Război total între Nicuşor Dan şi Crin Antonescu la dezbaterea de la A3: S-au scos toate armele, ploaie de acuzaţii grave

Prezidenţiabilii Nicuşor Dan şi Crin Antonescu au continuat războiul electoral, miercuri seară, la dezbaterea prezidenţială organizată de Antena 3. Au curs acuzaţiile din ambele părţi.

Crin Antonescu: Am înţeles că e vorba de caracterizarea unui contracandidat. Desigur. Nu e nicio întrebare. E caracterizarea unui contracandidat – caracterizarea pe care şi-o face el însuşi. Umblu cu foaia în mână, ceea ce vedeţi rar, pentru că vreau să citez exact, spre deosebire de domnul Ponta.

Să pun şi ghilimele. Un contracandidat, domnul Nicuşor Dan, răspunde... Vă distrează şi pe dumneavoastră, nu? Şi pe mine, de la o vreme. Răspunde cu o sinceritate pe care o apreciez. Chapeau. Întrebat de defecte, spune – citez: „Lipsa comunicării publice, lent în luarea deciziilor şi lipsa unui suficient dialog cu partenerii”. Am încheiat citatul.

Acum, pentru funcţia de preşedinte – care este un maxim comunicator, care are obligaţia, într-o ţară în care ultimul preşedinte a tăcut cel puţin cinci ani neîntrerupt, care trebuie să ia decizii repede în anumite situaţii, mai ales într-o agendă internaţională din ce în ce mai precipitată – şi care, în fiecare zi, trebuie să aibă un dialog cu partenerii: politici, sociali, cu societatea în ansamblul ei… un om care ştie asta despre el şi totuşi candidează la preşedinţie, ori are o disfuncţie de natură logică, ori este pus de altcineva să candideze. Asta cred.

Şi, în fine, dacă cineva care nu poate comunica public, care e lent în luarea deciziilor şi care nu poate avea dialog cu partenerii pretinde măcar că e onest – n-ar fi suficient, dar nu-i adevărat. Pentru că e uşor să-i spui doamnei Cătălina Porumbel (jurnalistă Antena 3 - n.r.) că reduci salariile demnitarilor, dar dumneavoastră v-aţi mărit salariul la primărie.

E uşor să spui că există specialişti români în toată lumea, răspândiţi, şi că-i aduci aici. Dar ne-aţi spus că ne aduceţi unul care rezolvă traficul în Bucureşti în primul mandat. Şi înţeleg că omul a murit. Oricum, nu l-aţi mai adus. Altul nu există.

Şi, de asemenea, atunci când, cinci ani de zile, nu te întâlneşti niciodată – dar niciodată – cu un omolog, cu un primar de mare oraş din Europa... Nu mai vorbesc de documentele cu care umblaţi prin dezbateri. Deci, nici măcar onest.

Nicuşor Dan: În primul rând – bineînţeles – am fost patru ani şi jumătate primar. Am făcut multe greşeli. Dar nu cred că are dreptul să critice cineva care n-a făcut nimic, pe cineva care a făcut nişte lucruri.

În al doilea rând, de multe ori, domnule Antonescu, în campania asta aţi sugerat lucruri. Eu cred că, indiferent de sexul persoanei care va câştiga preşedinţia României, aceasta trebuie să dea dovadă de bărbăţie. Deci, dacă tot insinuaţi că cineva m-a pus să candidez, poate spuneţi şi cine. Altfel, nu faceţi aluzii, da? Puţină bărbăţie!

În al treilea rând, nu eu mi-am mărit salariul. V-aţi fi putut informa înainte de dezbaterea asta. L-a mărit Parlamentul României, în urma unei propuneri a Guvernului. Şi a fost făcut pentru toţi primarii şi viceprimarii din ţară.

În al patrulea rând – a treia dezbatere, a treia oară când ridicaţi aceeaşi şi aceeaşi problemă.

Domnule Antonescu, aţi fost ministrul Sportului. În această calitate, aţi semnat nişte acte ilegale, confirmate de instanţă. Aţi spus că sunt legale. V-am adus deciziile instanţelor care confirmă contrariul. Aţi spus că nu s-au întâmplat în mandatul dumneavoastră. Am pus aseară pe internet dovada că contractul a fost semnat în mandatul dumneavoastră, în 1999-2000. Vorbesc de Clubul Nautic Herăstrău. Aţi spus că n-aţi semnat dumneavoastră. Aşa e. Dar aţi semnat proprietatea, iar un subaltern al dumneavoastră a semnat transferul către nişte dezvoltatori imobiliari. Responsabilitatea e a şefului, tot timpul.

Crin Antonescu: Ce am făcut eu şi ce n-am făcut putem discuta oricând. E vorba de ce aţi făcut, ce faceţi sau ce n-aţi făcut dumneavoastră. Aţi infectat şi online şi spaţiul public cu minciuni. Eu am semnat doar două acte, care erau perfect legale. Iar contractul în care intervin "rechinii" – cum le spuneţi – este aici. N-aţi avut curajul, sau, cum spuneţi acum, bărbăţia – că văd că v-aţi făcut sexist – în prima dezbatere, să produceţi acest document.

Acest contract – în care BTT-ul vinde unor dezvoltatori imobiliari – este semnat în 28 iulie 2003, la peste trei ani după ce eu nu mai eram ministru, nici partidul meu nu mai era în guvern. În 2003, au intrat rechinii în joc. Au fost procese. Acolo, terenul există. Rechinii nu l-au mâncat. Au făcut doar 22 de restaurante. Atâta tot.

Primăria dispune de decizii de demolare a acelor restaurante „rechineşti”, că n-au autorizaţie. Nu v-aţi folosit niciodată de ele. Şi poate ne spuneţi, în atâţia ani, câtă chirie a încasat Primăria Capitalei de la „rechini”?

Mihai Gâdea: O secundă. Documentul pe care îl prezentaţi, domnule Antonescu, vreau să-l arătăm opiniei publice. Aceasta e o emisiune care urmăreşte acuzaţiile şi dacă ele sunt susţinute.

Crin Antonescu: Deci acesta este contractul prin care compania BTT înstrăinează nişte active către o societate – Domino – adică rechinii. Pe 28 iulie 2003. La trei ani după ce nu mai eram ministru, nici partidul meu nu era în guvern. Terenurile, restaurantele, autorizaţiile de demolare sunt la Primăria Generală.

Nicuşor Dan: Terenul din Herăstrău are două componente:

– 7000 mp: club nautic

– 6,3 ha: club de tenis

Au fost patru contracte:

- Pentru clădirile clubului nautic (1999, ministru: Antonescu)

- Pentru terenul clubului nautic (2000, ministru: Antonescu)

- Pentru clădirile clubului de tenis (2000, ministru: Antonescu)

- Pentru terenul clubului de tenis (2003, BTT)

Deci 3 din 4 au fost semnate cât eraţi ministru. Nici al patrulea n-ar fi fost semnat fără actul ilegal, constatat de Curtea de Apel Bucureşti, semnat de dumneavoastră. Chiria pe care Primăria Capitalei o primeşte de la acele restaurante este derizorie. Pentru că...? Pentru că aşa a fost semnat contractul între...

Crin Antonescu (intervine): De către cine?

Nicuşor Dan: De către ALPAB, în anul 2015, după acea hotărâre de instanţă prin care s-a anulat actul dumneavoastră.

Crin Antonescu: Şi ce aţi făcut un mandat?

Nicuşor Dan: Ce am făcut un mandat? Acele clădiri, toate extinderile acelea, sunt proprietatea lui Domino. Noi avem terenul, dar toate extinderile pe care ei le-au făcut, pe terenul pe care, în urma deciziei din 2015, ei le-au... Noi ar trebui să plătim mulţi bani ca să le expropriem. Banii ăştia nu i-am avut.

Crin Antonescu: Vă rog. Da, haideţi, ca să închidem. Actele, singurele acte semnate de mine, singurele acte semnate de mine ca ministru, sunt acte perfect legale. Erau acte obligatorii de semnat în baza Legii 15 a privatizării, în baza Legii 15 din 1990 şi în baza unei hotărâri de guvern din 1991.

Decizia instanţei din 2006, de altfel, pe acelea le pune în discuţie, dar ele erau obligatorii şi au fost obligatorii pentru toate ministerele care au pus în posesie, cu trecerea din proprietatea publică a statului în proprietate publică de drept privat — ceea ce niciodată nu înseamnă prejudiciu.

Niciuna din hotărârile, din deciziile semnate nu de mine, cum spune domnul Dan, ci în timpul mandatului meu, fără semnătura mea, fără avizul meu, niciuna din ele nu înstrăinează şi niciuna nu e ilegală. Contractul decisiv care înstrăinează cu societatea Domino — adică rechinii — este cel din 2003.

Iar dumneavoastră nu încasaţi chirii astăzi, sau derizorii, cum le numiţi, fără să fiţi atât de precis ca altădată, pentru că n-aţi pus în aplicare decizii împotriva Domino, date de instanţă, pe care nu vreţi să le puneţi niciodată. Cu care puteţi, pur şi simplu, să-i demolaţi. Dar vă trebuie să luaţi nişte chirii.Cred că este cazul. Îmi pare rău, domnule Terheş.

Candidatul Cristian Terheş s-a enervat că discuţia durează deja "de 20 de minute", s-a ridicat în picioare şi a mers în faţa scenei.

Mihai Gâdea: Domnule Terheş, am să vă opresc microfonul... Domnule Terheş, nu v-am dat cuvântul... Vă rog frumos să luaţi loc.

Cristian Terheş: Puteţi să-l tăiaţi, dar românii...

Mihai Gâdea: Ok. Opriţi microfonul domnului Terheş.

(microfon tăiat)

Mihai Gâdea: Domnule Terheş, v-am spus care sunt regulile, vă rog să aşteptaţi... Vă rog frumos, aşteptaţi, că şi dumneavoastră veţi avea timp în condiţiile în care acest lucru este cerut de interesul public. În această campanie şi în aceste dezbateri au fost acuzaţii între domnul Nicuşor Dan şi domnul Crin Antonescu. Interesul public îmi cere să le dau drept la replică, în condiţiile în care opinia publică, aflată în faţa unui vot, vrea să se clarifice cu privire la acest subiect. Este ultima rundă. În condiţiile în care doriţi să adăugaţi ceva sau apoi să răspundeţi — câte un minut fiecare. Vă rog.

Nicuşor Dan: Nu cred că poate cineva să spună că a semnat în deplină legalitate un act, când vine o instanţă câţiva ani mai târziu şi spune că e ilegal. Şi aceasta este decizia.

Crin Antonescu: E vorba de temeiul în baza căruia eu eram obligat să semnez aceste acte şi — de altfel — şi legalitatea semnăturii mele n-a fost pusă niciodată în discuţie.

Propun însă, dacă ne-am lămurit:

- cine sunt rechinii?

- cine are contact cu rechinii?

- cine poate să le ia chirie rechinilor şi nu le ia?

Să ne oprim aici, pentru că e jenant şi pentru contra-candidaţi şi pentru public. Problema este aşa: lipsa comunicării publice, lentoare în luarea deciziilor, incapacitate de dialog cu partenerii — şi Nicuşor Dan-ism.

(...)

Crin Antonescu: Domnule Nicuşor Dan, acum cinci ani de zile vi s-a solicitat aprobarea pentru construirea unei clinici oncologice pentru copii Sanador, aţi stat în procese, acum doi ani o instanţă a pronunţat o decizie definitivă, în doi ani eraţi obligaţi să semnaţi autorizaţia. Aud, înţeleg, îmi spuneţi dacă e adevărat sau nu că totuşi azi aţi semnat-o după ce am avut discuţii publice.

Nu mă interesează doar cum un om onest care vrea să lupte cu corupţia zice, care vrea să facă într-adevăr domnia legii în România, nu respectă de doi ani o decizie a instanţei. Vă întreb totuşi: v-aţi gândit la copiii, tinerii care au fost privaţi de posibilitatea unui tratament mai bun? De ce faceţi aceste lucruri? E un hobby, e un lobby, e lentoare în decizii? E altceva? Ce e?

Nicuşor Dan: Dacă dvs. aveţi vreo problemă cu modul în care se tratează cancerul în România, vă rog să vă adresaţi colegului dvs., domnul Rafila. Dacă vorbim de sistemul medical din România, trebuie să constatăm că noi, de 30 de ani, nu avem o viziune pentru sistemul medical, pentru infrastructură, nu există proiecte pentru mari spitale care să înlocuiască infrastructura improprie pentru activitatea medicală din România.

Dacă, din lipsa acestei viziuni pe sistemul de sănătate, se pune presiune pe un primar să semneze un act pe care-l consideră ilegal, cred că trebuie să-i lăsăm posibilitatea de a judeca legalitatea. Şi nu sunt doi ani, sunt câteva luni şi mai puţin de când s-a redactat hotărârea definitivă, să ştim şi noi ce să facem.

Crin Antonescu: Eu, şi cred că şi dvs., noi toţi chiar avem o problemă cu tratarea cancerului, pentru că România e pe primul loc. E vorba de faptul că cineva avea puteri, avea tot temeiul să construiască o clinică pentru copii. Nu v-a cerut nimeni să vă decideţi repede — lent — cinci ani aţi stat în procese, de doi ani e o sentinţă definitivă şi tot n-am înţeles dacă aţi semnat sau nu azi ce trebuie să semnaţi de cel puţin doi ani de zile. Asta e întrebarea, nu e despre Rafila, nu e despre combaterea cancerului în general pe lumea asta. Fiţi uman! Lent, dar uman, daţi-mi un răspuns.

Nicuşor Dan: E vorba exact despre domnul Rafila. Dacă dvs. aţi adus în discuţie bolnavii de cancer, cred că trebuie să-i întrebăm dacă ei sunt bine trataţi de colegii dvs. de coaliţie.

Crin Antonescu: Aţi dat sau nu aprobarea?

Nicuşor Dan: Da, asta nu înseamnă că un privat care are medici foarte buni trebuie să construiască nelegal acolo unde construieşte.

Crin Antonescu: De doi ani e sentinţa judecătorească. Tot ce trebuie să constat e că trebuie să facem campanie electorală în fiecare lună, pentru că din motive electorale aţi semnat azi ceea ce de doi ani nu semnaţi. Două zile au fost suficiente.