Reamintindu-ne unele citate celebre din învăţăturile lui Socrate

A fost el un cetăţean cinstit şi drept aşa cum l-a descris istoricul Xenofon? A fost el filosoful moral care parcă picta în dialogurile sale, precum filosoful Platon l-a numit? A fost el cel care a dobândit filosofia din ceruri şi a adus-o în inimile şi casele oamenilor, aşa cum scriitorul şi politicianul roman Kikeron spunea?

Cei mai mulţi dintre oamenii lumii îl cunosc pe Socrate ca fiind marele filosof atenian (4 iunie 470 i.Hr. — 339 i.Hr.).

Din antichitate şi până în prezent, învăţaţii au cugetat la viaţa şi învăţăturile lui Socrate. Mulţi au tras concluzii despre cum şi-a trăit viaţa şi mulţi alţii au susţinut diferite lucruri bazându-se pe zvonuri.

Toate acestea s-au putut întâmpla pentru că Socrate nu a lăsat nicio scriptură. Cei care i-au fost apropiaţi sau cei care au fost interesaţi de el, au scris în locul lui.

Este normal ca personalităţile care îşi pun amprenta asupra vieţii oamenilor şi a societăţii, să facă subiectul multor discuţii. Potrivit învăţaţilor, Socrate a lăsat o moştenire culturală care i se adresează în mod direct sau indirect omului şi îl învaţă cum să se poarte.

GNOTHI SE AFTON: Cunoaşte-te pe tine însuţi

Mulţi oameni încearcă să comenteze aceste cuvinte pentru a prinde sensul cel mai profund. Este uşor să înţelegem cuvintele la suprafaţă, însă faptele noastre arată dacă le-am înţeles cu adevărat.

"Gnothi se afton” înseamnă “cunoaşte-te pe tine însuţi”. Cel care este cu adevărat conştient de existenţa şi faptele sale îi înţelege de asemenea şi pe ceilalţi. Spus mai simplu, să descoperi dacă modul tău de a acţiona este bun sau rău şi să ai puterea de a învăţa şi de a te îmbunătăţi de-a lungul vieţii.

EN OIDA OTI OUDEN OIDA: Stiu că nu stiu nimic

Cuvintele din greacă se traduc mot-a-mot astfel: “Stiu un lucru şi acesta este că nu stiu nimic.” Potrivit înţelegerii mele, Socrate nu a vrut să spună că nu ştie nimic, dar că nimeni nu poate şti nimic cu certitudine absolută, deşi poate fi încrezător referitor la anumite lucruri. Socrate se autoanaliza şi cu cât descoperea mai multe lucruri, ajungea să realizeze că nu ştie nimic.

Acest mod de gândire este similar celui din filosofia estică unde Buddha Sakyamuni, după ce le-a ţinut prelegeri discipolilor săi despre adevărurile universului ani la rând, a spus: “Nu am predat nicio Dharma (lege) în această viaţă”

Indiferent ce filosofie analizăm, toate au o asemănare: a te cunoaşte şi descoperi pe tine însuţi.

O persoană care se cunoaşte pe sine însăşi poate evita multe situaţii rele. Povestea lui Dedal reprezintă un memento în a-ţi cunoaşte propriile limite.

Dedal a fost cel mai talentat artist — atât de talentat încât se spunea că a sculptat chipuri care păreau vii. Regele Minos l-a închis într-un turn pentru ca acesta să nu poată dezvălui ceea ce ştia despre faimosul labirint din Creta. El şi fiul său Icar au vrut să scape de pe insula Creta şi nu o puteau face decât zburând.

Astfel că el a confecţionat două perechi de aripi. Dedal l-a prevenit pe Icar să nu zboare prea sus întrucât căldura soarelui ar topi ceara cu care erau lipite penele, şi nici prea jos pentru că spuma mării ar fi udat aripile şi nu ar mai fi putut zbura. Astfel, tatăl şi fiul şi-au luat zborul. Au trecut de Samos, Delos şi Lebynthos când deodată fiul a început să se ridice în zbor de ca şi cum ar fi vrut să atingă cerul.

Soarele arzător a înmuiat ceara cu care erau lipite penele tânărului, iar ele au început să pice. Icar a căzut în mare. Tatăl său îndurerat, deplângându-şi propria creaţie, a numit pământul aflat în apropierea locului unde Icar a căzut în apă, Icaria, în memoria fiului său.

Dacă nu ne cunoaştem pe noi înşine şi gândim că ştim totul, putem ajunge în situaţi foarte dificile.