Strâmtoarea Hormuz ar putea fi redeschisă în cadrul planului Qatarului privind inspecţiile nucleare în Iran

Qatarul, principalul mediator în conflictul dintre SUA şi Iran, încearcă să convingă Teheranul să permită inspectorilor ONU în domeniul armelor nucleare să viziteze instalaţiile nucleare iraniene bombardate, inclusiv cele care adăpostesc stocul de uraniu puternic îmbogăţit al ţării.

Iranului nu i s-ar cere să-şi asume niciun angajament privind eliminarea stocului din ţară, existând şi alte opţiuni pe masa negocierilor, inclusiv reducerea conţinutului de uraniu prin diluare.

Şeicul Tamim bin Hamad al-Thani, emirul Qatarului, a discutat cu Donald Trump despre această propunere, a anunţat vineri biroul emirului, fără a dezvălui însă conţinutul convorbirii, potrivit The Guardian.

Agenţia de ştiri de stat a precizat că emirul „a subliniat importanţa continuării dialogului şi recurgerii la diplomaţie ca mijloc de soluţionare a disputelor, pentru a preveni o escaladare suplimentară a conflictului în regiune”.

Trump încă analizează posibilitatea de a lansa un nou atac asupra instalaţiilor nucleare iraniene, deşi credibilitatea ameninţărilor sale este mai redusă în Iran după ce vicepreşedintele său, JD Vance, a afirmat că războiul în sine, şi nu doar costurile acestuia pentru consumatorii americani, a fost factorul decisiv în prăbuşirea votului republican la alegerile intermediare din SUA.

Conform propunerii Qatarului, SUA ar ridica imediat blocada navală asupra Iranului în strâmtoarea Hormuz şi ar debloca o parte din activele îngheţate în valoare de 8 miliarde de dolari. În schimb, Iranul ar accepta vizitele inspectorilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică la instalaţiile sale nucleare bombardate, pe baza unui acord anterior abandonat, care fusese încheiat la Cairo în septembrie 2025.

Iranul ar deschide strâmtoarea Hormuz în a doua zi, pe o rută pe care a negociat-o deja cu Oman şi pe care ar depune-o în comun la Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI).

Iranul are numeroase alte condiţii prealabile pentru deschiderea strâmtorii, printre care încetarea războiului din Liban, retragerea forţelor americane de pe litoralul iranian, angajamentul de a ridica unele sancţiuni economice şi acordul de a plăti reparaţii de război. Ordinea îndeplinirii acestor angajamente a constituit punctul central al medierii.

În memorandumul de înţelegere, urma să fie înfiinţat un fond de reconstrucţie şi dezvoltare în valoare de 300 de miliarde de dolari pentru a ajuta Iranul să se redreseze economic, dar nu a fost niciodată clar cum urma să fie finanţată exact această propunere.

Iranul, într-o dispoziţie triumfalistă după înfrângerea electorală a lui Trump, s-a arătat reticent în a permite inspectorilor nucleari ai ONU să revină în ţară, susţinând că şi-a pierdut încrederea în Rafael Grossi, şeful inspectoratului.

Teheranul susţine că Grossi şi-a încălcat datoria de a respecta Tratatul de neproliferare nucleară, întrucât nu a criticat SUA pentru bombardarea instalaţiilor nucleare iraniene. Se teme că materialele colectate de inspectori ar fi predate americanilor şi israelienilor sub formă de date de ţintire.

În cadrul discuţiilor paralele privind deschiderea strâmtorii, ministrul de externe al Omanului, Badr Albusaidi, a purtat din nou discuţii cu Iranul despre viitorul administrării strâmtorii, inclusiv ruta convenită, măsura în care acordul este temporar şi necesitatea înregistrării propunerii la OMI, fie ca acord bilateral, fie ca propunere regională comună.

Omanul are o propunere pe termen lung pentru administrarea strâmtorii, conformă cu dreptul mării, conform căreia companiile de transport maritim ar fi taxate doar pentru servicii, şi nu pentru taxele de trecere.

Amir Hayat Moqaddam, vicepreşedintele Comisiei pentru securitate naţională şi politică externă a parlamentului iranian, a declarat marţi pentru Agenţia de ştiri a studenţilor iranieni (ISNA) că navelor din patru ţări – China, India, Qatar şi Irak – li s-a permis să treacă prin această cale navigabilă strategică.

Aceste scutiri au servit intereselor reciproce, a spus el, adăugând că Iranul a perceput taxe de tranzit de la navele indiene şi chineze, în timp ce a permis navelor din Qatar să treacă gratuit. Din India s-au primit medicamente, iar China a oferit sprijin politic.

Se raportează că, din cele 10,23 milioane de barili pe zi de ţiţei din Golf care au trecut prin strâmtoare în luna octombrie, aproximativ 42% au fost destinaţi Chinei şi 13% Indiei, a declarat Muyu Xu, analist senior în domeniul ţiţeiului la firmă de analiză Kpler.

Marina Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice (IRGC) a declarat că două petroliere „încălcătoare” care încercau să treacă pe o rută neautorizată în sectorul estic al strâmtorii Hormuz s-au ciocnit de mine şi au luat foc.

IRGC a afirmat că cele două petroliere îşi opriseră sistemele de navigaţie şi de identificare şi că încercarea de traversare a avut loc cu sprijinul forţelor militare americane.