică perenă, cu o eficienţă terapeutică extraordinară, fiind printre cele mai folosite remedii naturiste.
Numele său latin ‘’ros marinus’’ – care înseamnă "roua mării" - poate fi asociat cu originea sa mediteraneeană sau culoarea de un albastru pal sau violet, mai rar albă a florilor sale frumoase, mici şi parfumate, oricum este o plantă strâns legată de mare.
Stufoasă şi foarte ramificată, cu numeroase frunze mici şi înguste, în formă de ace, foarte aromate şi mereu verzi, este folosită, deseori, şi ca plantă ornamentală, pe care o putem cultiva în gradină dar şi în ghiveci; astfel o avem întotdeauna la îndemână şi, cu recunoştinţă, ne putem bucura de multiplele sale calităţi.
Rozmarinul a fost apreciat încă din timpuri străvechi, proprietăţile sale benefice fiind binecunoscute egiptenilor şi grecilor care ardeau rămurele pe altarele zeilor, considerându-l o plantă sacră, dar şi romanilor care, în scopuri medicinale, îl foloseau pentru a calma durerile de dinţi, sau entorse şi torticolis.
În spitalele europene, îndeosebi în Franţa, crenguţele de rozmarin erau arse pentru purificarea aerului, procedeu care s-a păstrat până în secolul XX, fiind abandonat tocmai în momentul în care ştiinţa modernă a demonstrat proprietăţile antiseptice deosebit de eficiente ale uleiului de rozmarin.
Proprietăţile sale benefice se datorează mai ales principiilor active conţinute în uleiul esenţial, care îi determină de altfel şi aroma intensă caracteristică. Printre acestea se numără camforul, pinenul, borneolul, cineolul etc.
În plus faţă de aceste substanţe, frunzele de rozmarin conţin saponine, flavonoide, taninuri, acizi fenolici cum ar fi acidul rozmarinic, cu proprietăţi antioxidante şi antimutagene. Multe studii au arătat, de fapt, că ingredientele active din rozmarin au capacitatea de a inhiba anionul superoxid, un radical liber foarte toxic şi reactiv, responsabil de oxidarea celulară. Să nu uităm să amintim nutrienţi importanţi din rozmarin precum fibrele, calciul, fierul, manganul, vitamine din grupul B.
Utilizat sub diverse forme (infuzie, decoct, pulbere, macerat, tinctură, ulei esenţial) rozmarinul este un remediu natural la care putem apela cu încredere.
Rozmarinul exercită asupra organismului o acţiune revigorantă şi de stimulare, fiind un excelent tonic general. Acţionează eficient în stări de astenie, în stări de oboseală fizică şi mentală, stimulează memoria şi capacitatea de concentrare, şi are un efect benefic în caz de migrene, dureri de cap, insomnie, stări de nervozitate sau depresie. Datorită conţinutului ridicat în flavonoide, activează circulaţia cerebrală şi periferică, fiind util, de asemenea, în caz de palpitaţii şi extrasistole.
Având remarcabile proprietăţi digestive, aromatice şi carminative este indicat în balonări, reflux gastroesofagian, atonii gastrice, în stimularea apetitului, calmarea spasmelor musculaturii netede - efect antispastic atribuit în special borneolului. De menţionat acţiunea benefică asupra ficatului, organul cel mai afectat din cauza stresului; îl protejează deoarece stimulează funcţia hepatică şi excreţia de bilă, fiind coleretic şi colagog, dar şi un excelent detoxifiant; deseori intră şi în componenţa ceaiurilor de detoxifiere, alături de păpădie şi brusture.
Rozmarinul este şi un bun antiinflamator, util în tratamentul afecţiunilor reumatice şi musculare, pentru nevralgie sau sciatică.
În aromaterapie, datorită prezenţei uleiului esenţial, care îi conferă un puternic efect antibacterian şi antiseptic, este folosit ca plantă balsamică utilă pentru tuse, răceli şi febră.
La nivelul tractului urinar acţiunea sa este de stimulare a diurezei, iar pentru acţiunea lui vermifugă mai este utilizat în tratamentul nematodelor (ascarizilor), un tip de paraziţi intestinali.
Industria produselor cosmetice beneficiază de aroma delicată a rozmarinului. Extractele aromatice obţinute sunt utilizate la prepararea de creme, şampoane, parfumuri şi alte produse pentru îngrijirea personală şi cosmetice.
Rozmarinul se găseşte în compoziţia loţiunilor şi a altor produse pentru îngrijirea şi frumuseţea pielii, în special pentru tratamentul pielii impure.
Dacă dorim să preparăm un tonic folosim 50 de grame frunze şi flori de rozmarin, adăugate la 1 litru de apă fiartă. Se lasă la infuzat timp de 10 minute, apoi se strecoară.
Preparatele de rozmarin au o acţiune anti-mătreaţă specifică, dar utile şi în tratamentul părului gras şi alopeciei. Pot fi adăugate la clătirea părului, căruia îi conferă un aspect lucios, îl întăreşte şi revitalizează, stimulând regenerarea foliculilor de păr.
Pentru a spori eficacitatea şamponului obişnuit pentru păr, se adaugă un pumn mic de frunze de rosmarin bine spălate la un flacon de şampon neutru; se închide, se lasă câteva săptămâni şi se filtrează înainte de utilizare.
Această plantă aromatică este de neînlocuit în bucătărie, în special în dieta mediteraneană. Frunzele, proaspete sau uscate, se adaugă la multe feluri de mâncare. Aromatizează supele şi ciorbele de legume. Se adaugă, fin tocat, în legume crude şi gătite, preparate pe bază de cartofi şi plăcinte, în omletă, de asemenea, este foarte potrivit pentru parfumarea sosurilor. Este condimentul cel mai utilizat la grătar şi marinat iar aroma sa se îmbină bine cu usturoiul. Optim şi la prepararea specialităţilor de pâine. Florile de rozmarin, în cantităţi mici, dau o notă proaspătă, plăcută în salate. O crenguţă de rozmarin într-o sticlă de ulei sau oţet creează un excelent condiment aromat.
Utilizarea acestuia face mâncare nu doar mai gustoasă, dar şi mai digerabilă. Este important să nu se depăşească doza, deoarece aroma sa penetrantă tinde să fie mai puternică decât cea a altor produse alimentare.
De-a lungul secolelor, există nenumărate legende şi "reţete" care au la bază această plantă. În Evul Mediu din lemnul de rozmarin se făceau diverse obiecte folosite ca talisman, inclusiv piepteni, despre care se credea că ar împiedica calviţia. Crenguţele erau aşezate sub pernă pentru a alunga coşmarurile, sau arse pentru a alunga spiritele rele şi bolile.
Punguliţe care conţin rozmarin sunt adesea puse în dulapuri pentru a îndepărta moliile.
Rozmarinul este cunoscut ca un simbol al prieteniei, ne ajută în situaţii de stres să ne controlăm emoţiile, să fim mai toleranţi, mai încrezători şi optimişti, accentuează claritatea gândirii, sporeşte creativitatea şi ne aduce înţelepciune interioară.
