România în Schengen. Trei motive pentru care nu vom adera nici în 2015

România a făcut progrese în privinţa luptei anti-corupţie, iar raportul MCV este mai bun decât cel din 2014 şi decât cel al Bulgariei. DNA funcţionează la turaţie maximă în soluţionarea dosarelor de mare corupţie. Şi totuşi România nu va intra nici anul acesta în spaţiul Schengen, din cauza unor probleme de politică internă din diferite ţări membre UE. Epoch Times trece în revistă câteva dintre obstacolele în calea aderării ţării noastre la spaţiul fără frontiere.

1. Germania nu-şi va schimba poziţia.

Toată lumea ştie că România îndeplineşte criteriile tehnice pentru a fi primită în spaţiul Schengen, dar decizia rămâne una politică, ce trebuie să fie luată în unanimitate de şefii de stat şi de guvern ai statelor membre. Preşedintele român Klaus Iohannis declara recent pentru revista germană Focus că ”într-o comparaţie europeană, România este o ţară foarte sigură iar acordul Schengen este unul tehnic, nu unul politic. România ar trebui să devină membru într-un viitor apropiat. Îndeplinim integral criteriile de aderare la Spaţiul Schengen, orice nelămuriri pe acest palier ţin pur de considerente politice”. Anterior, preşedintele ceruse ca ţara noastră să adere la Schengen anul acesta.

Stabilirea oricăror calendare, după atâtea date ratate, este însă contraproductivă. Actualul ministru de Externe Bogdan Aurescu spunea în acest sens la Europa FM: ”Am tot fixat termene de-a lungul timpului. Am fixat termene în 2010, în 2011 şi aşa mai departe. Cel mai prudent din punctul de vedere al obiectivului de politică externă al aderării la Spaţiul Schengen este întâi să lucrăm foarte intens fără publicitate şi în momentul în care vom avea certitudinea unui rezultat, fie el pozitiv, fie el negativ, atunci cred că este cel mai bine să comunicăm acest lucru”.

Iohannis mizează însă pe faptul că venirea sa la Cotroceni va schimba poziţia Germaniei şi Franţei, principalele state care s-au opus aderării ţării noastre la Schengen. Noul preşedinte vrea să ridice problema Schengen în cadrul vizitei pe care o va face la Berlin cancelarului Angela Merkel. Această vizită trebuia să aibă loc iniţial pe 11 februarie, dar a fost amânată deocamdată pentru a nu se suprapune cu funeraliile fostului preşedinte german Richard von Weizsäcker. Cum s-a văzut însă şi în cazul lui Traian Băsescu, care a cultivat o relaţie personală bună cu cancelarul german Angela Merkel şi a susţinut abordarea acestuia legată de austeritatea în Europa, această relaţie nu a fost instrumentală în obţinerea unei poziţii favorabile în dosarul Schengen. Ca urmare, Klaus Iohannis ar putea să nu obţină nici el mai mult de la Merkel.

Un semnal în acest sens a fost dat de preşedintele Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, Wolfgang Bosbach (CDU), care a declarat pentru ”Märkische Allgemeine Zeitung”, că România nu va adera la Spaţiul Schengen anul acesta, motivând că ” de alegerea lui Iohannis se leagă fără îndoială aşteptări şi speranţe mari, dar acestea nu schimbă în mod fundamental situaţia politică din România iar îndoielile faţă de o aderare a României la Spaţiul Schengen persistă”. Aceasta a fost o replică directă dată lui Iohannis care insista pe aderarea în 2015.

E adevărat că Merkel este la al treilea mandat şi românii nu pun presiune semnificativă pe plasa de protecţie socială germană, ba chiar rata şomajului în rândul lor este potrivit Institut fur Arbeitsmarkt und Berufsforschung (IAB) mai mică decât media la nivel federal, dar şi în Germania există presiuni populiste şi dezbateri inflamate privind imigraţia săracilor, aşa numita Armutszuwanderung.

Romii sunt consideraţi o problemă în unele oraşe germane, iar Alternativa pentru Germania (AfD), un partid populist, anti-imigraţie şi eurosceptic, încearcă că capitalizeze fricile nemţilor că românii, bulgarii şi alţi străini le vor fura locurile de muncă şi vor abuza de sistemele de protecţie socială. Deşi realitatea este alta, Germania având o mare nevoie de o forţă de muncă străină calificată, pe fondul îmbătrânirii accelerate a populaţiei, partidele mari precum CDU/CSU încearcă să le fure câteodată temele populiştilor pentru a nu pierde voturi în favoarea lor.

2. Franţa nu-şi va schimba poziţia

Preşedintele Klaus Iohannis va face astăzi o vizită oficială la Paris în care va ridica problema aderării la Schengen şi în discuţia cu preşedintele francez Francois Hollande. Momentul pare unul favorabil. Iohannis a câştigat simpatia omologului francez după ce a participat la marşul de solidaritate cu victimele atentatelor de la Charlie Hebdo. În plus, socialistul este mult mai moderat în probleme precum imigraţia decât predecesorul său, Nicolas Sarkozy, care făcea o prioritate din expulzarea romilor din Franţa şi retrimiterea lor în România, considerând că este răspunderea totală a Bucureştiului să rezolve această problemă.

Să nu uităm totuşi că actualul premier francez Manuel Valls, fost ministru de Interne, a fost şi el de-a lungul timpului un înverşunat opozant al aderării ţării noastre la spaţiul Schengen şi un adept al expulzării romilor. „Evident, ca ministru de Interne al Franţei şi ca membru al Consiliului Miniştrilor de Interne şi de Justiţie din Uniunea Europeană, am o poziţie mai mult decât rezervată în privinţa deschiderii imediate a acestei frontiere, câtă vreme România şi Bulgaria nu îşi respectă obligaţiile. Deci intrarea în Schengen nu este astăzi pe ordinea de zi şi vă spun foarte clar. Nu acum, nu la 1 ianuarie, atâta timp cât nu sunt luate măsuri pentru a asigura securitatea altor ţări şi a cetăţenilor acestora”, spunea el în septembrie 2013.

Cum s-a văzut şi în cazul lui Traian Băsescu, care a cultivat o relaţie personală bună cu cancelarul german Angela Merkel şi a susţinut abordarea acestuia legată de austeritatea în Europa, această relaţie nu a fost instrumentală în obţinerea unei poziţii favorabile în dosarul Schengen. Ca urmare, Klaus Iohannis ar putea să nu obţină nici el mai mult de la Merkel.

În cazul Franţei problemele de politică internă primează în abordarea aderării ţării noastre la Schengen. Este clar că problema romilor este una europeană, care nu poate fi soluţionată doar la Paris sau doar la Bucureşti, dar ea va fi instrumentalizată din nou electoral şi populist. Partidul Socialist al lui Francois Hollande, ajuns la o cotă de popularitate foarte scăzută, riscă să piardă următoarele alegeri la scor în faţa extremei drepte sau a UMP.

Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional, este creditatǎ în sondaje cu 30% din voturi la primul tur de scrutin al prezidenţialelor din 2017. După atentatele de la Charlie Hebdo, extrema dreaptă va căuta să speculeze sentimentul de frică şi insecuritate al populaţiei, marşând pe teme precum pericolele imigraţiei.

Ca şi în alte ţări europene precum Germania sau Marea Britanie, UMP şi poate chiar şi socialiştii vor încerca să fure temele extremei drepte, ascuţinând la rândul lor retorica în aceste probleme. Fostul preşedinte Nicolas Sarkozy care vrea să revină în prim-planul politicii franceze şi chiar să reintre în cursa pentru preşedinţie declara recent că ”nu mai e posibil să continuăm cu Schengen în acest mod”, o declaraţie implicită că se va opune intrării unor noi state precum România şi Bulgaria.

E adevărat că Parisul şi-a mai înmuiat opoziţia faţă de aderarea României la Schengen, declarându-se de acord cu o aderare în trepte (mai întâi aeroporturile, apoi frontierele terestre), dar faptul că n-au fost stabilite nişte date concrete arată că există încă o reticenţă mare în acest sens.

3. MCV-ul bun nu este suficient.

Prin ultimul raport din cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare, Comisia Europeană recunoaşte progresele făcute de România în combaterea corupţiei, dar semnalează şi nişte restanţe. Parlamentul este criticat pentru blocarea ridicării imunităţii unor parlamentari suspectaţi de corupţie şi nerespectarea unor decizii ANI privind incompatibilitatea. Avocatul Poporului este taxat pentru că nu contestă ordonanţe de urgenţă controversate la Curtea Constituţională. Raportul mai evidenţiază şi faptul că numărul cazurilor de corupţie în rândul judecătorilor şi procurorilor anchetaţi de DNA este în creştere.

Per ansamblu, deşi numărul anchetelor şi condamnărilor în cazuri de corupţie la nivel înalt a crescut, corupţia rămâne o problemă majoră în România, remarcă experţii Comisiei Europene.

Problema de fond este însă că legătura dintre MCV şi aderarea la Schengen este una artificială. Comisia Europeană a afirmat în repetate rânduri că România îndeplineşte criteriile tehnice, iar mecanismul de cooperare şi verificare şi acest dosar nu ar trebui legate. Prin urmare, ea a recunoscut implicit că unele state membre încalcă libera circulaţie şi refuză accesul ţării noastre din motive care n-au legătură cu justiţia şi cu raportul MCV. Deci că suntem ţinuţi în afara Schengen sub un pretext.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, dând un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.