Rasismul invers divizează SUA

Mark Twain a afirmat că nu există nicio idee, oricât de nobilă ar fi ea, care coborând pe Pământ să nu-şi distrugă propria reputaţie. De exemplu, cazul ''affirmative action'', sau regula care a impus cotele rasiale în America, pentru a garanta că minorităţile au aceeaşi posibilitate de acces ca şi albii la locuri de muncă, educaţie, antreprenoriat, comentează cotidianul italian La Stampa într-un editorial de miercuri.

Primul care a menţionat conceptul a fost preşedintele Kennedy în 1961, într-o ţară în care cu patru ani înainte, predecesorul său, Dwight Eisenhower, a fost nevoit să trimită paraşutiştii în Arkansas, pentru a convinge liceul public din Little Rock să admită elevi negri.

De atunci, discriminarea a făcut mai mulţi paşi înapoi în SUA, până în punctul în care, potrivit criticilor, pendulul a ajuns să oscileze prea mult în direcţia opusă. În 2008, studenta Abigail Fisher a dat în judecata Universitatea din Texas, pe care a acuzat-o că a refuzat admiterea ei din cauza culorii pielii sale, albe. Astăzi, această poveste ajunge la Curtea Supremă din Washington, care poate schimba sau anula ''affirmative action''.

Prin urmare, este posibil ca, plecând de la cele mai bune intenţii să se ajungă la cele mai rele rezultate? Un program conceput să combată discriminarea poate produce efectul opus, în doar o jumătate de secol?, se întreabă La Stampa.

Răspunsul nu este atât de uşor pe cât ar dori fanii de dreapta, care se opun ''affirmative action'', şi cei de stânga, care sunt favorabili. Nu există nicio îndoială că în SUA minorităţile sunt penalizate, iar parţial se întâmplă încă aşa. Potrivit datelor colectate de Census Bureau, în 2009, 28% dintre americanii cu vârsta peste 25 de ani aveau o diplomă, dar acest procent scade la 17% în rândul negrilor şi 13% în rândul hispanicilor. La originea acestei diferenţe mari nu se află numai prejudecata rasială în admitere, ci şi faptul că cei proveniţi din aceste grupuri au crescut, în general, în familii şi cartiere defavorizate, au mai puţine posibilităţi de a învăţa de la început, iar apoi întâmpină dificultăţi în a fi admişi la universitate sau în a găsi un loc de muncă.

Este adevărat însă şi că cotele pot fi nedrepte, sau împinse la limitele logicii lor. Dacă Abigail era mai bună decât colegul negru sau hispanic care i-a luat locul, numai pentru că provenea din etnia justă, resentimentele ei sunt de înţeles.

Există o soluţie echitabilă la problemă? Pentru moment nu, consideră publicaţia. Potrivit preşedintelui ''Columbia University'', Lee Bollinger, 'dacă Curtea Supremă va anula 'affirmative action', rezultatul va fi o prăbuşire a înscrierilor minorităţilor'. Prin urmare, ne învârtim în jurul cozii, relevă La Stampa, deoarece mai puţine admiteri vor însemna şi mai puţine locuri de muncă bune şi deci mai puţine posibilităţi de a-i face pe negri şi hispanici să urce pe scara socială.

Angajamentul trebuie să rămână, prin urmare, cel scris în Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite, care le garantează tuturor dreptul de a-şi căuta propria fericire, beneficiind de normele care asigură fiecăruia aceeaşi oportunitate de reuşită. Când acest lucru se va întâmpla cu adevărat, atunci şi ''affirmative action'' şi cotele vor putea reveni în paradisul ideilor, pentru că nu vor mai fi de folos unei societăţi devenite cu adevărat echitabilă, se arată în finalul editorialului.